115 matches
-
conotată tot mai „fascizant”, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta și al înmulțirii proceselor anticomuniste. Venită după „excomunicarea” de către unu a lui Virgil Gheorghiu, ruptura dintre Voronca și fostul său emul, Stephan Roll (care îi recenzase volumele anterioare în tonuri flamboaiante), va scinda revista: de o parte, majoritatea celor ostili trădătorului, de cealaltă - mai ales Geo Bogza, prieten și apărător fidel. Divorțul (citește: eliminarea lui Voronca) nu va întîrzia prea mult. Apropiindu-se tot mai mult de sovietism, „uniștii” îmbrățișează - ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules Laforgue, Charles Cros, Tristan Corbière, Ion Minulescu) sau a teatralității flamboaiante (D’Annunzio). Observații pertinente despre caracterul scenic al poemelor lui Stephan Roll și legătura lor cu poetica teatrului futurist italian întîlnim în lucrarea Emiliei Drogoreanu (op. cit., cap. „O poetică a spectacularului și poetica teatrului futurist”). Autorul Poemelor în aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Firth House, o proprietate într-una dintre cele mai prestigioase case în stil georgian din Bath, care se dovedea greu de vândut datorită prețului colosal cerut de posesor. Acesta era un arhitect pe nume Tarquin, care era cel mai flamboaiant homosexual pe care Hugo îl văzuse vreodată. Motivul mutării era, se pare, faptul că Tarquin se despărțise recent de iubitul lui de cursă lungă și nu mai voia să stea, așa cum spunea el oftând, într-o casă „așa de plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De multe ori ți-am transformat substantivele în verbe și verbele în substantive, ți-am adăugat adjective acolo unde tu voiai să ai un stil epurat și ți-am scos zeci de adverbe și comparații din textele scrise în cheie flamboaiantă. Uneori am mers cu sadismul atît de departe încît ți-am decapitat unele începuturi de povestiri, accelerîndu-le de fapt narațiunea. Iar din altele am tăiat finalurile sau diverse alte fragmente pentru a nu te lăsa să cazi în schemele scriiturii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prea ne inspiră termenii de revoluție creștină sau mesianism, chiar și cu prețul pierderii "instinctului statal". Departe de a împărtăși unele afirmații și convingeri ale eseistului, al cărui umor și nivel intelectual reușesc totuși să neutralizeze pledoaria sa pentru "trăirismul" flamboaiant al lui Nae Ionescu în special, să încheiem totuși cu acestă frază de o virilă, reconfortantă tristețe: De când sunt în America mă visez mereu acasă, semn că în loc să uit, reconstitui într-o atmosferă onirică propria-mi preistorie". Cartea lui Gabriel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ale realității imediate în așa măsură încît frontiera dintre fabulație și trăire cotidiană să se fi volatilizat? Problema merită cu siguranță o reflecție aprofundată... Avea 23 de ani, forme generoase și păr negru cînd a hotărît să ajungă o stea flamboaiantă, rivala unor Marylin Monroe sau Jean Harlow. Prin urmare, devine blondă (peroxidîndu-se cu o asemenea înverșunare și frecvență, încît, după cîțiva ani, rămîne fără podoabă capilară, fiind silită să recurgă la peruci extravagante) și începe să cultive la rîndul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe un stil "flamboaiant" și un ton exaltat, euforic. Luând în atenție criteriul atitudinii față de limbaj, structuraliștii acceptă ideea conform căreia avem acces la realitatea înconjurătoare prin mediul lingvistic, în timp ce, prin contrast, poststructuraliștii cred că însăși realitatea este textuală, privilegiind un model imaginativ bazat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
părul măciucă. Pentru mai multe amănunte, cf. Skeat, 1993: 208, 499. 9 Ann Radcliffe a devenit celebră în urma publicării romanului gotic The Mysteries of Udolpho. 10 Într-un mod asemănător lui Radcliffe va gândi și Devendra P. Varma, care, în flamboaiantul său volum The Gothic Flame (1966), opune acțiunea de a adulmeca moartea, caracteristică terorii, celei de a da peste un cadavru, tipică groazei. 11 Pentru detalii suplimentare, cf. Bruhm, 1994: 37-38. 12 În Dictionary of Literary Themes and Motifs, editat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vizionare, infinitul multidimensional poate înlocui tridimensionalitatea finita" (1981, p. 6). Devine, astfel, mai clar de ce contribuția personală a lui Blake la crearea unui poem, a unei gravuri sau a unui desen este, precum pretinde el însuși, virtual nulă148. Oricât de flamboaiante ar părea, aceste declarații estetice generează, de fapt, un paradox al viziunii, care emerge atunci cand experiență paradigmatica a realității trebuie transferată la diferite niveluri materiale (scripturale sau plastice), altfel spus, cănd artistul încearcă să comunice fenomenologia stării de creație. Intenționez
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Aș there is a class of men, whose whole delight is the destruction of men, șo there is a class of artists, whose whole art and science is fabricated for the purpose of destroying art" (E 538). Rândurile care compun flamboaianta Preface a poemului Milton sunt îndreptate împotriva indivizilor nocivi din perspectiva estetică și fac apel la trezirea vizionara a tuturor pictorilor, sculptorilor și arhitecților: "Painters! on you I call! Sculptors! Architects! Suffer not the fash[i]onable Fools to depress
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cel puțin cei doi poli de care am putea lega, pe de o parte, numele lui Tertulian și al Sfântului Bernard, iar de cealaltă parte pe al lui Ioan Damaschinul și Loyola. Austeritatea cisterciană, vitraliile monocrome și straiul alb, și flamboaiantul gotic (a se vedea, în post-baroc, excesul churrigueresc). Între cele două, există o dublă și permanentă postulare. Să fie ținut erosul sub supraveghere fie și să nu se cedeze ispitei trupești. Dar nici să nu se rupă legăturile cu Economia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și mai aventuros. Cu recenta lui barbă neagră și părul lung - special pentru rolul din Hamlet - Saul era foarte atrăgător. Râse, ridică de pe jos coiful minuscul de pirat al lui Ben și și-l puse pe cap. Cu un gest flamboaiant luă sabia de plastic de pe masă și făcu câteva mișcări de spadasin. Da, da, pun pariu că aș putea pune capac câtorva aventuri! —Mamă, ce sexy ești cu pălăria aia, râse Fi. — Să nu spui niciodată că nu știu cum să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dea În vileag complicitatea lui În cazul Hollinger. Un incendiu În plus, și i-ar putea frige nu doar degetele. Devotamentul lui față de acest bizar experiment social avea totuși șarmul său. Bănuiam că și Frank fusese sedus de viziunea lui flamboaiantă și, asemenea lui Frank, nici eu n-am comentat nimic În timp ce-și aduna prada Într-un morman tot mai mare pe bancheta din spate a Citroënului. Cam pe la a șasea vilă, una dintre cele mai vechi proprietăți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vreo abreviere, gen Vagoane România?“ „Nu fi iconoclast! Nici vorbă de-așa ceva!“ Era moartă după asemenea cuvinte, rare, delicioase, aproape parfumate. Le folosea de fiecare dată când se simțea bine, iubea sonoritățile lor ample și înfoiate: foaier, abscons, mefient, iconoclast, flamboaiant. Când le rostea, parcă întâlneai o marchiză desfăcându-și corabia rochiei, pânză cu pânză, șiret după șiret, fundă cu fundă, înainte să se lase privită de-admiratorii nocturni. Într-o după-amiază, ne oprisem într-o cofetărie belgiană numai ca s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vor face decît să accelereze fenomenul deja amorsat. Totuși, cam din 1480 pînă prin 1520, această influență florentină și romană rămîne limitată mai ales la decorarea bisericilor și a castelelor, a căror construcție continuă să se inspire din principiile goticului flamboaiant; pilaștri în maniera antică, chesoane, frize, arabescuri stau mărturie a unei arte noi. O dată cu începutul domniei lui Francisc I, italienismul cîștigă teren, mai întîi în castelele de pe Loara, (Chenonceaux, Villandry, Chambord), apoi la Fontainebleau, datorită artiștilor italieni chemați de Francisc
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
i percepute că un sistem dinamic determinat de for?ele ?i presiunile pe care le re?ine; m?r-turii stau catedrală din Metz (secolele al XIII-lea ?i al XIV-lea), Saint-Urbain din Troyes (1262), catedrală din Strasbourg (1180-1439). Gotic flamboaiant Acest calificativ, datat din 1830, evoc? ritmurile că de fl?c?ri ale re?elei de curbe ?i contracurbe care �mpo-dobesc ferestrele, timpanele, frontoanele triunghiulare, de exemplu, de la fă?ada principal? de la biserica Trinit� din Vend�me (secolul al XIV
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
o reg?sim �n manieră conținu? �n care mulurile ?i nervurile p?trund supor?îi, mai ales la colegiala Notre-Dame din Cl�ry (Loiret, a doua jum?țațe a secolului al XV-lea). Din multe puncte de vedere, aceast? art? flamboaiant? r?sp�nde?te cu d?rnicie o senzualitate care o distinge de tendin?ele dinainte. Un curent de libertate conceptual? ?i formal? traverseaz? aceast? produc?ie care are �n slujba ei st?p�nirea unei tehnici irepro?abile, cu
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
navei axiale. Dimpotriv?, la Viena, catedrală Saint-Etienne (1304-1454) ofer? privirii o ornamenta?ie bogat? pe un volum extern foarte mic, cu excep?ia turnului lateral de 132 m. �n ??rile de Jos, influen?a francez? r?zbate de sub decoră?ia flamboaiant? a catedralei Saint-Jean din Bois-le-Duc (1419-1538). Spa?iul iberic Primele catedrale gotice ale Spaniei s�nt construite cu o jum?țațe de secol mai ț�rziu dec�ț �n Fran?a. Fiecare dintre ele re?ine un element sau altul
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
de stil hibrid, ca o manifestare a m?iestriei ?i a libert??îi lor. Aceast? dualitate caracteristic? pentru prima Rena?tere francez? este ?i mai frapant? �n arhitectură religioas?, ca la Saint-Eustache (Paris, �ncep�nd din 1532) unde structurile gotice flamboaiante s�nt sistematic �mbr?cate cu decoruri italiene. Transferarea Cur?îi de c?tre Francisc I �n �le de France, la sf�r?ițul anilor 1520, coincide cu o abordare mai �ndr?z-nea?? a limbajului modern. Acest limbaj arhitectural este
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
6, a avut aerul unei serbări de familie: la etajul localului, într-o sală de mese pentru aproximativ 50 de persoane - mobilier de lemn patinat de vreme, ai zice, tipic pentru o cafenea literară la Paris -, doamna animatoare face prezentări flamboaiante, o orchestră de cartier, apărută ca din senin spre surpriza generală, creează un fluid de voie bună și relaxare, care șterge emoțiile celor doi protagoniști și încălzește publicul. Sanda Stolojan a venit special pentru evenimentul cultural programat în după-amiaza aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o listă de către omul de serviciu, îmbrăcat în civil, e drept, dar care are obligații de pază. Urcăm la etajul doi, în sala de festivități, unde ne așteaptă vreo 40-50 de persoane, majoritatea femei. După cuvântul introductiv al Svetlanei Andreeva, flamboaiant și entuziasmat, ne prezentăm fiecare, eu trebuind să traduc și prezentarea pe care și-o face Adrian Popescu. Apoi răspundem la întrebările asistenței despre Tren și despre literaturile pe care le reprezentăm. Mă dezlănțui și le spun cum în Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mi s-a părut de prost-gust faptul că numeroase colegii universitare, în special din orașele de provincie - nu vorbesc de marile universități - , construite în primele decenii ale secolului douăzeci sau la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea aveau o arhitectură de gotic flamboaiant, o dantelărie de tip gotic, care imita perfect colegiile din Oxford și Cambridge, cópii ale arhitecturii oxfordiene a lui Sir Christopher Wren. În aceeași situație se află Catedrala Saint Patrick din Manhattan, care își sumețește turnurile gotice între doi zgârie-nori
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cetățeni străini. În cercul familiei și al cunoștințelor mele, singurele care apucaseră vremea „cocotelor“ erau bunica și Doamna de Franceză, care-mi dădea lecții particulare și care, cu timpul, îmi devenise mai apropiată decât o rudă. Bunica, în stilul ei flamboaiant și evaziv, mi-a retezat-o scurt: pe vremea ei, bărbații mergeau la bordel să se răcorească; damele de consumație nu se îmbrăcau decât sumar, maximum în halat, purtau întotdeauna roșu și negru și aveau felinar roșu la poartă. Ce
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
hiperbolice expediate cu un eufemism, probleme de viață și de moarte tratate ca niște probleme de stil) și, în principiu, ar trebui să-i meargă la inimă oricărui spectator care vrea să vadă gesturi de efect și să audă replici flamboaiant laconice și nu vrea să se maturizeze care, cu alte cuvinte, chiar are organ pentru cinema. La originea acestei tradiții stă, desigur, Bogart (deși Sergiu Nicolaescu v ar spune, probabil, că la origine stă el, cu a sa replică Un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tăcut în care lucrurile vorbesc singure, evocând pe om. Decesul unui serdar este luat ca motiv de folosire a unei palete bogate în care domină nuanța de os a cadavrului. În limba franceză, Le calvaire de feu sperie prin stilul flamboaiant. Inspirația e byroniană, cu sălbăticii scitice, orgia de senzații e dannunziană. Cât s-a tradus în românește e mult mai crud și mai original și asprimea limbii cu care se cântă "răcnetul catastrofal" se potrivește violenței barbare a delirului. BONIFACIU
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]