98 matches
-
este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pot să fac giumbușlucuri și, în același timp, să spun un adevăr, aici e buba. Nu pot să turui adevăruri printre tumbe și plecăciuni. Dacă am făină pe obraz, mi se pune un nod în gât și trebuie să devin flecar, să zic lucruri de mântuială, să treacă timpul, până când, ieșind din scenă și rămânând singur în fața oglinzii, pot plânge fără să mă vadă nimeni. Și mai e ceva, am adăugat. Ii admir pe nebunii lui Shakespeare, dar mi-a intrat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu poate nici el acționa asupra viitorului decît În felul cum a făcut-o Homer. După termenii distincției pe care Malraux o operează Între artist și meșteșugar, el nu creează forme, ci le reproduce... (...Mulți Îmi zic: Tiresias ești un flecar căruia-i place să fie interpretul cruzimii zeilor. Dar poate fi Învinovățit adevărul? Ce fac eu altceva decît că luminez o clipă destinul cum ar lumina luna Într-o noapte muntele Cyllene unde s-a petrecut Întîmplarea cu șerpii? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! {EminescuOpI 151} Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oamenii Și această ciumă-n lume și aceste creaturi Nici
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ridicol ca o armată slabă ca a noastră să iasă acum la atac. Scârbit de toată zăpăceala, Honda Heihachiro se ridică, indignat, în picioare: — Asta-i o discuție sau ce e? Oameni cărora le plac discuțiile nu-s decât niște flecari. Eu, personal, nu pot sta aici cu mâinile-n sân. Iertați-mă că plec primul. Honda era un om fără iscusință în vorbă, dar un caracter puternic. Atât Tadatsugu, cât și Kazumasa insistaseră asupra validității propriilor lor argumente, provocând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chipul urii, fii bun, ne-am înșelat, vom lua totul de la capăt, vom înălța iar din temelii cetatea milei, vreau să mă întorc acasă. Da, ajutați-mă, așa, întinde-mi mâna, dă-mi... Un pumn de sare umplu gura sclavului flecar... CEI MUȚI Iarna era în toi, dar deasupra orașului, care-și începuse forfota, se înălța o dimineață luminoasă. La capătul digului, marea și cerul se împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea însă nimic din toate astea. Înainta cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
din gură. 130 Vorba-n zadar, pierdere de vreme. 131 Vorba cea mai bună când grăiești cele ce se cuvine și când taci cele ce nu se cuvine a grăi. 132 Vorbă lungă și-n zădar, de șiret și de flecar se-nțelege a fi dar. 133 Vorbă multă în zădar când lucrul e de față. 134 Vorbă de om sărac nimeni n-o ascultă fie cât de scumpă. 135 Când nimeni nimic nu vor vorbi de tine, mai bine să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ori să-ți învîrtești limba în gura ta, Pîn-a scoate vorba din gură. 139 A grăi multe și bune te arată de-nvățat, a grăi puține și bune te arată de-nțelept, a grăi multe și urâte te arată de flecar - alege care numire îți place. 140 Vai de cel ce nu știe nici când să grăiască nici când să tacă, dar cu mult mai vai de cel ce nu știe nici ce să grăiască, nici ce să tacă. 141 Grabnic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă armele din mâini. În aer plutea o tăcută senzație de spaimă și își putură da seama că muncitorii - de obicei flecari și scandalagii - formau grupuri în barăcile fără pereți, șușotind nervoși, studiindu-i pe soldați cu coada ochiului. — Ne așteaptă... Inti Ávila afirmă în tăcere. José Correcaminos se agită neliniștit și arătă spre cazemate: — Multe arme, observă el. — Mitraliere de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia erau cei ce trăiau În satul nostru până să Înceapă nebunia asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-ar face Înspre ei un om adevărat! Cu de-ăștia vrei să ne păstrăm satul, Minos? - Atunci, de ce nu-i omori tu pe toți slăbănogii ăștia fricoși, Scept? nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea În fața flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea În fața flecarilor din sat, Minos? - Pentru că și flecarii, cum le spui tu, Își Împart cu noi bucatele! Scept dădu un muget gros, de ziceai că e un zimbru bătrân și, deodată se săltă de jos, privind de jur Împrejur cu ochi scăpărători. - Își Împart cu noi bucatele, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a hotărât să plece de la Răsărit cu doar o mână de oameni? Ce fel de oameni erau ăia care au pornit la drum după Ceața Adâncă, măi Minos, măi? Crezi că erau vorbăreți, ca noi, care-și Împart bucatele cu flecarii satului? Crezi că mai avea azi cine să dea din gură dacă străbunii noștri erau la fel ca noi? Dar Philo: - Și dacă vine din nou Ceața Adâncă, crezi că n-o să-i spulbere pe mulți dintre noi, așa cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de a-ți Înfrâna o pornire. Această ultimă incapacitate este redată În următoarele proverbe: „Hoțul jură și iar fură”; „Decât să rămâie brânza, mai bine să crape rânza”; „Cu ochii pe la icoane și cu gândul la cucoane”; „Omul care e flecar hodorogește ca un car”.) Răbdarea este cheia reușitei. („Nu se obține lucrul dorit - ne spune un alt proverb - decât răbdându-l și pe cel neplăcut.”) „Cel care nu are răbdare nu are nici o filosofie.” (Saadi) Mânia se pedepsește pe ea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
căutat de „oameni de televiziune” și, cert, nici el nu i-ar căuta. N-ar avea păreri în „chestiuni punctuale”, iar în eventualitatea participarii (mai mult cu de a sila) la vreo dezbatere, ar fi eclipsat de frumoșii și de flecarii care umplu microfoanele fără a spune barem o singură propoziție adevărată. „Vorbirea e mare, dar Tăcerea e și mai mare”, susține undeva Carlyle. Tăcerea provoacă. în fața celui care tace devii interogativ și chiar neliniștit. Ce ascunde acest om?, te întrebi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Noi am încurajat în scopul acesta orice întreprindere, am înarmat toate partidele, am făcut din putere ținta tuturor ambițiilor. Noi am transformat în arene statele unde se dezvoltă tulburările. Încă puțin timp și dezordinile, bancrutele se vor ivi peste tot. Flecarii neobosiți au transformat ședințele parlamentare, adunările administrative în lupte de vorbărie. Jurnaliști îndrăzneți, pamfletari fără rușine atacă în toate zilele personalul administrativ. Abuzurile puterii vor pregăti în cele din urmă prăbușirea tuturor instituțiilor și totul va fi răsturnat sub loviturile
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
pe ei, le găsim incriminate mai tîrziu chiar de către focoșii propovăduitori cum aflăm în Epistola lui Pavel către evrei. Cînd se vede încolțit de către cinul lui beli-cos și chiar amenințat că va fi amuțit pe vechie după ce a fost încătușat, flecarul Saul trece la pocăință și zice plin de umilință la 6,1-4: ,,De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Cristos, și să mergem spre cele desăvîrșite, fără a mai pune din nou temelia pocăinței de faptele moarte, și a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
personaje aflate în relație de filiație: "Intermediarul amorurilor clandestine ale lui Pașadia, măscăriciul hilar și antreprenorul de vicii Pirgu cuprinde mult din esența morală a neuitatului Mitică. Dar, pe cînd Mitică este, în concepția lui Ion Luca, un inofensiv, un flecar și un profitor mărunt, pe aceeași scară a degradării, Pirgu devine, în concepția lui Matei, un Mitică primejdios, perfid și lacom. Lipsit de orice scrupul, el e profitorul îndrăzneț al marilor slăbiciuni aristocratice, maimuțoiul lubric și cu pretenții de gust
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
care cerea achitarea lui Julien. În ajun i-o arătase abatelui de Frilair care îi dăduse asigurări: asul din mînecă al abatelui era domnul de Valenod, unul dintre jurați. Dacă l-ați cunoaște, ați fi sigură de izbîndă. E un flecar îndrăzneț, nerușinat și grosolan, făcut să-i ducă pe proști. Anul 1814 l-a găsit în mizerie și am să-l fac prefect. E în stare să-i bată pe ceilalți jurați dacă n-or să voteze după dorința lui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
reminiscențe de mentalitate arhaică, îmbibat de superstiții și credințe stranii, punctat și de anomalii sociale. Optica, scenic obiectivată, e demitizantă. În Umbra, venit după cincisprezece ani de absență în locurile de obârșie, un mărunt funcționar, Jorj Iuliski, alias Ghiță Vârzob, flecar și escroc sentimental, găsește un sat de oameni creduli ca niște copii, inclusiv preotul, învățătorul și primarul, și o mamă habotnică, teroarea satului, care, prinzând de veste că insul vrea să se însoare cu o rudă, îi „ia” acesteia umbra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Poemul fundamental e Luceafărul, dar Fata în grădina de aur îl
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
agonizarea, ci și privarea totală a personajelor de intervenții discursive proprii, substituite de mecanica gesturilor aberante. Aparent opus desfrânării lingvistice surprinse la personajele caragialiene stăpânite de morbul verbiajului, procedeul de insonorizare urmuzian, are, practic, același efect: "dialogul surzilor", întreținut de flecarii lui Caragiale, va fi doar mimat prin gesturi agresive de eroii lui Urmuz. Rămân multe lucruri de spus despre Urmuz, și mai multe despre Caragiale, precum și despre relația dintre operele lor. Cele mai multe exegeze care menționează, la un moment dat, numele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Cerească cu noi martiri, mucenici și mucenice, am înălțat imn măreț vieții pământești și putem ridica brațul din inimă către cer, salutând pe Căpitan și pe toți morții sfinți, senini ca și Dacii nemuritori, înfruntând moartea. Cei de dincolo de noi, „flecarii”, ne acuză pe noi, legionarii, de cultul morții. Dar moartea este o realitate și ea trăiește în fiecare om, de la primul om. Dacă am cântat moartea în cântecele noastre, ne-am axat pe linia creștină. Pentru noi nu există moarte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]