186 matches
-
rulante, conducte, scări, pasarele, foc și fum denumit, ca o ciumă sau un monarh, doar cu o culoare: „Rouge“. În prima lui zi de muncă, Lefty intră În bucătărie, defilând În noua lui salopetă. Își deschise larg brațele Îmbrăcate În flanelă și pocni din degete, dansând În bocancii de lucru, iar Desdemona râse și Închise ușa bucătăriei, ca să n-o trezească pe Lina. Lefty Își luă micul dejun compus din prune uscate și iaurt, citind un ziar grecesc vechi de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tancul huruind. Bunicii mei moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii erau tăcuți. Îmi amintesc că mă uitasem la chipul fratelui, meu care ieșea din sacul de dormit. Pe Învelișul de flanelă vânătorii trăgeau cu pușca În rațe. Acest fundal masculin nu făcea decât să scoată În evidență lipsa de calități eroice a Capitolului Unsprezece. Cine avea să-i vină În ajutor tatălui meu? Pe cine se putea baza tata? Pe Capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o dai când e mai frig. Să nu-l lașinoaptea fără scufie, așa s-a obișnuit el, ar fi chiar bine, fiindcă văd că e curent aici, să-i dai să-și pună vată în urechi. Aici i-am adus flanelă, să poarte până în iunie, sub cămașă. Să nu-l lași fără nasturi la cămăși, că nu e frumos, și să-i dai să se primenească de două ori pe săptămână. G. Călinescu Aglae îi cumpără și haine lui Titi și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Doriți niște șampanie ? E prietena mea stewardesa, care Îmi zîmbește radioasă. — Ar fi nemaipomenit, spun. Mersi ! Șampanie ! — Și dumneavoastră, domnule ? Doriți șampanie ? Bărbatul de lîngă mine nici măcar n-a ridicat ochii. E Îmbrăcat În blugi și o bluză veche de flanelă și privește pe geam. În momentul În care se Întoarce să răspundă, Îi zăresc preț de o fracțiune de secundă ochii negri și barba de cîteva zile; pe frunte are Întipărite cîteva cute de Încruntare. Nu, mulțumesc. Doar un brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
văzut pe gagiu operînd la Ohrbach’s cînd veneam Încoace. Bud scoase o bancnotă de douăzeci și una de zece. Stompanato le Înhăță imediat. — Ralphie Kinnard. Blond, gras, cam la patruzeci de ani. Poartă o geacă de piele Întoarsă și pantaloni de flanelă gri. Am auzit că-și snopește nevasta și că o trimite la produs ca să-și plătească datoriile de la pocher. Bud notă informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și-l smuci. Stomp se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un tip blond, Într-o haină de piele Întoarsă, strecurîndu-se pe ușa toaletei pentru bărbați. Bud Își făcu drum cu coatele pînă acolo și intră. La pisoare erau doi bătrînei. Pe podeaua cabinei, pe sub ușă, se vedeau niște pantaloni de flanelă gri. Bud se lăsă pe vine, se uită și... bingo! - niște mîini pipăiau cu drag un purcoi de bijuterii. Babalîcii de la pisoare se Încheiară rapid la șlițuri și o șterseră. Bud bătu În ușa cabinei. — Hai, afară! A venit Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă și doar c-o umbră de machiaj. Era Îmbrăcată În niște pantaloni negri, din flanelă, necălcați, Într-o cămașă cu guler mare și un pulover fără mîneci. În picioare avea niște șosete pescărești și o pereche de papuci roșii, marocani. Stai aici pînă strîng toate chestiile astea, spuse ea Întorcîndu-se și ieșind prin ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi băură. Vinul era aspru și amîndouă se strîmbară. Se depărtară una de alta. Helen Își făcu loc printre pernele de pe divan, iar Julia se cocoță pe brațul fotoliului roz, Întinzîndu-și picioarele. Păreau extrem de zvelte și lungi În pantalonii din flanelă; coapsele se iveau fragile și vulnerabile - de parcă, dacă ți-ai fi pus mîinile pe ele și le-ai fi apăsat, se gîndi Helen, ar fi pocnit. Luase scrumiera și acum Întinsese mîna să ia țigările și chibriturile de pe polița șemineului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
miez de noapte, agitîndu-se, și totul se transformase Într-un dezastru... Începu să tremure de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega cordonul, se uită la hainele lui Alec: o jachetă Închisă cu fermoar, pantaloni de flanelă de culoare Închisă și pantofi de pînză murdari. Îi zări fluierele picioarelor și exclamă: — N-ai ciorapi! — A trebuit să mă Îmbrac repede, zise el, clipind În continuare din cauza luminii, și apoi se așeză pe marginea patului. M-am Înfuriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Willis așază șuncă, ouă, cotlete de berbec, cârnați și roșii prăjite în farfuriile unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la fel, în pantaloni gri de flanelă, cămăși deschise la culoare, veste și jachete de tweed. Își țin picioarele încrucișate elegant. Trag cu intermitență din pipele de lemn, pe care le folosesc pentru a sublinia punctele importante ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși să găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat atenție îndeajuns problemelor de sănătate individuală, așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să-l ferească de holeră, să-i protejeze abdomenul de umiditatea excesivă și o altă centură care să-i susțină coloana și să-l ferească de razele distrugătoare ale soarelui. Bandajele de crep și un termometru se adaugă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se vindeca. Bulangii Împuțiți. Cum s-or aștepta să-mi fac slujba În condițiile astea? Nu po’ Mă mănâncă ca dracu, Îmi schimb greutatea de pe o bucă pe alta și mă hârșâi pe cur prin pantalonii negri și lucioși de flanelă. Ia... am nevoie de o spălătorie a naibii de bună, de asta am nevoie. Nu-mi folosește la nimic. O scot afară până ajungem pe High Street unde opresc mașina la Hunter Square și intru În buda publică. Am nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o bucățică de unt, doar o farfurie goală de zile întregi și un pahar cu apă de fântână. „Mort de foame“, repeta ticălosul de Desharet, arătându-se șocat, în timp ce burta și fălcile îi atârnau până la pământ, îmbrăcat cum era în flanelă și țesături englezești. Nici dacă i-am fi turnat în cap o găleată cu bălegar nu ar fi fost atât de uimit. Doctorul Lucy s-a apropiat de Lysia. Nu a făcut mare lucru. Ce mai era de făcut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vorba aia, vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă. Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scriitori și artiști care nu vroiau să participe la evenimentele timpului lor. Ei și? Puteau fi convinși? Și mai întîi care evenimente? Stăpânit de curiozitate am sunat la ușa vilei lui și m-a primit în hol, îmbrăcat într-o flanelă. M-a invitat să iau loc într-un fotoliu, iar el a început să se plimbe când încolo, când încoace, de la un perete la celălalt al încăperii. Era un om puțin înalt, subțire de talie, cu sprâncene accentuate, slab fără
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Schoeneberg În luna mai... „În cartea despre carne, se cuvine să vorbești de Johann Tzindl, o speță de țăran corcit. E gaza mea din Oberholabrun, - ține să mă limpezească Ferdinand Sinidis și continuă să mi-l recomande: Are șapcă de flanelă neagră cu două clape laterale, pentru urechi. Parcă are și n-are mustăți. Ochii și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede și chiar dacă se observă vreuna, nu merită să vorbești de ea. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de răceală la cap. Pantalonii largi de tweed erau rezistenți și-i permiteau deplină libertate în mișcări. Cutele și ascunzișurile lor formau pungi de aer cald și stătut care îi dădeau lui Ignatius un plăcut sentiment de liniște. Cămașa de flanelă în carouri făcea sacoul inutil, în timp ce un fular îi ocrotea porțiunea de piele expusă dintre guler și clapele care îi protejau urechile. Vestimentația lui era acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acceptabilă după orice criterii teologice și geometrice, oricât de obscure și sugera o bogată viață interioară. Schimbându-și greutatea de pe un picior pe altul în felul său domol, elefantin, Ignatius provocă valuri de carne ce se înciețeau pe sub tweed și flanelă, spărgându-se la nasturi și cusături. Astfel reașezat, reflectă la lungul răstimp petrecut în așteptarea mamei sale. Se concentră în special asupra senzațiilor neplăcute pe care începuse să le aibă. Întreaga sa ființă i se părea gata să plesnească, pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
crezut că-i un fel de artist sau așa ceva, deși m-am străduit să nu-mi închipui despre ce artă este vorba. Îi tot spun să nu mai umble așa, da’ nu m-ascultă. Doamna Reilly privi spatele cămășii de flanelă a fiului ei și părul care i se încrețea la ceafă. Ce haină frumoasă ai! — O, asta? spuse tânărul, pipăindu-și catifeaua de pe o mânecă. Nu-ți ascund că a costat o avere. Am găsit-o într-un butic cochet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dintre foile scrise și își dădea seama că o parte dintre ele erau umplute mai mult cu mâzgăleli. Totuși, gândi calm Ignatius, nici Roma n-a fost clădită într-o singură zi. Își trase în sus cămașa de noapte din flanelă și își privi stomacul umflat. Se balona adesea când stătea în pat dimineața, meditând la cursul nefericit pe care îl luaseră evenimentele după Reformă. De câte ori îi veneau în minte Doris Day și autobuzele Greyhound pentru turiști, partea centrală a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mic sughiț. Totuși, salturile avuseseră un oarecare efect fiziologic. Ignatius atinse mica erecție îndreptată în jos, spre cearșaf, o luă în mână și rămase nemișcat, încercând să se hotărască ce să facă. In poziția aceea, cu cămașa de noapte din flanelă roșie în jurul pieptului și burta masivă revărsată peste saltea, se gândea cu oarecare tristețe că, după optsprezece ani, această îndeletnicire devenise un simplu act mecanic, despuiat de zborul fanteziei și al inventivității cu care reușea cândva să o împodobească. Existase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spuse rece: A! — Ignatius, l-ai cunoscut pe domnu’ Mancuso. Dă bună ziua. — Cred că l-am văzut pe undeva pe aici, spuse Ignatius, privind afară prin ușa din dos. Agentul Mancuso era prea surprins de monstruoasa cămașă de noapte din flanelă, ca să mai răspundă ceva. — Ignatius, dragule, omu’ vr’a peste o mie de dolari pentru ce i-am făcut la casă. — O mie de dolari? Nu va căpăta nici un cent. Îl vom da imediat în judecată. Ia legătura cu avocații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
proiecte ale mele și sunt nerăbdătoare să știu în ce condiție psihică te afli acum. Te rog deci, ridică-te dintre perne și scrie. M. Minkoff Ceva mai târziu, cu pielea lui trandafirie numai cute, învelit într-un halat de flanelă pe care un ac de siguranță îl ținea strâns în jurul șoldurilor, Ignatius stătea la biroul din camera sa și își umplea stiloul cu cerneală. În hol, mama lui vorbea la telefon cu cineva, spunând: — Ș-am folosit pân’ la ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
permite un port sigur pentru restul serii: Prytania. După ce cinematograful se va fi închis, avea să treacă pe Constantinopole Street ca să vadă dacă mama lui se întorsese acasă. Înnebunit, începu să se îmbrace în graba mare. Cămașa de noapte din flanelă roșie zbură și rămase atârnată de lustră. Își îngrămădi picioarele în cizme și apoi își îmbrăcă țopăind pantalonii de tweed, pe care abia mai putea să-i încheie la talie. Cămașă, șapcă, pardesiu, Ignatius și le puse pe el orbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]