113 matches
-
FIN, fie prin inserarea unui complementizator prepozițional în cazul infinitivului. 34 E.g. (para) eu falar, tu falares, ela falar, nós falarmos, vocês falarem, elas farlarem'(pentru) a vorbi eu/tu/el//ea/noi/voi/ei' (portugheză, Madeira 1994: 180). 35Bogăția flexionară (verbală și nominală) se definește prin raportare la numărul de paradigme de mod/timp/aspect ale verbului (Biberauer și Roberts 2010; Schifano 2015a, 2015b) și, respectiv, la numărul de morfeme specializate pentru marcarea subiectului (Roberts 2010b, 2010c) (v. și infra
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
didn't know which model that they discussed. ' Au discutat un model anume, dar n-au știu exact pe care' (engleza vorbită în Belfast) 77 Și complementizatorul prepozițional a din structura infinitivului verbal a fost supus aceluiași dublu tratament (marcă flexionară / complementizator) ca să (v. Nedelcu 2013: 36-41; Pană Dindelegan 2013: 212-214 și referințele). 78 În lumina distribuției din (138), în structuri de tipul (i), în care constituenții interni propoziției infinitivale pot fi extrași, cel mai probabil proiecția în care se deplasează
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
pui, ochi/ochi, sânge/sânge. Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Substantivele prezintă trei forme în cursul flexiunii; se cuprind aici substantive masculine și feminine din declinarea I și declinarea a III-a, ca o a doua variantă flexionară. Tema 1: prezintă omonimia N.Ac., singular: vreme, treabă, tată, papă, pașă Tema 2: prezintă omonimia G.D., singular: vremi(i), tate(i), pape(i), pașe(i) Tema 3: prezintă omonimia N.Ac.G.D., plural: vremuri, treburi, tați, papi, pașale Observații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toate mările.” (L. Blaga, p. 62) sau concomitent proclitic și enclitic: „- Ia ad-o-ncoace la moșul, s-o drămăluiască.” (I. Creangă, p. 37) Întrebuințarea cazurilor prezintă unele caracteristici în funcție de persoană: Nominativul are numai forme accentuate, iar întrebuințarea acestora, dată fiind bogăția flexionară a verbului românesc, este, mai ales la persoanele I și a II-a, emfatică: „Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere.” (M. Eminescu, I, p. 20), „ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.” (Ibidem, p. 179), „Nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 137) șbarzi ® careț. MORFOLOGIA PRONUMELUI RELATIVTC "MORFOLOGIA PRONUMELUI RELATIV" Sub aspect structural, pronumele relative se grupează în două subclase: • pronume relative simple: cine, care, ce etc. • pronume relative compuse: cel ce15, ceea ce, oricine, orice, oricare, oricâți Pronumele relative se flexionează în funcție de gen, număr și caz. Rămân invariabile pronumele ce, orice, ceea ce. Celelalte pronume se caracterizează prin diferite grade de variabilitate. Sunt variabile în funcție de gen, număr și caz pronumele care și oricare, în funcție de număr și caz pronumele cel ce, în funcție de gen
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin inaptitudinea sa de a realiza opoziția afirmativ-negativ; o construcție precum „Nu trebuie să fie bolnav” nu este posibilă decât în cazul valorii și funcției predicative a verbului a trebui, întrebuințat cu sensul său fundamental și cu întreaga lui capacitate flexionară. Verbul semiauxiliar a trebui se construiește cu conjunctivul, prezent: „Trebuie să sosească acu, că-i dus de azi dimineață” (D. Zamfirescu) și perfect: „Trebuie să fi fost tot ea, prietena tânără, care nu uita pe cei ce nu mai sunt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sa semantică și prin rolul său în semantica sintagmei. Exprimă, ca semiauxiliar, în spațiul sintagmei predicatului, • irealul: „Era să dărm bunătate de casă din pricina carului.” (I. Creangă) • potențialul: „...Nu era să dai tu opt sute de lei taxiului.” (I. Vinea) Capacitatea flexionară a verbului este redusă la maximum; se prezintă sub formă de imperfect, persoana a III-a singular: era să cad; indicii de persoană și număr caracterizează doar verbul principal, totdeauna la conjunctiv prezent: era să adorm, era să adormi, era
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și-au pierdut autonomia semantică: înțelesul pe care îl aduc în sintagma predicatului este realizabil numai în și prin sintagmă: a fi pe punctul de a ninge, plânge etc, nu doar a fi pepunctul... Și-au redus la maximum capacitatea flexionară: se folosesc la prezent indicativ: „Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață” (M. Eminescu) și, mai rar, la imperfect: „Când soarele... sta să cumpănească...” (C. Hogaș) sau la perfectul potențial-optativului: „Ea clipi din ochi, des, parcă ar fi stat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prind-e-(ți) Sufixele temei I a prezentului (persoanele I și a II-a singular, persoana a III-a singular și plural) sunt tot patru, din care trei cu realizare pozitivă și un al patrulea, cu realizare Ø. Depind de clasa flexionară în care se cuprinde verbul. Sufixul -Ø; este cel mai frecvent; caracterizează toate verbele din tipurile III, IV și V de flexiune, precum și verbele din clasele flexionare I1, II1.a. și II1.b.: cânt-Ø dorm-Ø cobor-Ø par-Ø vând-Ø prind-Ø cânț-Ø
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbal cu o structură analitică. Morfemul caracteristic este verbul auxiliar a fi. Verbul liber se prezintă sub forma temei de gerunziu, la prezent, sub forma temei de participiu, la perfect. Auxiliarul precede tema verbală. Cunoaște trei variante sinonime, în funcție de situația flexionară a auxiliarului: 1. a fi, la conjunctiv prezent + tema verbului: să fi cântând, cântat etc. 2. a fi, la indicativ viitor + tema verbului: voi fi cântând, cântat etc. 3. a fi, la potențial prezent + tema verbului: aș fi cântând, cântat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
perspectiva asumării predicației: • o variantă absolută, rămasă în afara opozițiilor categoriale determinate de desfășurarea actului de comunicare lingvistică: infinitivul; • o variantă relativă, dezvoltând diferite sensuri gramaticale specifice (diateză, timp-mod, persoană-număr), în raport cu factori și coordonate ale desfășurării actului de comunicare lingvistică: paradigma flexionară a verbului. Cele două variante generează două categorii de enunțuri: a. enunțuri infinitivale b. enunțuri verbale a. Enunțurile infinitivale au ca centru de organizare semantico-sintactică un infinitiv și ca modalitate de asumare a predicației - funcție fundamentală a procesului de comunicare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în forma inițială de prezentare. Ei nu sunt capabili de a folosi un cuvânt, din punct de vedere semantic, decât într-un context asemănător cu cel în care a fost învățat, iar din punct de vedere gramatical, în aceeași formă flexionară de prezentare inițială. Nu de puține ori elevii rețin forma verbală sau scrisă a cuvântului, însă acoperirea semantică fie lipsește, fie este eronată. Același lucru se observă și în cazul textelor. Le pot reproduce fidel, cu unele greșeli ortografice, fără
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
în forma inițială de prezentare. Ei nu sunt capabili de a folosi un cuvânt, din punct de vedere semantic, decât într-un context asemănător cu cel în care a fost învățat, iar din punct de vedere gramatical, în aceeași formă flexionară de prezentare inițială. Nu de puține ori elevii rețin forma verbală sau scrisă a cuvântului, însă acoperirea semantică fie lipsește, fie este eronată. (2001, M. Popa, p. 5.) Același lucru se observă și în cazul textelor. Le pot reproduce fidel
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
roz etc. vs. adjective variabile cu o terminație/desinență la nominativ singular (având aceeași formă pentru genul masculin și pentru genul feminin: tare) sau cu două terminații/desinențe la nominativ singular (lung lungă); * numărul formelor flexionare: adjective cu o formă flexionară: roz vs. adjective cu două forme flexionare: dulce dulci vs. adjective cu trei forme flexionare: lung lungă lungi vs. adjective cu patru forme flexionare: alb albă albi albe; * proveniență: adjective moștenite din limba latină (frumos, mare) vs. adjective împrumutate din
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pe logică predicatelor; lojban (1987) e derivată din loglan, dar cu un vocabular diferit. Toki pona - e o creație minimalistă cu 14 foneme și doar 120 de cuvinte; creată în 2001 de lingvista canadiană Sonja Lang. Interlingua (1924), latino sine flexione (1903), occidental (1922) sînt limbi naturaliste simplificate avînd la bază latină. Interslava (slovianski), limba recent creată (2006), bazată pe slavă comună; scopul a fost facilitarea comunicării între popoarele slave. Sistemfrater - este o limbă internațională a posteriori creată în 1957 de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
se fofilează înspre ele pe unde poate, chinuit și ocolit; pierdută de sursa-i, ea rămâne incapabilă să-și regăsească puritatea și vigoarea premergătoare dezvăluirii lumii. Aparențele exfoliază alte aparențe, cu care coabitează, antrenate imprevizibil de un șuvoi domolit, căci flexionat în toate direcțiile până aproape de stagnare, al clarității. Superioritatea reflecției metafizice din nord în raport cu cea meridională are mult de-a face cu efortul sporit impus ei de clar-obscur. Nordul e o deltă a luminii, o limită a puterilor ei de-
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
general). În sens restrâns - pe axa verticală (privind relația dintre lexicul comun (LC) și lexicul specializat (LS) al fiecărei limbi-țintă) - mecanismele și strategiile de transfer semantic sunt variabile, în funcție de sursa etimologică /de imagine /de tipul de reprezentare semantică/ de tipologia (flexionară/ aglutinantă) a limbilor, chiar dacă referentul desemnat își conservă univocitatea/ caracterul monoreferențial. Așa de pildă, verbul "stalk" are în lexicul comun al limbii engleze numeroase semnificații 14. Tot în limba comună este utili zată expresia idiomatică "stalking horse"15. Preexistența unui
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
vedea, printr-un paralelism cu gust și gusta, acestea moștenite din latină (lat. gustus și gustare). Tot printr-o lexicalizare, dar de data aceasta fără model, s-a realizat substantivul feminin iele, al cărui element originar nu este decît forma flexionară de feminin plural a pronumelui personal de persoana a treia. Un alt tip de lexicalizare este reprezentat de verbul românesc mulțumi (originar mulțăni) din sintagma mulți ani. Fenomenele de lexicalizare s-au petrecut și se petrec în istoria limbilor, însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
punct de vedere fonetic se remarcă faptul că accentul este de obicei fix, pe prima silabă a cuvintelor. Sistemul fonetic german este bogat, dar este structurat simetric și dă impresia unei anumite simplități. Structura gramaticală se relevă ca fiind puternic flexionară, cu o flexiune nominală foarte bogată la toate clasele morfologice: substantiv, articol, adjectiv, pronume. Exprimarea numărului la substantiv este uneori redundantă, atît prin desinențe, cît și prin alternanțe fonetice în rădăcină (umlaut). Adjectivul cunoaște o declinare tare, una slabă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exprimă flexionar cazul genitiv sau dativ al întregului grup nominal din care fac parte, fiind selectați și în contextele specifice altor cuantificatori sau în contextele în care (la nominativ-acuzativ) ar fi fost posibilă absența determinării. Criteriul morfologic - rolul de marcă flexionară a cazului - prevalează, astfel, în raport cu criteriul sintactic și/sau semantic, în selecția cuantificatorilor/determinanților (2.2.1-2.2.2, 2.3.1.2). Cuantificatorii pronominali cu formă de genitiv-dativ (fiecărui, oricărui, tuturor etc.) par a fi utilizați mai frecvent în
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
nivelul sistemului). Și, deși, în domeniul gramaticii, schimbările nu sunt la fel de frapante precum cele din lexic, totuși schimbările lexicului, mai ales sub aspectul inventarului de împrumuturi și al acomodării "românești" a acestora, pot da indicii importante pentru direcțiile de evoluție flexionară. Nenumăratele schimbări din domeniul discursului au și ele diverse reflexe la nivel gramatical (precum frecvența neobișnuit de mare a unor forme și tipare sintactice, clișeizarea unor sintagme și a unor enunțuri; alunecări de sens și valori speciale ale unor forme
[Corola-publishinghouse/Science/85015_a_85801]
-
se află (parțial) sub licență GNU GPL. La 22 august 2007 DEX online a lansat componenta "Dex Flex" (denumită și "Flex online"), o unealtă care permite consultarea formelor flexionare ale cuvintelor din DEX online, căutarea unui cuvânt după o forma flexionară, afișarea accentelor în formele flexionare. În cadrul proiectului DEX Online au fost utilizate mai multe surse de informații: Deoarece baza de date a DEX online este parțial eliberată sub o licență liberă, au apărut mai multe programe ce permit consultarea bazei
DEX online () [Corola-website/Science/302515_a_303844]
-
secolul al XIX-lea, în concordanță cu cel al limbii sârbe, de care în unele perioade ulterioare s-a apropiat, iar în altele s-a îndepărtat, în funcție de condițiile istorico-politice. Din punctul de vedere al tipologiei lingvistice, croata este o limbă flexionară în aceeași măsură ca majoritatea limbilor slave și în grad mai mare decât limba română. Numărul total al croaților este estimat la aproximativ șase milioane. Dacă despre cei din Croația și din celelalte foste republici iugoslave se poate afirma că
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
životinje î, što je važno, ljudi" „animalele și, ceea ce este important, oamenii”. Morfologia limbii croate se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al tipologiei lingvistice ambele sunt limbi flexionare, dar croata este flexionară în grad mai mare decât româna, cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor distingându-se mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul: Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în patru clase de declinare
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
întrebarea cine?, aflăm că funcția sintactica este de sub Când determina un substantiv și se acordă cu acestă în gen, număr și caz, pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ, cu funcția sintactica de atribut adjectival. ex.: "Câți ani" ai? Aceste pronume flexionează după gen,număr și caz: a. CINE N.-AC.-cine? G.-D.-cui? are aceleași forme și pentru masculin și pentru feminin și Înlocuiește nume de ființe. b. CE Este invariabil și înlocuiește nume de lucruri. c. CARE N.Ac
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]