138 matches
-
p-aici. Vino să ne iei și facem o plimbare pân-la lac să căutăm crabi. Ehe! Zău că s’teți norocoși cu o damă de companie ca mine. Aveți mare nevoie, mai ales când îi Claude prin preajmă. Santa mai flecări așa, cu o voce și mai răgușită ca de obicei, apoi închise telefonul. — Despre ce naiba trăncănește codoașa aia bătrână când vorbește cu tine? întrebă Ignatius. — Taci din gură. — Mulțumesc. Văd că atmosfera aici e la fel de veselă ca întotdeauna. Câți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de gură. Este neras și simte mirosul lui Maggie pe tot trupul. TÎnărul care așteaptă În hol se prezintă. — SÎnt asistentul lui Paulee, Kevin. L-am ajutat să proiecteze Casa Viitorului. O să vă conduc la Chez Soleil. În lift, Kevin flecărește amabil În timp ce Wakefield se străduiește din răsputeri să pară viu. Afară, totul scapără. Zăpada este orbitoare. Kevin ține deschisă ușa din dreapta a mașinii sale de lux și Wakefield se prăvălește Înăuntru. — Mi-a plăcut discursul dumneavoastră de aseară, spune Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Îl strigă. Aude pe fluviu sirenele de ceață; cartierul este Înfășurat În pîclă. Este o cafenea micuță pe o alee În spatele catedralei, un loc misterios, cu cîteva mese afară și un interior Întunecat și ispititor. Două femei stau la bar flecărind În franceză cu barmanul. El le spune că astă seară ar trebui să stea În casă, căci asta este noaptea roirii termitelor și a gazului otrăvitor. — Atunci Înseamnă că trebuie să rămînem aici toată noaptea! spune una dintre femei, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mare că ne Însoțeau. Când au zărit primul foc făcut de mâna lui Enkim, Începură să bată din palme și se veseliră strașnic, iar carnea friptă Îi făcu să horcăie și să râgâie neîncetat vreme de o seară Întreagă. Tot flecăreau cu vorba aceea ciudată a lor - plescăituri și păcănituri, sorbecăieli și scuipături. Nu trecu mult și ne Învățară și pe noi câteva cuvinte de-ale lor, iar Unu fu cel dintâi care le deprinse. Despre Unu acum. Deja Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Rosamund, după ce inspecta frigiderul gol (nu avea timp să facă cumpărături) ronțăia niște coji de brânză și, după aceea, cu părul protejat de un con Înalt de prosoape turcești, făcea un duș fierbinte. În pat, le telefona părinților ei și flecărea cu ei. Deșteptătorul era fixat să sune la șapte și ea ajungea la spital devreme dimineața. Știa pe de rost toate medicamentele care mi‑erau prescrise și medicii au constatat că‑i putea informa despre felul cu reacționasem la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un plan, locurile sînt diferențiate, formele de tip face-à-face între persoane sînt indicate prin săgeți etc.: În exemplul de mai jos, doi bărbați jucau dame și un altul privea. La o altă masă, patru jucau whist și doi priveau. Șase flecăreau în fundul sălii. Atunci cînd observăm cameră, numărăm oamenii prezenți, ca să știu de cîți trebuia să țin seama mai tîrziu [...]. De îndată ce ma reîntorceam acasă de la club, desenăm unul sau mai multe planuri ale pozițiilor ocupate pe care le observasem și adăugăm
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
câteva pagini, să ajungă mai aproape de deznodământul romanului polițit. - A, SIGLA!... Bineînțeles, SIGLA! exclamă, spre continua surprindere a invitatului, cu timbru de cucoană tânără, Cocondy. Iată un subiect asupra căruia bunele maniere, nu mă îndoiesc, nu ne dau voie să flecărim... Surpriză. Reverență. Pentru o secundă, se comportară precum o muză de salon literar, flatată și anturată de către și curtezanul său. Cocondy, oferindu-i cu ceremonie mâna, el, atent, încordîndu-se s-o ridice. Culmea că o și ridică. Și-a reluat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gol de ființă plec, care e cu totul altceva decât grandiosul das Nichts al lui Hegel, nimicul pur în care se convertește ființa lipsită de determinații. De la acest umil gol de ființă al fiecărui lucru poți pleca firesc." Trecem să flecărim. Îi vorbesc despre un proiect mai vechi, abandonat, de a lucra împreună cu Petru la un Lexicon al filozofiei eline, care ar urma să fie făcut prin despuierea tuturor textelor de la presocratici la Plotin, nerealizat încă nicăieri în lume. Idee excelentă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
meditație în absolut. În mod paradoxal, tocmai el, care ne-a certat pentru superficialitate și ne-trebnicie, a generat teme la îndemîna oricui și, în mod obiectiv, s-a plasat în situația de a putea fi invocat de toți aceia care flecăreau apăsând pe o coardă facilă și cu sunet bine verificat. Această revendicare a lui Noica, din două direcții diferite, a dat naștere unei situații confuze pe care Noica însuși a alimentat-o și în care, Dumnezeu știe de ce, s-a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrea să...?; Te superi dacă te rog să...?; De ce n-am face...?; Ce zici de...?). Totuși nu a reușit niciodată să joace jocul How are you?/I’m fine, how are you?, să își înceapă conversațiile vorbind despre vreme, să flecărească sau să spună „minciuni albe”, și nici să spună Mi-a părut bine că te-am văzut pentru că nu putea fi suficient de spontană și nu putea să-și ia aerul individualist pe care astfel de formule ritualice îl presupun
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lui Cioran îi place flecăreala, conversația, cazuistica. E un socratic, preocupat nu de adevăr, ci de plăcerile asigurate de vocația sa malițioasă. Ajuns în Scoția, regretă, ce-i drept, cu vreo douăzeci de ani mai devreme, locul în care putea flecări: „Scoția e o țară minunată. Însă stilul de viață anglo-saxon e insuportabil. Aici se trăiește fără mâncare și fără conversație. Tăcere și inaniție” (1953 Ă 564). Prin anii ’70, totul luase o altă întorsătură: „N-am nimic de spus celorlalți
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
doar vanitatea? Iată: „Am vorbit două ceasuri fără întrerupere, din teama de a asculta. S-o faci pe saltimbacul în situația mea, nefericit și trist până la depravare!” (I, 207). Sau: „Nu-i om mai vrednic de dispreț ca mine. Am flecărit până adineauri vreme de trei ceasuri fără oprire la niște prieteni, în loc să stau acasă și să lucrez, să lucrez...” (I, 269). Altundeva, exclamă: „Șapte ore de conversație neîntreruptă!” (I, 336). Anterior, flagelarea de sine: „Aș vrea să fiu singur, singur
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
fericirea: „Nu suntem fericiți decât dacă ne lăsăm mistuiți de setea de neesențial” (I, 250). Așadar, ceilalți, prilej de flecăreală inutilă, care-l dezgustă. În acest caz, nu ne întrebăm de ce-i acceptă, dar de ce-i caută? De ce perseverează să flecărească? Nu cumva conversația și ceilalți îi oferă ocazia fugii de sine însuși? „Nu mă interesează decât problemele religioase, și datorită împrejurărilor nu vorbesc decât despre politică” (I, 336), spune Cioran, și o spune după ce-și reproșează cele „șapte ore
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât despre politică” (I, 336), spune Cioran, și o spune după ce-și reproșează cele „șapte ore de conversație neîntreruptă”, pe care abia le-am invocat. Mai mult, oare nu cumva Cioran are nevoie tocmai de această flagelare continuă? Căci flecărind, el își maschează perfect dublul demonic. Saltimbacul nu se dă de gol și joacă mai departe rolul pe care și-l asumă atâta vreme cât ceilalți sunt de față. Sau poate că la mijloc este teama de a-l întâlni tocmai pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pe Dumnezeu. Fără prezența celorlalți, întâlnirea cu el ar fi fost poate posibilă. Iată: „Sunt prea mulți oameni, prea multe chipuri Ă nu mai putem rămâne față în față cu Dumnezeu” (I, 251). El însuși vorbește continuu, ore în șir, flecărește, pierde vremea, și-apoi își reproșează impostura; știe că nu are nimic de spus oamenilor: „N-am de spus nimic nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil” (I, 350). Într-un loc, mărturisește că a invidiat „singurătatea insului odios
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
combinat cu o excesivă indulgență față de sine, părerea lor despre ei înșiși este, în definitiv, dintre cele mai proaste și tocmai asta le justifică toate abdicările, valoarea lor supremă e bășcălia, uneori îmi fac impresia că există numai pentru a flecări și gesticula, gata la orice compromis, pregătiți pentru orice lașitate, trăiesc ca în vis, se comportă ca niște amnezici, auzul lor nu mai este demult sincer și de aceea le vorbești în zadar, deși altminteri apreciază estetica discursurilor morale (...)." Pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ore. Cifrele se referă la populațiile nomade de vînători și culegători dintre cele mai sărace, trăind în zone dintre cele mai dificile. Etnologii, exploratorii, misionarii au constatat-o adesea: "sălbaticii" își petrec o groază de timp pierzînd vremea pe cîmp, flecărind, sărbătorind, făcînd vizite, lenevind, dormind. Ne gîndim și la altă particularitate a primelor societăți (din paleolitic și epoca de piatră). Aceste ființe umane nu sunt prevăzătoare, nu cunosc grija zilei de mîine. Nu culeg și nu vînează decît pentru satisfacerea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cu telefonul sau cu plata gazului, un prieten, un discipol, sau amândoi uneori, se țineau după el, până în cămăruță, spre a termina conversația începută. Cu timpul toți oaspeții ajunseseră să cunoască bine micul coridor. Nu se mai urneau de acolo, flecăreau între ei, îi cereau lui Jonas părerea strigând peste capetele celorlalți sau dădeau buzna, pentru o clipă, în cămăruță. Aici cel puțin, exclamau cei care intrau, te mai poate vedea omul pe îndelete." Jonas se înduioșa: "Aveți dreptate, spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deranja nimeni, în afară de cazul în care se lua ceva din dulap; singura mobilă de acest fel din casă se afla în dormitor. Vizitatorii, deși mai puțin numeroși, căpătaseră noi tabieturi, și, împotriva tuturor speranțelor Lousiei, nu șovăiau, spre a putea flecări cu Jonas în tihnă, să se întindă pe patul conjugal, până când veneau și copiii, să-și sărute tatăl. "Arată-ne tabloul!" Jonas le arăta tabloul la care picta și-i săruta cu dragoste. Când îi trimitea din cameră simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de arginți și cu celelalte veșminte, zdrențăroase, murdare și întinate ale întunericului”. (Sf. Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omil. II, 4, în PSB, vol. 34, p. 95) „Ce văd, deci, comun între erezie și dreapta credință, cei ce flecăresc, zicând că aceia nu spun nimic rău? Dacă aceasta este adevărat, atunci ei pot spune că și Caiafa este creștin și că și Iuda vânzătorul poate fi numărat între apostoli și că cei ce l-au cerut pe Varava în locul
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
bles tema), cum rezultă din lat. blasphemo, vgr. βλασ-φημέω „a huli, a cleveti”. Prima parte este în lat. blato „flecar”, blatio „a spune, a debita”, alb. flas „a vorbi, a pronunța (cuvinte), a bârfi, a vorbi de rău”, rom. a flecări. Partea a doua este în vgr. φημη, φαμα „cuvânt (fanatic), profeție”, lat. fama „zvon, renume”, rom. faimă. În felul acesta, chiar dacă blestemul nu poate fi raportat la baza antică traco-latină, constituirea acestei forme s-a făcut pe baza continuității străvechi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dur, 109 Elada, 46 a eleva, 48 Escu, 57 Esna, 57 etate, 129 a face, 222 fag, 105 faimă, 100 falduri, 104 fată, 222 făt, 165 a făta, 222 fiică, 165 fire, 52 fiu, 165 Finlanda, 68 flac, 46 a flecări, 100 folos, 74 fraci, 47 francez, 45 frate, 164 frăție, 164 fruct, 130 gabjă, 44 gali, 68 galeș, 45 gard, 43 gardină, 43 gaură, 103 a găbji, 44 a găbui, 98 Galiția, 69 a geme, 99 ghes, 132 a ghigosi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
discuția noastră de dinaintea constatării schimbării mele, M-am întâlnit acolo și cu starețul Varava, venise și el cu treburi, am stat de vorbă așteptând să intrăm la episcop, din bucătăria cu ușa deschisă se aud glasul Dianei și al preotesei flecărind, de afară zvonuri de seară de vară, greierii, câinii peste grădini, sufletul meu sfâșiat între inima iubirii și inima credinței, despre asta aș vrea să-mi vorbească părintele Dumitru, Starețul mi-a spus că nu are nimic personal cu Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era în districtul Wilshire și includea restaurantele, barurile și cârciumile cu tonomat de pe Western, Normandie și 3rd Street. Tipii cu care am stat de vorbă erau majoritatea obișnuiți ai barurilor, sugative diurne gata să se gudure pe lângă autorități sau să flecărească și cu altcineva în afară de obișnuiții convivi din crâșme. Când le-am cerut detalii, am obținut doar pure fantezii: practic Betty Short încercase să-i agațe pe toți, exact ca-n textele din presă sau de la radio, în perioada când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am dat seama că Încerca În același timp să se comporte exact ca acea fată confecționată, aceea ce-i răspundea la scrisori (prin mâna mea) tânărului adorator. Se transformase. Nu se mai fâțâia toată ziua după nimicuri, nu mai flecărea interminabil În stilul ei cam plebeu; dintr-odată, devenise mai serioasă, se Îmbrăca mai cu gust, Își schimbase modul de a vorbi; se vedea că-și controla vocabularul și căuta să fie mai firească și mai profundă. Straniu, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]