93 matches
-
pașnic și civilizat ca la o defilare de 23 August, aude aceeași voce suflîndu-i în ceafă, uite cum se trage la Palat, au fost doar zvonuri, nu se abține să nu le reproșeze celor din jur, ia mai tacă-ți fleanca și mișcă-ți fizicul înainte, se simte bruscat din nou de la spate. Cine ești tu să-mi dai mie ordine încotro s-o apuc? nu se lasă și începe să se întrebe, oare unde am mai văzut eu fețele astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la pensie. Eu știu pe de rost un pasaj din Isaia 59. Dacă doriți. L-am descoperit datorită lui Cain. Îl reciteam Împreună la bibliotecă după orele de program. 59 ai zis? E pe aproape. Dă-i drumul! Tacă-vă fleanca, stimați cetățeni! Bibliotecara făcu o reverență, atât cât Îi permitea Înghesuiala, Își drese vocea și zise: Isaia, 59, Vechiul Testament, traducere D. Cornilescu, fragment: „10. Bâjbâim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcu semn cu arătătorul să mă apropii, apoi îmi șopti: — Tipii au ciripit. Mi-au zis că pațachina moartă își dădea fofoloanca pe bani când era pe geantă. L-am sunat pe domnul Loew. Mi-a spus să ne ținem fleanca, că ne ies jocurile mai bine dacă pițipoanca-i o tinerică de treabă. Mi-am înfrânat impulsul de a da pe goarnă pontul cu limbista. Adjunctul procurorului-șef și ceata lui de lingăi probabil că ar mușamaliza și chestia asta. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
MAI ÎNȘELE NEAMURILE, PÎNĂ SE VOR ÎMPLINI CEI O MIE DE ANI. DUPĂ ACEEA, TREBUIE SĂ FIE DEZLEGAT PENTRU PUȚINĂ VREME." - Ia auzi, scămoșatule!... Leagă și dezleagă polițiștii ăștia la tine. De parcă ar fereca și desfereca la dulău. - Tacă-ți fleanca, neputinciosule! Vorbești de Adânc. Doar ai ajuns de nu-ți mai poți vîrî nătărînga nici măcar într-o pitulice de femeie! trânti, neiertătoare, cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dracului aici și să mă duc? MACABEUS (Speriat.): Unde să te duci? PARASCHIV (Începe să-i rupă în fâșii cămașa lui MACABEUS.) MACABEUS: Ce faci? PARASCHIV: Fac fâșii. MACABEUS: Da’ de ce n-ai rupt din cămașa ta? PARASCHIV: Tacă-ți fleanca! (Pauză; PARASCHIV începe să-l bandajeze pe MACABEUS; întâi fața, apoi gâtul, apoi mâinile.) MACABEUS (Încet.): Puteai totuși să rupi și din cămașa ta. PARASCHIV: Gura! (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame... PARASCHIV: Aș! MACABEUS: Mi-e o foame grozavă. PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sindicate și refuzul bărbierilor de-a se odihni în zilele de sărbătoare. Adevărul e că guvernul nu le aprobase, hotărâse repausul obligatoriu, dar câțiva, între care și el, călcaseră legea, că n-o fi foc. Clientul îl repezi: — Tacă-ți fleanca, Jeane, că m apucă somnul - și-ntr-adevăr, ochii de prună brumărie păreau gata să se-nchidă. Fane era deasupra certurilor sociale, el avea propria lui politică, își era singur stăpân. Bărbierul îi admiră mustața, oferindu-se să i-o taie după
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tata m-a adus imediat cu picioarele pe pământ, cu "dar taci odată tu-ți Dumnezeii mă-tii, și ascult-o pe mă-ta, că e vorba chiar despre vecinul nostru Potop, și marș o dată la înmormântare, mai tacă-ți fleanca asta isteață..." Atunci, deodată, iluminându-mă, am înțeles ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alții, deoarece am un instinct sexual foarte puternic, te iubesc, te iubesc, oooh, Anni, acum, acum! Te rog, rămâi, nu pleca acum, cel mai bine ar fi să nu mă părăsești niciodată, cândva, curând, vreau să studiez medicina. Ține‑ți fleanca, tre’ să te smiorcăi așa? O să ne audă! Nu poți să‑ți dai drumul mai în liniște? Oooh, Anni, te rog, ține‑o tot așa, nu te opri, e uriașă, dacă ejaculez acum, nimeni n‑a mai trăit chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
știe, n‑are ce să facă. Să țipe nu mai poate, fiindcă Sophie - cu prezență de spirit și un instinct surprinzător de sigur - s‑a repezit imediat la gura lui, numai de nu m‑ar mușca hahalera asta, tacă‑ți fleanca! Ne‑am pregătit oricum și pentru un asemenea caz și avem un cuțit la noi. Cuțitul e arătat demonstrativ. Comerciantul, care n‑a mai văzut cuțit decât la nevastă‑sa în bucătărie, tace paralizat de frică. Unde‑i portofelul. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mînĂ, și le-am spus: — SĂriți În apă. Nu vă trece de cap. Nu se mișca nici unul. — Hai, săriți. Nici o mișcare. — Ai dracu’ de imigranți gălbejiți și mîncători de șoareci ce sînteți, săriți În apă! strigă Eddy. — Mai tacă-ți fleanca aia beată, i-am zis. — Nu Înotat, zice unul dintre gălbejiți. — Nu-i nevoie Înotat, i-am spus. Nu adînc. — Hai, săriți În apă, striga Eddy. — Vino aici, În față, i-am spus. Ține pușca Într-o mînĂ și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta așa e. Da-n bătĂlie ți se face sete chiar și cînd nu-ți mai e frică. În orice bătĂlie ți-e frică, spuse primul soldat. — Poate ție. — E normal să fie așa. Poate pentru tine. — Mai tacă-ți fleanca aia Împuțită. SÎnt doar un tip care spune adevărul. Era o zi strălucitoare de aprilie și vîntul bătea sălbatic, așa că-n urma fiecărui catîr care mergea prin trecătoare rămÎnea un nor de praf, iar cei doi brancardieri care duceau cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Lexo, spune Liddell. Nu posomori un gabor. Fără discuție. O punem dupaia. Încă o voce intervine În conversație, gîfÎită, Înspăimîntată. — Nui de glumit, hai mă băieți... nu-l putem omorî pe tip... nu piun polițai... agresorul meu Ocky. — Tacă-ți fleanca de ciripitor căcăcios, zice Ghostie, iar eu Îl pot simți de aici pe Ocky cum tremură. Osavem grijă de tine mai tîrziu. Știm totu despriamicu tău. — Nus ciripitor... imploră Ocky. Bietul Ocky. Mereu Între ciocan și nicovală. — Lexo are dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
toate acele umerașe alunecoase și Încâlcite de sârmă pe vergeaua lui. — Nu În dulap, Emily, am auzit-o pe Miranda strigând Încet, cu malițiozitate. Pe umerașele care sunt puse alături tocmai În acest scop. — Ăă, da, bună. Tâmpito! Tacă-ți fleanca! Ea nu vrea un răspuns, fă numai ce spune! Dar nu mă puteam stăpâni. Mi se părea bizar peste măsură că nimeni nu mă salutase și nu se Întrebase cine sunt și că nimeni nu luase notă de prezența cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că mă abordase din greșeală, că semănam probabil din spate cu prietena lui, dar el a zâmbit doar și a continuat: Nu ești prea vorbăreață, nu? — Aha, iar dacă spui „bună“, se cheamă că ești locvace, presupun? Andy! Tacă-ți fleanca! am monologat În sinea mea. Un bărbat absolut superb te abordează din senin la o petrecere plină de celebrități și tu Îi faci vânt, așa, scurt pe doi? Dar el nu a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prima oară. — Așa e, în puii mei, zise. N-ai subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar. Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca tine, altfel n-ar așeza lumea pe socluri tot felul de statui fără picioare și brațe. — Lui o să le fie mai ușor să-i facă bustul, spusese Costică, dezgolindu-și gingiile vinete, de cimpanzeu. Conform cu ori ginalul. — Tacă-ți fleanca, i-o retezase orbul, peste obiceiul lui. N-ai înțeles nimic. Nici nu era ceva în plus de înțeles. Coltuc o privi cu o bucurie de dincolo de orice înțelegere. Ea scotoci în geantă, scoase o portocală mare, ca un glob
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bocancul descleiat. Dânga-dânga, dânga-dânga. Intră cu vocea pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fete care cotcodăcesc asemenea orătăniilor dintr-o ogradă: "Trebuie aranjată nițel ca să poată fi scoasă printre oameni!" La fel de sătulă ca și Françoise de aceste ironii, dar mai vicleană decât mica elevă de pension, Sophie găsește o soluție ca să "le închidă fleanca" acestor "gâsculițe". Lasă ca din întâmplare în vestiar o scrisoare de iubire arzătoare pierdută de mama sa și găsită de ea. Înflăcărata misivă circulă din mână în mână înainte de a ateriza pe pupitrul Sophiei. Aceasta o recuperează cu un aer
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]