1,201 matches
-
limbii latine a. vocalismul: clasificarea vocalelor, apofonia vocalică; modificări cantitative și calitative; diftongii; b. accentul; regulile de accentuare; c. pronunția. 2. Structura morfologică a limbii latine a. morfologia numelui: categoriile gramaticale nominale; flexiunea substantivului, adjectivului și a numeralului; tipuri de flexiune; paradigme; b. flexiunea pronominală; clasificare; c. morfologia verbului: categoriile gramaticale; tipuri flexionare, particularități (verbe care nu se încadrează într-un tip flexionar anume); d. părțile de vorbire invariabile: adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția. 3. Sintaxa propoziției a. subiect, predicat, atribut, apoziție
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
vocalismul: clasificarea vocalelor, apofonia vocalică; modificări cantitative și calitative; diftongii; b. accentul; regulile de accentuare; c. pronunția. 2. Structura morfologică a limbii latine a. morfologia numelui: categoriile gramaticale nominale; flexiunea substantivului, adjectivului și a numeralului; tipuri de flexiune; paradigme; b. flexiunea pronominală; clasificare; c. morfologia verbului: categoriile gramaticale; tipuri flexionare, particularități (verbe care nu se încadrează într-un tip flexionar anume); d. părțile de vorbire invariabile: adverbul, prepoziția, conjuncția, interjecția. 3. Sintaxa propoziției a. subiect, predicat, atribut, apoziție, numele predicativ, complementul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
ortografia interjecției; - Prepoziția: clasificare; regimul cazual al prepoziției; locuțiunea prepozițională; regimul cazual al prepoziției și al locuțiunii prepoziționale; - Conjuncția: clasificare; locuțiunea conjuncțională; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005/2008 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a formelor flexionare (flexiunea verbală și flexiunea nominală); expresivitatea claselor morfologice; Sintaxa - Sintaxa propoziției: unități și relații sintactice; - Sintaxa frazei: raporturi sintactice în frază; tipuri de subordonate; elemente de relație; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
clasificare; regimul cazual al prepoziției; locuțiunea prepozițională; regimul cazual al prepoziției și al locuțiunii prepoziționale; - Conjuncția: clasificare; locuțiunea conjuncțională; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005/2008 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a formelor flexionare (flexiunea verbală și flexiunea nominală); expresivitatea claselor morfologice; Sintaxa - Sintaxa propoziției: unități și relații sintactice; - Sintaxa frazei: raporturi sintactice în frază; tipuri de subordonate; elemente de relație; - Noutăți în Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005 - Aspecte stilistice și normative: folosirea corectă a acordului gramatical
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
sintactice (adverb, interjecție). 4. Noțiuni de sintaxă ● Relația text, frază, propoziție, cuvânt. ● Cuvintele și construcțiile incidente. Punctuația lor. Relațiile sintactice în propoziție și în frază (interdependență, coordonare și subordonare). Mijloacele de realizare a relațiilor sintactice în propoziție și în frază: flexiunea, joncțiunea, juxtapunerea, topica, intonația și pauza. Fraza. Propoziția principală și secundară/ subordonată. Elementele de relație în frază. Propoziția regentă și propoziția subordonată. Elementul regent. ● Propoziția și părțile de propoziție. Tipurile de propoziție. 5. Sintaxa propoziției și a frazei ● Predicatul și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156661_a_157990]
-
inventarea tiparului, publicarea de cărți și cititul iau avânt. Mai mulți poeți, precum Jan Kochanowski (1530-1584), scriu mai degrabă în limba lor maternă decât în latină. În Evul Mediu se produc multe schimbări în vocabular și gramatică, mai ales în flexiune. Apar primele dicționare și lucrări lingvistice. Pe lângă activitatea sa de poet, Jan Kochanowski este cel care propune prima reglementare a ortografiei poloneze. Alfabetul propus de el conține 48 de litere și digrame: a, á, à, ą, b, b', c, ć
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
șapte cazuri pentru substantive, adjective și pronume: nominativ ("mianownik"), genitiv ("dopełniacz"), dativ ("celownik"), acuzativ ("biernik"), instrumental ("narzędnik"), locativ ("miejscownik") și vocativ ("wołacz"). Există două numere: singular și plural. În trecut a existat și numărul dual. Rămășițele lui sunt vizibile în flexiunea numeralelor. Sistemul polonez al genurilor este foarte complicat din cauza combinației a trei categorii: genul (masculin, feminin și neutru), opoziția personal (adică nume de persoană) vs. nepersonal și opoziția animat vs. inanimat. Personal vs. nepersonal și animat vs. inanimat sunt relevante
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
cinci clase: masculin personal, masculin nepersonal animat, masculin neanimat, feminin și neutru. Aceste clase pot fi identificate conform modelelor de declinare și criteriilor de acord în gen între substantiv și adjectiv. Clasele de genuri se caracterizează prin următoarele proprietăți de flexiune (cu rare excepții): Pentru a acorda corect în gen adjectivul cu substantivul, trebuie să se distingă doar patru genuri la singular (se combină clasele 1 și 2) și doar două genuri la plural (se combină clasele 2, 3, 4 și
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
legendă populară/cultă, moduri de expunere (narațiune, monolog, dialog, descriere), personaj literar, temă, titlu, versificație (strofă, vers, rimă). Limba română - Sunet. Literă. Diftongi. Triftongi - Fondul principal de cuvinte - masa vocabularului - Relații semantice: polisemia, omonimia, antonimia - Câmpul lexical și câmpul semantic - Flexiunea numelui (declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
română - Sunet, fonem, silabă; despărțirea cuvintelor în silabe - Literele. Alfabetul limbii române - Semnele ortografice (apostroful, bara oblică, blancul, cratima, linia de pauză, punctul, virgula) - Fondul principal de cuvinte - masa vocabularului - Relații semantice: polisemia, omonimia, antonimia - Câmpul lexical și câmpul semantic - Flexiunea numelui (declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
gen literar, imagine artistică, legendă populară/cultă, moduri de expunere (narațiune, monolog, dialog, descriere), personaj literar, temă, titlu, versificație (strofă, vers, rimă) Limba română - Fondul principal de cuvinte - masa vocabularului - Relații semantice: polisemia, omonimia, antonimia - Câmpul lexical și câmpul semantic - Flexiunea numelui (declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
Literele. Alfabetul limbii române - Semnele ortografice (apostroful, bara oblică, blancul, cratima, linia de pauză, punctul, virgula) - Principiile ortografiei limbii române - Fondul principal de cuvinte - masa vocabularului - Relații semantice: polisemia, sinonimia, omonimia, antonimia, paronimia - Câmpul lexical și câmpul semantic - Unitățile frazeologice - Flexiunea numelui (declinare) și a verbului (conjugare) - Substantivul. Clasificare. Locuțiuni substantivale - Articolul. Clasificare - Adjectivul. Gradele de intensitate (de comparație) - Pronumele și adjectivul pronominal. Clasificare - Numeralul. Clasificare - Verbul. Verbe predicative și nepredicative (copulative și auxiliare). Locuțiuni verbale - Adverbul. Clasificare. Locuțiuni adverbiale - Prepoziția
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205887_a_207216]
-
semnul tare), Ь ь (semnul moale). Folosind alfabetul reformat (vezi Limba sârbă. Corespondența scriere-pronunțare), Vuk Karadžić a creat o ortografie fonemică pentru limba sârbă. Astfel, scrierea acestei limbi redă exact, cu unele mici excepții, vorbirea, inclusiv schimbările fonetice în cursul flexiunii. Vuk Karadžić este numit reformatorul limbii sârbe, pentru că de la el a pornit standardizarea acesteia, nu numai prin ortografia propusă în dicționarul din 1818 împreună cu alfabetul reformat, ci și cu însuși acest dicționar și cu gramatica din prima parte a sa
Vuk Stefanović Karadžić () [Corola-website/Science/306125_a_307454]
-
unor sintagme omofone (altădată / altă dată, altfel/ alt fel); decât/ de cât; greșeli de acord gramatical, în scrierea și pronunțarea unor neologisme. Fortuit înseamnă întâmplător, nu înseamnă forțat; prerie, proroc, a se reincarna, reziduuri (nu reziduri); sau greșeli frecvente în flexiunea unor verbe: a părea, apărea, cădea, plăcea, a tăcea, a zăcea sunt de conj. a II a; a succeda, a preceda - sunt de conj. I; să aibă, nu să aibe;greșeli în flexiunea unor substantive. Autorul dedică un capitol special
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
reziduuri (nu reziduri); sau greșeli frecvente în flexiunea unor verbe: a părea, apărea, cădea, plăcea, a tăcea, a zăcea sunt de conj. a II a; a succeda, a preceda - sunt de conj. I; să aibă, nu să aibe;greșeli în flexiunea unor substantive. Autorul dedică un capitol special expresiilor și zicalelor românești: a da bir cu fugiții, a fi la aman, a o lua la sănătoasa, a umbla teleleu, beat criță, și multe altele pe care le explică cu lux de
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
să fie editată cartea Cavalerului eleganței literare și al lipsească de pe biroul, fie el intelectual, mai ales dascăl, fie corectitudinii gramaticale lucrare editată la un nivel el ce o fi, dar vorbitori de limbă română care comit erori în european. flexiunea unor părți de vorbire, fac dezacorduri, folosesc jargoane (anglicisme, cum spune autorul), numai din dorința de a epata, fac inovații lexico-semantice, vorbitori ce se exprimă după ureche și aceasta se explică nu numai printr-o pregătire subțire, ci și prin
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Journalistic/87_a_71]
-
Verbe sunt una dintre cele mai complexe domenii ale gramaticii limbii spaniole. Fiind limbă flexionară, spaniolă, astfel ca și alte limbi romanice, are o flexiune verbală foarte dezvoltată. Sistemul verbal spaniol este împărțit în patru moduri: indicativ ("indicativo"), subjunctiv ("subjuntivo"), condițional ("condicional") și imperativ ("imperativo"), patru timpuri simple: prezent ("presente"), trecut imperfect ("préterito imperfecto"), trecut perfect simplu ("préterito perfecto simple"), viitor simplu ("futuro simple") și
Verbe în limba spaniolă () [Corola-website/Science/312090_a_313419]
-
spaniola, cât și româna, sunt limbi romanice derivate din limba latină, ele împărtășesc multe caracteristici gramaticale, dar din cauza dezvoltării diferite uzul formelor moștenite variază. Spaniola este o limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește aproape în întregime flexiunea celorlalte părți de vorbire. Se folosesc multe prepoziții și se pune adjectivul după substantiv. Spre deosebire de română, în spaniolă atât articolele hotărâte cât și cele nehotărâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbările sunt comune. Astfel ca majoritatea
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
articolele hotărâte cât și cele nehotărâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbările sunt comune. Astfel ca majoritatea limbilor romanice, în spaniolă se poate pierde pronumele personal, când nu este necesar din punct de vedere al contextului. Flexiunea verbelor în spaniolă este una dintre cele mai complexe arii ale gramaticii spaniole. La fel ca în limba română, verbele limbii spaniole conțin informații mult mai multe decât în limba engleză, printre care: timp, număr (singular și plural), persoană, politețe
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
mai puține și includ mai multe verbe neregulate. În cazul limbii spaniole există trei modele de conjugare simple: Tabelul mai jos indică similarități în conjugarea cuvintelor derivate din latinescul între spaniolă și alte limbi romanice. Se poate observa că modelul flexiunii este aproape identic cu cel în portugheză. Spaniola are substantive care descriu obiecte concrete, grupuri și clase de obiecte, calități, sentimente etc. La fel ca în română, fiecare dintre ele poate să fie numărabil și nenumărabil și este sau masculin
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
pentru destinatar este unul singur, tot de persoana a III-a: "usted" „dumneavoastră” sg., "ustedes" „dumneavoastră” pl.. Pronumele personal îndeplinește în esență aceleași funcții sintactice ca substantivul. Există diferențe între limbi în ceea ce privește necesitatea folosirii pronumelui personal. În limbile în care flexiunea verbului este dezvoltată, adică există desinențe care disting bine persoanele, folosirea pronumelui personal cu funcția de subiect nu este obligatorie, acesta fiind utilizat numai dacă se dorește scoaterea în evidență a persoanei. Astfel de limbi sunt, de pildă, româna, spaniola
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
părților libere ale înotătoarelor. Prin intermediul centurilor scapulară și pelviană, înotătoarele perechi sunt prinse de scheletul corpului și musculatură. Musculatura peștilor este reprezentată, în principal, de 2 bande de celule musculare, întinse de-a lungul fiecărei laturi a corpului. Acestea asigură flexiunea trunchiului. Alți mușchi sunt cei cranieni. Aproape toți peștii au vezica înotătoare (scrumbia nu are vezică), care este umplută cu o mulțime de gaze, în special oxigen. Ea ajută peștele să-și modifice densitatea corpului. Sistemul nervos central la pești
Pește () [Corola-website/Science/300060_a_301389]
-
porțiuni din Yìjīng (I Ching). Elemente de fonetica găsite în majoritatea caracterele chinezești oferi indicii pentru pronunția acestorai. Pronunția caracterelor împrumutate din chineză în japoneză, vietnameza și coreeană, de asemenea, oferă informații valoroase despre chineză veche. Chineză veche folosea uneori flexiuni ale formelor. Acesta posedă un sistem de sunete, în care aspirația sau respirația aspră se utiliza pentru diferențierea consoanelor, dar, probabil, libmba chineză nu folosea tonurile de astăzi. Eforturile privind reconstrucția limbii chineze vechi au fost depuse de filologii dinastiei
Limba chineză () [Corola-website/Science/297791_a_299120]
-
mocănești — jocuri prin excelență bărbătești — sunt executate în semicerc, dansatorii find prinși de brâu, ori de umeri. Mișcările circulare sunt alternate cu figuri virtuoase, executate pe loc: bătăi de palme ori în pinteni — fie în săritură, fie pe sol —, cârlige, flexiuni etc. Ritmul melodiei este binar sincopat iar mișcarea este viguroasă. Principalele tipuri de brâu mocănesc sunt: De doi sau Ca la Breaza este un joc cu o amplă arie de răspândire în România. Formele lor de desfășurare sunt variante: perechi
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
între prefixele terminate în d și cuvintele începând cu s ("predsednik" ['pretsednik] „președinte”), în cuvinte străine derivate relativ recent cu prefixe sârbe ("podtekst" ['pottekst] „subtext”), în împrumuturi relativ recente: "dragstor" ['drakstor] „drugstore”. Când, cu ocazia derivării, a compunerii sau a flexiunii, se întâlnesc două consoane identice, în general rămâne numai una din ele. Deseori identitatea se creează prin asimilare. Exemple: Sunt și căderi de consoane nemarcate în scris, în general în derivate relativ recente: Unele consoane aflate la sfarsitul formei de
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]