1,215 matches
-
să apară genitivul sau dativul, se recurge adesea la păstrarea substantivului ca element invariabil, fără marcarea relațiilor sintactice: „Cruciadă împotriva burqa, în Spania" (Evenimentul zilei, 2.06.2010), „să limiteze purtarea burqa în public" (ibid.). O soluție elegantă este evitarea flexiunii, prin folosirea termenului ca apoziție: „Conservatorii danezi cer interzicerea purtării vălului burqa în public" (hotnews.ro, 20.08.2009). De fapt, pentru substantivele feminine cu secvența finală -că există mai multe forme posibile de genitiv-dativ (articulat): în -cii (potecă - potecii
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
lexicala și semantica extremă. E uimitor cum împrumutului lexical i s-a refăcut prompt un singular nearticulat -vuvuzelă („Un oligarh rus a cumpărat o vuvuzelă de 21.000 de dolari!", cancan.ro, 2.07.2010) - și i s-a completat flexiunea cu forme de plural („Concert cu vuvuzele; Vuvuzelele sunt simbolul Cupei Mondiale de fotbal din Africa de Sud", stiri.rol.ro) și de genitiv („Ucis din cauza vuvuzelei!", prosport.ro, 5.07. 2010; „am incercat sa ignor zumzăitul enervant al vuvuzelelof, hotnews.ro
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
în două ipostaze - flacăra violet și flacăra violetă -, trezind polemici și acuzații (uneori foarte dure, de exemplu pe voxpublica. realitatea.net, 18.01.2010). Desigur, conform normelor actuale, dreptatea este de partea celor care au observat că adjectivul violet are flexiune, deci forma corectă a sintagmei este flacăra violetă. Merită totuși să încercăm să înțelegem de ce a fost atât de folosită forma invariabilă a adjectivului („flacăra violet"). Violet nu face parte dintre numele de culori invariabile (roz, lila, mov, gri etc.
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
text foarte cunoscut e bacovianul Amurg violet, în care apar „odăjdii violete", „pâlcuri violete" și chiar „mulțimea toată pare violetă" (un cititor remarcă: „Am fost atacat cu violet de către Bacovia", mihaimuscalu.wordpress.com). În ciuda vechimii în limbă a formei cu flexiune, constatăm azi o tendință de utilizare invariabilă a adjectivului; o căutare pe Google a sintagmei „rochia violet' aduce 3.630 de atestări, față de 238 pentru „rochia violetă"; în asociere cu substantivul lumină, numărul ocurențelor este aproximativ egal (2640 „lumină violetă
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
vorbitori tocmai pentru că e pus în legătură cu engleza, dar și pentru că, fiind mai puțin previzibil decât retardat, are o anume expresivitate; s-ar putea să conteze și faptul că e mai scurt. Oricum, este deja impresionantă adaptarea anglicismul recent, manifestată în flexiunea și derivarea sa: substantivul masculin retard are formă de plural - „retarzii de azi, viitorul de mâine" (lacolt.wordpress.com) - și un corespondent feminin: „retardele nu se prind că le-a pus pe liber" (veronicaacara.blogspot.com). S-au format și
„Retard“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6375_a_7700]
-
sus, conținutul notificării este introdus printr-o mare varietate de prepoziții și locuțiuni prepoziționale: asupra, despre, pentru, în legătură cu, cu privire la. Derutantă și aparent hibridă este situația în care în rolul destinatarului apare o siglă, de obicei fără articol și mărci de flexiune, care ar putea fi deci interpretată în primul moment fie ca obiect indirect, fie ca obiect direct: „Guvernul va notifica CE [în legătură cu viitoarele reglementări antietnobotanice]” (euractiv.ro). Ca și în alte cazuri, se poate susține că tiparul preluat din franceză
Notificare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4751_a_6076]
-
comprehensiune a autorului față de limbă și istoria patriei sale adoptive. Compendiul în sine reprezintă o încercare onestă de a oferi cititorului italian interesat principalele repere ale structurii morfologice a limbii române, concentrînd în 30 de pagini descrierea principalelor clase de flexiune, oferind modele de declinare și de conjugare și insistînd asupra excepțiilor. Mult mai interesante pentru cititorul de azi pot apărea considerațiile generale din partea introductiva, în care autorul realizează o pertinenta radiografie a stadiului în care se află cercetarea lingvistică românească
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
Rodica Zafiu Se știe că o tendință a limbii scrise actuale, manifestată mai ales în stilul jurnalistic, constă în renunțarea la mărcile flexiunii pentru o serie de cuvinte neadaptate și greu adaptabile: împrumuturi recente, nume proprii străine, sigle. În contexte care cer formele cazuale de genitiv și dativ, aceste cuvinte apar invariabile. Când ar trebui să fie utilizat genitivul, forma fără mărci de
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
pentru o serie de cuvinte neadaptate și greu adaptabile: împrumuturi recente, nume proprii străine, sigle. În contexte care cer formele cazuale de genitiv și dativ, aceste cuvinte apar invariabile. Când ar trebui să fie utilizat genitivul, forma fără mărci de flexiune se comportă ca un fel de apoziție sau chiar ca un adjectiv invariabil: politica UE, păgubiții SAFI, membrii APADOR, liderul MISA, implicarea CIA etc. În mod similar era (și este încă) folosit substantivul mass-media, căruia normele vechi îi fixau o
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
politica UE, păgubiții SAFI, membrii APADOR, liderul MISA, implicarea CIA etc. În mod similar era (și este încă) folosit substantivul mass-media, căruia normele vechi îi fixau o încadrare morfologică pe criterii etimologice (ca neutru plural), ceea ce făcea ca articularea și flexiunea sa să devină imposibile: intervenția mass-media. Interesant e că acest tipar se extinde și la substantive care ar putea să realizeze foarte ușor flexiunea, pentru că - deși sînt denumiri ale unor instituții și produse, funcționînd ca nume proprii - provin din nume
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
îi fixau o încadrare morfologică pe criterii etimologice (ca neutru plural), ceea ce făcea ca articularea și flexiunea sa să devină imposibile: intervenția mass-media. Interesant e că acest tipar se extinde și la substantive care ar putea să realizeze foarte ușor flexiunea, pentru că - deși sînt denumiri ale unor instituții și produse, funcționînd ca nume proprii - provin din nume comune. În mod curent, redactorii postului de televiziune Realitatea păstrează invariabilă denumirea postului, în formule ca "jurnalele Realitatea", "corespondentul Realitatea". Evident, e o tendință
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
în parte de grija de a nu produce confuzii între substantivul propriu și cel comun ("jurnalele Realității"), favorizat și de comoditate și de economia de expresie (căci o soluție ar putea fi, oricînd, introducerea unui termen generic care să preia flexiunea: "jurnalele televiziunii Realitatea"). Mai mult, se observă tot mai des folosirea formei invariabile după articolul genitival: acesta devine în mod clar o marcă a cazului, fără a se confunda cu prepoziția a, pentru că își păstrează formele de gen și număr
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
cu o siglă: "președintele CS Dinamo" (Cotidianul, 3.02.2006). Denumirea echipei Steaua e și mai relevantă, pentru că intră în seria mai sus pomenită, a termenilor proprii proveniți din substantive comune. Cel mai frecvent, numele apare cu mărcile tipice ale flexiunii: "tehnicianul Stelei" (EZ 8.06.2006), "finanțatorul Stelei " (Libertatea, 16.02.2006); și aici, invariabilitatea e produsă de asocierea cu o siglă: "președintele CSA Steaua" (Libertatea, 10.02.2006). În mod excepțional, forma fără flexiune corespunde unui uz special (și
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
apare cu mărcile tipice ale flexiunii: "tehnicianul Stelei" (EZ 8.06.2006), "finanțatorul Stelei " (Libertatea, 16.02.2006); și aici, invariabilitatea e produsă de asocierea cu o siglă: "președintele CSA Steaua" (Libertatea, 10.02.2006). În mod excepțional, forma fără flexiune corespunde unui uz special (și ironic), de calificativ: "Spiritul Steaua în epoca Becali-Stoica" (ib.). Păstrarea flexiunii e în rest normală, numele de echipe fiind denumiri foarte frecvente în limbajul familiar, adesea folosite metonimic sau chiar personificator. De altfel, oricît de
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
02.2006); și aici, invariabilitatea e produsă de asocierea cu o siglă: "președintele CSA Steaua" (Libertatea, 10.02.2006). În mod excepțional, forma fără flexiune corespunde unui uz special (și ironic), de calificativ: "Spiritul Steaua în epoca Becali-Stoica" (ib.). Păstrarea flexiunii e în rest normală, numele de echipe fiind denumiri foarte frecvente în limbajul familiar, adesea folosite metonimic sau chiar personificator. De altfel, oricît de puternic și supărător ni s-ar părea azi tiparul "genitivului invariabil", e de presupus că el
"... a Dacia" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10643_a_11968]
-
în revistă a principalelor probleme discutate în carte. Volumul se deschide cu cîteva chestiuni generale, care privesc mai multe clase lexico-gramaticale: sînt descrise mijloacele morfologice folosite pentru diferențierea lexicală (date și dăți, Doamne și domnule, torn și turnez), interferențele dintre flexiunea nominală și cea pronominală (studiu în care se discută și extinderea construcțiilor de tipul fetei acestea - în oralitatea neîngrijită - sau nimeni altuia - în scrisul cult); de asemenea, sînt semnalate informațiile prețioase asupra morfologiei dialectale furnizate de vechile gramatici românești. Se
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
desinența -uri extinsă asupra substantivelor feminine (dulcețuri, mătăsuri), de genitivul complement al unui adjectiv (mai înțelegător al rosturilor), de funcțiile sintactice ale vocativului. O serie de articole privesc pronumele, în română și în celelalte limbi romanice; esențiale sînt observațiile asupra flexiunii pronominale a adjectivelor mult, puțin, tot, anumit, diferit. Volumul mai cuprinde studii despre structura internă și construcția unor numerale fracționare, despre variantele regionale ale demonstrativului, comportamentul demonstrativului de diferențiere (celălalt), cu numeroasele sale variante populare, încadrarea morfologică a pronumelor atît
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
internă și construcția unor numerale fracționare, despre variantele regionale ale demonstrativului, comportamentul demonstrativului de diferențiere (celălalt), cu numeroasele sale variante populare, încadrarea morfologică a pronumelor atît și atare, pentru care se propune trecerea de la nehotărîte la demonstrative. În comentariile asupra flexiunii verbale, domină considerațiile istorice: privind vechimea și răspîndirea formelor de perfect simplu cu -ră- la singular (el cîntară), ca și a celor cu desinența -i la persoana a II-a singular (tu cîntasei); folosirea condiționalului cu valoare de trecut în
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
caut vorbe pe ales Nu știu cum aș începe...” Seara de poezie organizată de ICR în colaborare cu biserica noastră a fost magică ! Pentru mine, ea va rămâne de neuitat din câteva motive. În primul rând, pentru că am deslușit în tonalitățile, pauzele, flexiunile vocii, în general în „recitirea” maestrului Emil Boroghină valori noi ale geniului Eminescu, înțelesuri inedite ale multor adjective sau verbe din creația geniului românesc, noi culmi de expresivitate. Recitalul a dat noi contururi creației lui Eminescu - „chipul infinitului din noi
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe calea pierzaniei, din cauza răutății și a lăcomiei sale endemice, a patimii de a avea... În toate limbile, gramatica Începe cu a fi și a avea, ele sunt baza flexiunii verbale, cu ele se conjugă toate celelalte părți de vorbire existențiale și acumulative... s-au schimbat raporturile și prioritățile, nu ne mai preocupă „de ce?”, În locul lui stăpânește suveran „cum?”, s-a pierdut firul călăuzitor, rostul, sensul..., uităm mereu că trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sait”, „saitul”). Or, existența în paralel a articulărilor proclitică și enclitică este alt lucru care diferențiază româna de celelalte limbi romanice; în plus, o deosebește și față de latină - limbă fără articol. Mai mult, encliza și procliza neprivind numai articularea - toată flexiunea morfologică prin clitice se realizează -, sunt întărite și alte categorii gramaticale, în special cele care privesc verbul, deoarece și verbe s-au importat, dar în cantitate mai mică. Se vede, din toate acestea, cum datorită neologismelor - dominate acum de englezisme
ROMGLEZĂ? – NICIODATĂ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367132_a_368461]
-
în concepția răpaniană, expresia unui limbaj sugestiv-simbolic, o expresie cu puteri miraculoase în stare să încifreze, într-o imagine fulgerătoare, misterul vieții și infinitul lăuntric al creatorului. El dispune de posibilitățile limbii cu o libertate suverană prin utilizarea tuturor formelor flexiunii, derivării și inovării ei, sum-esse-fui fiind verbul tutelar, sub cupola căruia rostește: „Fericiți sunt viii care de-acum înainte mor întru Poezie”, „sunt Cel dintâi, cârmuitor vederii”, „acum sunt trist de mine, Antipa rău mă doare”, „dezbracă-mă de ultimul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
5274:1997 sau USI 527-5:2009, în scopul evaluării pertinenței factorului de siguranță (K). Cel puțin șase epruvete trebuie utilizate pentru măsurarea rezistenței la tracțiune, iar rezistența la tracțiune trebuie considerată ca media minus două deviații standard; ... d) rezistența la deformare la flexiune, stabilită prin încercarea de flexiune în trei puncte sau în patru puncte conform standardului ISO 14125:1998 + Amd 1:2011 efectuată pe un eșantion cu o lățime minimă de 50 mm amplasat la o distanță de suportul său egală cu cel puțin
AMENDAMENT din 30 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/296545]
-
scopul evaluării pertinenței factorului de siguranță (K). Cel puțin șase epruvete trebuie utilizate pentru măsurarea rezistenței la tracțiune, iar rezistența la tracțiune trebuie considerată ca media minus două deviații standard; ... d) rezistența la deformare la flexiune, stabilită prin încercarea de flexiune în trei puncte sau în patru puncte conform standardului ISO 14125:1998 + Amd 1:2011 efectuată pe un eșantion cu o lățime minimă de 50 mm amplasat la o distanță de suportul său egală cu cel puțin de 20 de ori grosimea
AMENDAMENT din 30 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/296545]
-
20 de ori grosimea pereților. Cel puțin cinci epruvete trebuie utilizate; ... e) factorul de fluaj α, determinat ținând cont de rezultatul mediu a cel puțin două epruvete în configurația descrisă la alin. d), supuse la fluaj pe un dispozitiv de flexiune în trei puncte sau în patru puncte la temperatura maximă de proiectare prescrisă la 6.9.2.2.3.2, pe o durată de 1000 ore. Fiecare epruvetă trebuie supusă următoarelor încercări: i) Se amplasează epruveta în dispozitivul de flexiune, fără încărcare, într-un
AMENDAMENT din 30 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/296545]