183 matches
-
tancul huruind. Bunicii mei moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii erau tăcuți. Îmi amintesc că mă uitasem la chipul fratelui, meu care ieșea din sacul de dormit. Pe Învelișul de flanelă vânătorii trăgeau cu pușca În rațe. Acest fundal masculin nu făcea decât să scoată În evidență lipsa de calități eroice a Capitolului Unsprezece. Cine avea să-i vină În ajutor tatălui meu? Pe cine se putea baza tata? Pe Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așa de grea ca să cadă cu putere În apă după ce o ridicai În aer, putând astfel să arunci departe momeala fără prea mare efort. Nick deschise cutia din aluminiu În care-și ținea firele. Firele erau Înfășurate În tampoane de flanelă jilave. Udase tampoanele la cișmeaua din St. Ignace. Firele se Înmuiaseră, iar Nick desfăcu unul și i-l legă cu un nod de firul pentru momeală. Apoi prinse un cârlig la capăt. Era un cârlig mic, foarte subțire și elastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bătrâni inepți, „două dezastre morale și intelectuale”, Conu Leonida și consoarta discută. Precizarea înfățișării exterioare, foarte rară la Caragiale, accentuează nota de ritual domestic: „Leonida e în halat, în papuci și cu scufia de noapte, Efimița în comizol, fustă de flanelă roșie și legată la cap cu tulpan alb”. După câteva replici, înțelegem că dialogul e mai mult un monolog, că Leonida povestește Efimiței o istorie precum Jupân Dumitrache povestea lui Ipingescu. Cinstea, la care își ridică Leonida consoarta de a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nici fără tragere de inimă - și mă Întrețineam (cu greu) acceptând muncă de documentare freelance oferită de Will și de câțiva dintre asociații lui din milă. O rezolvam În viteză, În fiecare dimineață, pe canapea, Îmbrăcată În halatul meu de flanelă, apoi mă simțeam perfect Îndreptățită să vegetez tot restul zilei. Faptul că Penelope - care avea toate motivele să se simtă mai rău decât mine - devenea mai funcțională pe zi ce trecea Începuse să mă Îngrijoreze. Nu mai primisem nici un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Willis așază șuncă, ouă, cotlete de berbec, cârnați și roșii prăjite în farfuriile unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la fel, în pantaloni gri de flanelă, cămăși deschise la culoare, veste și jachete de tweed. Își țin picioarele încrucișate elegant. Trag cu intermitență din pipele de lemn, pe care le folosesc pentru a sublinia punctele importante ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși să găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat atenție îndeajuns problemelor de sănătate individuală, așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să-l ferească de holeră, să-i protejeze abdomenul de umiditatea excesivă și o altă centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
eleva de alături se străduia să țină ritmul impus de nărăvitul mentor. Acesta Își lipea privirile de sânii fetei care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă i se scurgeau pe la colțurile gurii. În astfel de clipe de rătăcire, porumbii azvârliți de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noastre a ajuns, În cele din urmă, risipind - numai pentru moment, Însă - temerile colegilor și ale suporterilor. Avea privirile rătăcite, ciulini și turiță În păr și pe haine. Nu avea echipament, așa că a intrat În poartă desculț, Îmbrăcat Într-o flanelă roșie, zdrențuită prin spini, și Într-o pereche de chiloți prea largi, care scoteau din când În când la iveală câte un testicul păros și nerușinat ce parcă Își bătea joc de publicul Însetat de victorie. Și a Început calvarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stomac. — Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zâmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lângă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În care se Întoarce să răspundă, Îi zăresc preț de o fracțiune de secundă ochii negri și barba de câteva zile; pe frunte are Întipărite câteva cute de Încruntare. Nu, mulțumesc. Doar un brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bine dezvoltată și cam lipsită de preciziunile cuvenite. Avea negreșit și impresia că circumstanțele - oare-cît - diferă; că Don Juan, care totuși era "prototipul'' și deci si patronul lui, ar fi avut o personalitate întrucîtva deosebită. Cu papuci și pijama de flanelă scoțiană maron, doctorul Rim repusese cu grijă textul la locul lui, nedumerit și conchizând foarte judicios că: în cadrele vieții de acum impulsiile se văd împiedecate de curenți contrarii și mișcările inimii sunt oprite de obstacole mărunte. Dimpotrivă, socotea că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
concertase cândva. Maxențiu, blând, umil, îi privea pe amândoi cu implorare și răspundea: - Am să merg și eu la primăvară. Nu vrea să plece. Se deprinsese acum din nou să fie om cu haine negre, nu un înger alb de flanelă. îi plăcea din nou, ca un fel de sport, să stea în sus, să umble. Se bucura do mișcările lui ușoare, de acel vid căscat sub plastronul cămășii, care îi ventila așa de bine răsuflarea. La invitările lui Marcian de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de experiență în a ascunde adevăruri despre Schluteri. Ceru două zile libere. El îi oferi trei. Dădu să protesteze, dar trecu imediat la acceptare plină de recunoștință. Întoarsă în sala de așteptare, văzu opt bărbați de vârstă mijlocie, îmbrăcați în flanelă, care stăteau într-un cerc, măturând pământul cu ochii lor lenți. Dinspre ei se auzea un murmur - vântul tachinând perdelele singuratice ale unei ferme. Sunetul se înălța și cobora în valuri. După câteva clipe, înțelese: un cerc de rugăciune, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta e imposibil. Îngrijitoarea cea mai devotată a bărbatului-copil, care l-a văzut într-o stare mult mai proastă. I se uită în ochi. Are o privire de renegată, care îi alunecă peste umărul stâng. Poartă un halat bărbătesc de flanelă, ecosez, roșu cu verde, din care brațele și picioarele îi ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o chicinetă minusculă, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât mine (împlinise douăzeci și patru de ani), o frumoasă cu părul complet alb, îmi ștergea cu spirt arcadele sparte sau omoplații jupuiți, făceam dragoste. O dată, într-o duminică de toamnă, la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă, i-a spus : „Mă, pirpiriule, ia dă tu flanela aia, s-o încerc și eu“. Constantin și-a scos flanela
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la dușuri, după meci, a venit Constantin îmbrăcat cu o superbă flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă, i-a spus : „Mă, pirpiriule, ia dă tu flanela aia, s-o încerc și eu“. Constantin și-a scos flanela și i-a dat-o, Gică Wirth și-a lustruit cu ea pantofii de bizon apoi i-a aruncat-o în cap, ceilalți râdeau. Constantin părea fericit, i-aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
flanelă albă, îl mai văzusem și în alte dăți dând târcoale pe acolo; Gică Wirth, care juca aripă în echipa adversă, i-a spus : „Mă, pirpiriule, ia dă tu flanela aia, s-o încerc și eu“. Constantin și-a scos flanela și i-a dat-o, Gică Wirth și-a lustruit cu ea pantofii de bizon apoi i-a aruncat-o în cap, ceilalți râdeau. Constantin părea fericit, i-aș fi ars un șut, pentru că eu sunt dintre cei care plâng
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
alt sas că nemții trag, în București, la Wilhelm, un local-hotel în apropiere de bulevardul Elisabeta. Otto terminase ștersul, agățase ștergarul pe suportul de lângă chiuvetă și se îmbrăcase pe jumătate, cu niște izmene lungi și-o cămașă de corp din flanelă. A ajuns după-amiază în Capitala României, pe înserat, la Wilhelm, a trecut pe-o stradă lungă, dar cam îngustă, Galea Victoriei, apoi a trecut de Palatul Regal, era ca un hotel mare, cât a fost în armată a văzut Viena
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se ține de pântece. Mai întâi i-a pus nenumărate întrebări, despre bolile din copilărie, despre cum mănâncă și cât bea, despre cum și cât și de când îl doare. Apoi îi spusese să-și dea jos haina, și cămașa, și flanela de corp, să se întindă pe pat și, cu o mână ușoară începuse să-l apese, întrebând mereu: „Doare?“ „Aici doare?“ Apoi își rotise ușor mâna pe burta lui, care se liniștise ca prin farmec. — E rău? repetă nea Cercel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dorea totuși să-l vadă pe bolnav. Dar Rieux fu de părere că era mai bine ca mai întâi Cottard să fie pregătit pentru această vizită. Intră deci singur și îl găsi pe Cottard în odaie, îmbrăcat doar cu o flanelă cenușie, stând ridicat în pat și întors spre ușă cu o expresie de neliniște. \ E poliția, nu ? \ Da, spune Rieux, și nu vă agitați. Două sau trei formalități și veți fi lăsat în pace. Dar Cottard a răspuns că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă valuri de carne ce se înciețeau pe sub tweed și flanelă, spărgându-se la nasturi și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
crezut că-i un fel de artist sau așa ceva, deși m-am străduit să nu-mi închipui despre ce artă este vorba. Îi tot spun să nu mai umble așa, da’ nu m-ascultă. Doamna Reilly privi spatele cămășii de flanelă a fiului ei și părul care i se încrețea la ceafă. Ce haină frumoasă ai! — O, asta? spuse tânărul, pipăindu-și catifeaua de pe o mânecă. Nu-ți ascund că a costat o avere. Am găsit-o într-un butic cochet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dintre foile scrise și își dădea seama că o parte dintre ele erau umplute mai mult cu mâzgăleli. Totuși, gândi calm Ignatius, nici Roma n-a fost clădită într-o singură zi. Își trase în sus cămașa de noapte din flanelă și își privi stomacul umflat. Se balona adesea când stătea în pat dimineața, meditând la cursul nefericit pe care îl luaseră evenimentele după Reformă. De câte ori îi veneau în minte Doris Day și autobuzele Greyhound pentru turiști, partea centrală a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mic sughiț. Totuși, salturile avuseseră un oarecare efect fiziologic. Ignatius atinse mica erecție îndreptată în jos, spre cearșaf, o luă în mână și rămase nemișcat, încercând să se hotărască ce să facă. In poziția aceea, cu cămașa de noapte din flanelă roșie în jurul pieptului și burta masivă revărsată peste saltea, se gândea cu oarecare tristețe că, după optsprezece ani, această îndeletnicire devenise un simplu act mecanic, despuiat de zborul fanteziei și al inventivității cu care reușea cândva să o împodobească. Existase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse rece: A! — Ignatius, l-ai cunoscut pe domnu’ Mancuso. Dă bună ziua. — Cred că l-am văzut pe undeva pe aici, spuse Ignatius, privind afară prin ușa din dos. Agentul Mancuso era prea surprins de monstruoasa cămașă de noapte din flanelă, ca să mai răspundă ceva. — Ignatius, dragule, omu’ vr’a peste o mie de dolari pentru ce i-am făcut la casă. — O mie de dolari? Nu va căpăta nici un cent. Îl vom da imediat în judecată. Ia legătura cu avocații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]