185 matches
-
cinci, așa că eu mă pregătesc de plecare. ― Doamne, vocea ta este la fel de sexy pe cât e poza ta, care, trebuie să-ți mărturisesc, e acum pe perete. De fapt, mă uit la tine chiar acum, în timp ce vorbim. ― Sunt de-a dreptul flatată. Numai de-ai ști tu. ― Deci, JJ, ai avut o zi bună? ― A fost bine. Am avut ceva filmări azi-dimineață, ceea ce a fost amuzant. Nu mă întreba ce am filmat, te rog, nu întreba. Nu o face. ― Acum înțeleg perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu m-ar deranja să ne vedem să bem ceva la prânz, ca să discutăm mai pe larg. La început mă tot întrebam ce naiba se întâmplă, dar Geraldine spune că acum sunt puicuța biroului. Știu c-ar trebui să mă simt flatată, încântată, dar de fapt sunt ușor enervată că nimănui nu i-a păsat de mine înainte. Dar nu e totul atât de rău, cel puțin atmosfera la birou e mai plăcută. Pentru prima oară, săptămână trecută am fost trimisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ani, aproape m-am convins să mă mărit și să fac un copil. El mă iubea profund și-mi vorbea cu tot vocabularul romantic: destin, diminutive de alint prea jenante ca să le pot repeta. În mod firesc, mă simțeam și flatată, și emoționată. Nu era chipeș la modul convențional, dar găseam că avea un spirit puternic care funcționa ca un ciudat afrodiziac. Din punct de vedere social era inapt și avea și o serie de obiceiuri ciudate, dar exclusiv din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai tolerante. În plus, poți alimenta tot felul de lucruri când folosești o baterie de mașină ca sursă de curent - televizoare, becuri, radiouri. — De unde știi toate astea? spuse ea zâmbind. El ridică din umeri, dar În sinea lui se simțea flatat. Sunt un băiat simplu de la țară. Am remarcat că o privi intenționat pe Heidi În ochi până când ea cedă chicotind intimidată. Cel care rupse vraja fu bărbatul de pe bicicletă care se dădu jos și-l invită pe Moff să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ce ironie, râse În sinea ei. El era cel care umbla după ea acum. Când i se spusese că va fi ușor de prins, habar n-avusese cât de ușor. M-ați văzut? Harry părea În același timp uimit și flatat. —La televizor, aici sau În State? —Ambele, spuse ea. Acasă toată lumea vă urmărește emisiunea. Eram deja fan al Dosarelor Fido - am un cățel Papillon tare obraznic. Și serialul Misterul din Myanmar e cel mai bun reality-show. Toată lumea o spune. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se făcuse deja târziu și îmi era greu să merg tot drumul până la școala din Chiba. Ambasadorul mi-a spus: «Rămâi aici peste noapte. Mai bine te întorci cu primul metrou.» Normal, casa lui era în Roppongi. M-am simțit flatat. Eu nu prea beau, cel mult două beri. A doua zi m-am trezit la 06.30, i-am mulțumit pentru ospitalitate și i-am spus că e timpul să plec. «De ce te grăbești?», m-a întrebat ambasadorul. «Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se aranjeze ca artist În New York. N-o vrea pe Shula deloc. — Știu asta, zise Bruch. Și ea atâta se teme de el. — Sigur n-ar merge. E prea violent. Da, ea o să se teamă. De asemenea o să se simtă flatată, o să-și Închipuie ca a venit ca s-o câștige la loc. Dar lui nu-i e capul la neveste și căsătorie. Vrea să-și expună picturile pe Madison Avenue. — Chiar așa bun se crede? — A Învățat tipar și gravură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mine. Însă niște gentlemeni desăvărșiți și așa de buni la inimă, domnul Arnold Bennett, domnul H. G. Wells, luând prânzul la Savoy... Olimpieni de origini mai umile. Atât de amabili. Atât de serioși. Atât de englez, domnul Wells. M-am simțit flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea. Văd că Încercați să distingeți ce se ascunde În spatele acestor ochelari fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acea „foxy lady“ în discuție, că desenul se voia un fel de portret și că era desenat de băiatul cu părul blond de la orele de HC din săptămâna anterioară. Nu s-a impacientat. Dimpotrivă, a fost plăcut surprinsă și chiar flatată. În atmosfera de brutalitate de la St George, gestul a tușat-o ca fiind unul excentric de inocent. Nu l-a căutat pe Connolly ca să-i mulțumească pentru desen. A presupus că, din moment ce nu-l semnase, l-ar fi stânjenit mulțumindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
i-a trecut prin cap că vorbele de duh școlărești spuse de Connolly sau pasiunea lui pentru cuptorul de ars lutul erau altfel decât sincere. Și când, în sfârșit, și-a dat seama, se pare că a fost mai degrabă flatată decât dezamăgită. Și azi îi ia apărarea lui Connolly, furibundă chiar, pentru „strălucirea“ lui, pentru „imaginație“. Dacă a mimat un interes pe care nu-l avea, atunci prefăcătoria lui arată „o foarte sofisticată adaptivitate socială“ în ce-l privește, susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o sărutase pentru prima oară pe Sheba, a venit la atelierul ei. De cum a intrat, ea s-a ridicat în picioare lângă catedră și i-a ordonat să plece. Nu mai era nimic de spus, i-a zis ea. Era flatată că o plăcea, dar nu mai voia să aibă de-a face cu el. Connolly și-a pledat cauza. La un moment dat, spune ea, a sugerat chiar să se întâlnească în afara școlii. — Nu o să te ating nici cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sora mea și de cumnatul meu. Ce fericiți sunteți, le tot spune, în timp ce bântuie prin casă în cămașă de noapte. Deși mi se părea că detectez o nuanță de haut en bas în vorbele lor, Marjorie și Dave erau foarte flatați. — Nu-i așa că e drăguță?, șoptea Marjorie, ori de câte ori Sheba era cu spatele. Nu-i așa că vorbește frumos? Chiar și Dave, un om de o legendară muțenie, conchisese aspru că imaginea Shebei în ziare „nu-i face dreptate“. Ieri dimineață, Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ea, în pula mea, a exclamat Polly. Umbra stacojie care-i cădea pe față îi dădea un aspect dramatic. Părea o mică diavoliță. — Să nu îndrăznești să vorbești așa cu o prietenă a mea, a țipat Sheba. M-am simțit flatată că Sheba mă apăra cu atâta vehemență. — Du-te dracului, a zis Polly. Sheba și-a încrucișat brațele. — Te rog, nu vorbi așa cu mine, a zis ea. — Și de ce să nu vorbesc? a pretins Polly. — Pentru că nu merit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
timpul În oraș, normal, iar el, Înțelegi, știe categoric cine sunt, așa că poate e doar o chestie de timp... Tonul ei căpătă din nou o tentă visătoare. Am tușit, iar ea a revenit la realitate. Tocmai Începusem să mă simt flatată că Philip mă luase pe mine acasă noaptea trecută când ar fi putut s-o aleagă pe Elisa, dar n-am avut șansa să mă bucur prea tare. —Adică, tipul se culcă cu toate fetele care-i ies În cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și mi-au rânjit la unison. Cum zici tu, am auzit pe cineva șoptind. Leo și-a dat ochii peste cap, de parcă ar fi spus: „O, Doamne, nu suntem chiar atât de proști“. Timp de câteva clipe m-am simțit flatată. Și ce dacă era cam vulgar să cunoști pe cineva și să ți-o tragi În aceeași noapte? Era mai bine ca toată lumea să creadă că era posibil ca Philip Weston să catadicsească să se culce cu mine, presupun, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ăla. Am crezut că o să mori. Îți place, nu-i așa? Recunoaște. Nu știam cum să spun că, firește, ceva mă atrăgea la el, dar În același timp ceva mă dezgusta. Nu voiam să spun cu voce tare cât de flatată mă simțeam că cineva ca Philip se uita la cineva ca mine, chiar dacă nu părea să fie un tip așa grozav. Nu voiam să explic toată situația de la serviciu, cum bănuiam că Elisa era geloasă că Philip fusese interesat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ca la Londra. Oamenii au gusturi mai rafinate, există cluburi de noapte minunate. Nici nu trebuie să te mai culci dacă nu vrei. Promiți să te mai gândești la cererea mea? Sigur că mă voi gândi, Johnny. Sunt atât de flatată. Acum, să-l căutăm pe tata. Dimineața este atât de amețit încât toate amintirile serii trecute se amestecă, lipsite de claritate, și nu mai știe dacă să fie fericit sau nu. A spus că-l iubește, nu? Oricum, au ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bărbat care, în alte condiții ar fi fost un artist. Madona Renascentistă este considerată o frumusețe „scânteietoare“. Un tablou numit Pasiune, îl pune în legătură cu „egoul său rafinat“. Aceste elemente de apreciere critică îi sunt desigur adresate lui Star. Ea pare flatată. Jonathan suferă. Pe când străbat galeriile, panica din noaptea trecută îi cuprinde din nou pieptul. Merge în urma ei și a lui Gittens, simțind tablourile lăsându-se asupra lui, o paradă nesfârșită de regi și eroi imortalizați în atitudini de măreție senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi luase venerabilului bărbat toate titlurile. Într-o zi plăcută, eu și Chiang Tai ne-am întâlnit în sărăcăciosul său hootong. L-am invitat să vină în Orașul Interzis pentru a fi profesorul principal al lui Tung Chih. Surprins și flatat, omul și familia lui s-au aruncat la picioarele mele. A doua zi, Chiang Tai a început campania pentru mine. În timp ce le spunea tuturor despre numirea sa ca profesor principal al împăratului Tung Chih, adăuga, de asemenea, cât de înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am unele mici probleme, nu-mi doresc decât să rămân sănătos și tânăr la minte. Pe 7 ianuarie 2007, d-l Oprea îmi scrie cu ocazia trimiterii cărții „Mălin, vestitorul Revoluției”, adresându-mi cuvinte de care orice muritor se simte flatat. Îmi spune că tatăl d-sale avea un fel de cult, de admirație, față de persoana mea, atât în perioada școlarității mele la Normala din Bârlad, cât și după aceea, când am ajuns învățător la Priponești. „Tata v-a idolatrizat, iar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de mese. Mi-am povestit viața de nenumărate ori pe parcursul a vreo câteva ore. Am repetat până mi-a amorțit gura „Numele meu e Rachel. Am douăzeci și șapte de ani. Nu sunt anorexică, dar mulțumesc de întrebare, desigur, sunt flatată. Nu, n-am fost întotdeauna așa de înaltă. în ziua când m-am născut eram ceva mai scundă. în ultimii doi ani și jumătate am locuit în New York. înainte stăteam la Praga...“ — Unde e Praga? m-a întrebat John Joe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nola, blonda superbă cu accent din zona Cork - cea despre care crezusem că-i actriță - care venise și la prima mea întâlnire. —Bună, Rachel, m-a salutat ea cu un zâmbet sclipitor. Cum îți mai merge? —OK, am bolborosit eu flatată că-și amintise de mine. Tu ce mai faci? Voiam să continuăm să vorbim pentru că eram atrasă, în mod straniu, de ea. Minunat, mulțumesc! mi-a răspuns ea cu un alt zâmbet care mi-a încălzit sufletul. —Las-o-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pierduse deloc timpul - probabil că dăduse telefonul respectiv la prima oră! Ce incredibil de atent era! Iar acum Vivian Grant voia să discute cu mine? În ciuda câtorva idei preconcepute privind nivelul nu prea ridicat al lui Vivian, eram teribil de flatată. Am dat o căutare rapidă pe Google ca să-mi reîmprospătez memoria: Cu zece ani în urmă, Vivian plecase de la Peters și Pomfret și încheiase un contract de distribuție cu Mather-Hollinger. Dăduse lovitură după lovitură, în principal, datorită cărților de proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rog, acest An O.N.U., să-i zicem. Este o poveste mai veche și trebuie să spun că eu, din punct strict personal, ca om, cred că s-a greșit. — Știți, doamnă, am venit de fapt să... Tresărise, iritată, flatată, la neașteptatul cuvânt „doamnă“, cu care nu era obișnuită, dar care o stimulă să se așeze mai relaxat în scaun și să încetinească monologul. Da, vă spun sincer, părerea mea este că s-a greșit. Nu trebuiau reduși anii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă n-ai studii, degeaba, oricât de bun ești, rămâi jos, jos de tot. Eu am făcut Horticola... Am ajuns aici, aici m-au pus tovarășii. Știți cum e, sarcina e sarcină. Dominic o privea cu atenție. Doamna secretar receptă, flatată, atenția necunoscutului. — Păcat că tovarășul Orest Popescu a trebuit să plece. El e președintele nostru, cum știți... V-ar fi putut spune mai multe... Deci croitorul de lux Orest Popescu nu este la pupitrul de comandă, umblă pe la stăpâni. Tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]