200 matches
-
ei."” Le-au fost dedicate piese pianistului Dan Mizrahy, actriței Stela Popescu, politicianului Mădălin Voicu (reprezentându-l pe tatăl său, violonistul Ion Voicu) ș.a. Pe scenă, în calitate de interpreți în compania lui Kőrössy au fost coregrafa Miriam Răducanu, violoncelistul Florin Mitrea, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, dar și formația de acompaniament alcătuită din Alin Constanțiu (clarinet), Ion Baciu jr. (pian), Ramona Horváth (claviaturi), Pedro Negrescu (contrabas) și Vlad Popescu (baterie). A cântat și înregistrat în țară sau peste hotare alături de interpreții români: Ramona
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
rezonanța ansamblului CONTEMPORAN condus de compozitorul Marcel Spinei. Concertul a avut invitați de excepție din Grecia, din Italia - violistul și violonistul Mihai Spinei - prim-solist al Filarmonicii din Palermo, iar din România, soliști de talie mondială, precum: soprana Georgeta Stoleriu, flautistul Nicolae Maxim, pianista Sanda Spinei, violoncelistul Marcel Spinei și percuționistul de la Cluj Marian Micu. Am ascultat lucrări pornite de la: 1. cântarea bizantină autentică turnată în tipare românești, începută din secolele XIII-XIX - cu muzică vocală, 2. la vocal-instrumentală din secolul XX
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
dintre actori răspunse: — Da, într-adevăr, mie mi se pare ca un joc cu mingea între orbi. — Pe-asta nici un câine n-ar ronțăi-o! râse Hideyoshi. — Ei, haideți. Câștigurile și pierderile astea nu se termină niciodată. — Tu de-acolo, flautistule, tu ce zici? Păi, eu mă uitam și-mi ziceam că să-mi văd de treaba mea. Cine-i de vină, a cui e vina? Greșeală! Afară! Șeală! Ară! Ală! Ară! Pe neașteptate, Hideyoshi smulse kimonoul de deasupra al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de ultimă eră, care îl făcea total plicticos: era liniștit, ironia mai domoală, însoțită de un surâs care nu se ștergea, limbajul cu tresăriri caustice și adesea memorabile. În acele zile fusese găsit de către soția lui, spânzurat de plafonieră, un flautist al Filarmonicii din orașul nostru. Petrică îmi povesti cu lux de amănunte această dramă, dar fără să se înfioare de ea, ba chiar râse de detaliul care o declanșase. Cică acest flautist era un om pasionat de meseria lui și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
găsit de către soția lui, spânzurat de plafonieră, un flautist al Filarmonicii din orașul nostru. Petrică îmi povesti cu lux de amănunte această dramă, dar fără să se înfioare de ea, ba chiar râse de detaliul care o declanșase. Cică acest flautist era un om pasionat de meseria lui și avea și el un vis: ca orchestra simfonică a Filarmonicii să facă un turneu în străinătate și să vadă și el cu ocazia asta Parisul. Nu bea, nu fuma, ținea la familie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
facă un turneu în străinătate și să vadă și el cu ocazia asta Parisul. Nu bea, nu fuma, ținea la familie ețetera. Și într-o zi se întîmplă cu el la o repetiție ceva ciudat. De atâția ani de când era flautist niciodată dirijorii nu avuseseră dificultăți cu el, era extrem de conștiincios, își studia atent partitura și rar i se întîmpla să i se spună, ei, flautul, mai accentuat, sau, flautul, ssss, piano. De astă dată însă flautul nu numai că era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
partitura, ci cu totul altceva... Dirijorul bătu enervat în pupitru, crezând că flautul fusese pur și simplu neatent, adică deschisese din greșeală la altă pagină. Și orchestra se pregăti să reia... a, a, a, și apoi începi atacă respectiva simfonie, flautistul însă aiurea, tot așa cânta. Atenție, flaut, strigă dirijorul oprind, flaut, ce-i acolo? Păi ce dirijez eu aici? Atunci flautistul ieși în fața orchestrei, își dădu pantalonii jos și se îndoi: mie, zise el, să-mi dirijezi curul! Dirijorul, uluit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
greșeală la altă pagină. Și orchestra se pregăti să reia... a, a, a, și apoi începi atacă respectiva simfonie, flautistul însă aiurea, tot așa cânta. Atenție, flaut, strigă dirijorul oprind, flaut, ce-i acolo? Păi ce dirijez eu aici? Atunci flautistul ieși în fața orchestrei, își dădu pantalonii jos și se îndoi: mie, zise el, să-mi dirijezi curul! Dirijorul, uluit, îl dădu afară (el era și director al Filarmonicii). Ce se întîmplase? Se află mai târziu, îl luaseră niște colegi, insistând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zise el, să-mi dirijezi curul! Dirijorul, uluit, îl dădu afară (el era și director al Filarmonicii). Ce se întîmplase? Se află mai târziu, îl luaseră niște colegi, insistând mult, la o bere care se cam prelungise. Asta era tot. Flautistul se închise în casă și într-o zi citi într-un ziar că Filarmonica avea să plece curând la Paris. Fără el, bineînțeles, care visase o viață tocmai această clipă, ratînd-o chiar în preziua împlinirii ei. Și se spânzură. Am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avem, când sîntem foarte tineri, față de dramele altora, din care nu reținem finalul tragic, ci amănuntul declanșator, deraierea, grotescul psihologic; puțin ne pasă că această deraiere care în mod normal nu putea să aibă cine știe ce urmări, în cazul de față flautistul dat afară se putea angaja în altă parte, da, dar omul avusese și el un vis... Petrică mi se păru că povestise întîmplarea stăpânit de un sentiment de eliberare... Era liber, adică era el însuși, iată, putea râde liniștit de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce bine era fără ea, să simți cum întreaga ta ființă se poate manifesta în toată libertatea și complexitatea ei intimă, fără să te pliezi cuiva sau să lupți împotriva cuiva ca să te faci înțeles. Avea dreptate. Auzind povestirea dramei flautistului puteam eu însumi să ghicesc acum că Matilda ar fi spus: "nu e nimic de râs aici". Bineînțeles că nu era, și totuși râdea. "Mie să-mi dirijezi..." Nu totdeauna receptăm în primul rând drama, ci în mod stupid declanșarea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
palmă atât de grozavă că fața înțeleptului era toată, umflată. Crates își atârnă pe frunte o tăbliță cu inscripția: "Nicodrom a făcut-o aceasta" și Diogen din Laerta ne povestește că "această răzbunare a acoperit c-o rușine estremă pe flautistul capabil de-o asemenea brutalitate". Răzbunare lesnicioasă, dar care ar părea foarte puțin satisfăcătoare unui gentleman. Și așa mai departe. Schopenhauer are asemenea observații și exemple, cari dau filozofiei pesimiste hazul glumei. Nu știm într-adevăr daca îndealtmintrele nu are
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ea acum? Nimeni nu știe, probabil că în Japonia. — În Japonia? — Tatăl ei locuiește acolo. Și el îl urăște pe George. — De ce nu bei? Mă enervează să te văd stând așa, fără să faci nimic. — De ce nu cânți? Cântă Phil flautistul. — Uite, mă și grăbesc. Unde ți-e toată veselia sălbatică și ochii zâmbitori și farmecul plin de umor? — Tacă-ți gura! — Ești un pretins irlandez. — Toți irlandezii sunt pretinși irlandezi. Tu nu știi ce să faci, văd bine, Ai vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cel care cântă la chitară? — Cântă la chitară dar și la lăută. M-a întrebat dacă n-ai vrea să cânți cu el. Și BBC-ul e interesat și aveți posibilitatea să înregistrați un disc. Și apoi mai e și flautistul despre care ți-am vorbit - doar știi ce bine se acordează vocea ta cu flautul... — Deocamdată nu mă gândesc la așa ceva - în fond, din când în când apar în public. La colegiu mi s-a cerut să cânt în Messiah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o fermă era considerată cu atât mai bogată, cu cât făcea mai bine față nevoilor proprii"81.Mommsen vorbește cu ajutorul unor surse istorice și despre dezvoltarea meșteșugurilor romane, din cele mai vechi timpuri. Enumeră opt corporații ale meșteșugarilor și anume: flautiștii, orfevrii, lucrătorii în cupru, dulgherii, piuarii, boiangiii, olarii și cizmarii 82. Nu este epoca schimburilor comerciale intense, astfel că majoritatea obiectelor lucrate erau destinate gospodăriei și folosinței proprii. În orice caz nu putem discuta, încă, despre un comerț extins. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
liniștirea lui Saul. Pentru a ilustra influență pe care o are muzică asupra sufletului, se amintește tinerilor cazul lui Pitagora, care a întâlnit odată în drum un grup de tineri în stare de ebrietate. Filozoful a chemat la sine pe flautistul care conducea orgia și i-a poruncit să schimbe felul muzicii și să cânte în stilul dorit. Urmărea a fost că tinerii s-a dezmeticit, au rupt cununile de pe cap și au fugit rușinați. Atâta diferența există între a se
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
amenajează în morminte bucuriile existenței. În Egiptul antic, "arta mormintelor" este recunoscută de arheologi drept cea mai vie, mai colorată, mai puțin pietrificată decât "arta templelor". Ce-i mai puțin festiv, mai puțin spilcuit decât zborul păsărilor multicolore, dansatoarele și flautiștii din mormintele etrusce de la Tarquinia? Mai erotic decât frizele de deasupra paturilor funerare romane? Cine-a spus că tărâmul umbrelor e funebru? Cine n-a văzut în Cetatea morților din Cairo băiețandrii ce râd și se joacă printre morminte cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Am fost împreună în România, apoi ei și-au continuat drumul la Istanbul, pentru a rămâne cu Dumézil și Laroche” - cf. scrisoare Jaan Puhvel, California, 26 octombrie 1967, în Arhiva SW. Despre concertele camerale din familie, susținute de el ca flautist, alături de soția sa Marcelle Duchesne-Guillemin, arheolog șiiranist, dar și pianistă, și fiii lor, violoniști profesioniști, vezi Monumentum Marcelle Duchesne-Guillemin, Acta Iranica - Hommages et Opera Minora, XIX, Peeters, Louvain, 1999. 3. Geo Widengren, Religionensvärld, Stockholm, 19451, 19532. Pentru corespondența Eliade-Widengren direct
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
obraji/ și sub stern - / dintr-un clopot uriaș,/ fără limbă,/ cad pisici roșietice - / prin mine trece tata fluierând/ o melodie veselă...” (Cortina); „De la o vreme picadorii înfruntă,/ noapte de noapte,/ cămile uriașe - / de pe cântarul de farmacie/ izbucnește strigătul nevrotic:/ ole!/ flautiști și cimpoieri/ descântă piruetele spaimei/ pășind din arenă în arenă” (Fantezie). Se remarcă un gust al spectacularului, al imaginii ostentative, o articulare și o dinamică aparte a poemului - prin suprapunerea unor paliere de semnificație (și de tensiune) aparent fără legătură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
la țărmul unui destin mai bun. Căci Senda lui trebuia mai întâi găsită - o subtilă problemă de navigație prin apele pline de recife ale eternului feminin goethean. Deși zbuciumat din belșug, tatăl numai temerar nu fusese; își irosise viața ca flautist într-o orchestră de provincie, așteptând zadarnic șansa intrării în lumea muzicală a primei scene. Înaintea audițiilor decisive tracul îl descompunea, lăsându-l complet epuizat la susținerea probei. Pentru că valul cel înălțător întârziase atât la întâlnire, îl ajutase el imaginar
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
1780 -1849) Compozitor și dirijor german. - Sonatine în La op. 25 (1821) în Do op. 61 (1826) Kronke, Emil (1865 1938) Compozitor, pianist și pedagog german - 3 sonate în Re, Sib și Do Kuhlau, Friedrich (1786 -1832) Compozitor și pianist, flautist și pedagog german stabilit în Danemarca. - Sonata în Fa op. 8b (1810) - 7 Sonatine op. 17 (1818) Lachner, Franz (1803 -1890) Pedagog și compozitor german. - Sonata în do, op. 20 (1827) - Sonata în re, op. 39 (1832) Lachner, Ignaz (1807-1895
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
subiect care a debutat că un simplu scandal monden, dar a fost transformat într-o admirabila și mișcătoare poveste de dragoste, iar românul discutabil de altă dată, într-o opera genială. Film și alte versiuni Donato Lovreglio (1841- 1907), un flautist și compozitor italian, a compus un "Concert Fantezie pe teme din opera La traviata” (op. 45) pentru clarinet și orchestră. El a folosit uvertura și mai multe dintre ariile operei. Există o versiune cinematografică apărută în anul 1967 cu Anna
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și de data asta, tot fără bani. A fost o producție senzațională. Repetam târziu și ne culcam pe la patru dimineața. Regia era de Maria Francesca Siciliani, fata Maestrului Francesco Siciliani. Aveam două zile libere și mă cheamă președintele, disperat. Marele flautist al momentului, Severino Gazzeloni, făcea duș, alunecase și își scrântise degetul mic. Împachetat, gheață, nimic. Ce să fac eu? Mă culcasem la cinci dimineața! Un recital, ceva... și cine să mă acompanieze? Era acolo, norocul nostru, și marele Sergio Perticaroli
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Pablo, Che a spus: „În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai lipseau decît vîslele. În noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]