119 matches
-
face lente mișcări peristaltice, ca niște râme foarte leneșe, foarte subțiri. Mama a intrat în clădirea de cărămidă iar eu, între damigenele din curte, fiecare în coșul ei de rafie, mi-am făcut de lucru cu un câine mare și flocos, negru, căruia i-am scos câțiva ciulini din coadă. Mă-ntrebam dacă avea să iasă din nou plîn-să și disperată din clădirea care pentru mine n-avea interior - fiecare casă se desfăcea abia când intram în ea - sau dacă nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
batiste și cu ramuri de pom cu fruct dulce, fetele chiuiau voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul pe cap, în timp ce fanfara cântă: „Ia-ți mireasă ziua bună De la tată, de la mumă, De la frați, de la surori, De la grădina cu flori. Plângi mireasă nu tăcea C-așa bine
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pe toți spectatorii. Iar când bătăile din palme și strigătele de bravo și bis s-au mai potolit, Sorin apare pe scenă. Nu singur. -”L-ați văzut cumva, pe Zdreanță, Cel cu ochii de faianță? E un câine zdrențăros de flocos, Dar e frumos”... Bravo, bravo! Elefănțelul a recitat minunat! se entuziasmează Sorina. Și câte alte poezii mai știe! îl laudă Sorin. Și cântă, și dansează, și știe și glume. Ia, să mai ascultăm și-un cântec! Propune Sorina. „În continuare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
zile se trezește Petrache cu Paraschiva în ogradă descărcând căruța cu zestre... Băltoaia, care n-auzea nimic, se oprise în cărare lângă punte să culeagă din dudău o mână de frunze moi. - Asta-i cătușnică, zise ea, iarba mâței sau flocoasă, care-i bună în scăldătoare la copiii mâțâțăi. - Ărra, liță, apoi ’neta le știi pe toate, zise interesată o femeie subțire, cu bariz și fața ascuțită. Pornită, Băltoaia nu se mai opri decât ca să arate ori o buruiană ori o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zilei a dat doar două semne că se schimbase ceva Între noi. După-amiază a ajuns și echipa de filmare a lui Jerome. Aceasta consta În doi prieteni de-ai lui, care cărau cutii și cabluri și un microfon lung și flocos, ca un covoraș de baie murdar și rulat. Jerome Își făcuse deja un scop din a nu vorbi cu mine. S-au instalat Într-un mic șopron pentru utilaje. Eu și cu Obiectul ne-am hotărât să vedem ce făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
multe nopți perpelite-n cearceafuri murdare și cleioase și zile grele de tânjală au trecut pe caldarâmul târgului noastru de-i nod de trafic de cărniță dulce și de droguri din Moldova de peste Prut și din Ucraina. Că împuțite și flocoase mai sunt kaștoacele pe-aici, nepoato cu fustanele negre, nu ca la voi, șpreiate și șamponate prin diverse subsuori și peșteri, de-ți strâmbă nasu’ la pereții scorojiți de vreme și grijile la sfântu-așteaptă. Și iată că s-a blocat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
avionul. Era ora 1 noaptea și doi polițiști frecau menta În așteptarea unui infractor psihopat, prea ocupat cu o partidă tîrzie de pinacle. Gallaudet mîngîia buldogul preferat al lui Cohen, Mickey Cohen junior, care era Îmbrăcat șic, Într-o hăinuță flocoasă de catifea. Ed Își trecea În revistă Însemnările de la discuția cu Whalen. Acesta bătuse cîmpii, imposibil de stăvilit. Whalen a rîs de teoria fraților Englekling și a sporovăit În voie pe tema crimei organizate din L.A. Activitatea mafiotă intrase Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
având o intenție anume, șerpuind ușor, ceea ce era și mai dezgustător, înaintând iarăși în diagonala camerei, spre ușă. În momentul acesta mama mea a deschis ușa și a strigat-o pe Norma, cățeaua noastră, de rasă terre-neuve, mare, neagră și flocoasă; a murit acum cinci ani. Aceasta s-a repezit în cameră și s-a oprit în fața reptilei, ca și cum ar fi prins rădăcini în pământ. S-a oprit și lighioana, dar tot se mai unduia și mai lovea ușor dușumeaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Fiind cel mai bătrân dintre preoți, dialului i se aduce scaunul curúl. Tiberius îl urmărește cum își trage înfrigurat toga dublată peste brațele descărnate. E tot albă, tivită cu purpură, dar din tr-o lână mai groasă, cu fire lungi și flocoase. Și prinsă numai cu fibule, pentru că flaminului lui Jupiter nu-i sunt îngăduite nodurile. Mijește ochii și filtrează lumina printre pleoapele întredeschise, ca să poată vedea mai bine dacă banda de pe poale face parte din țesătură, sau este doar aplicată. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu pietroaie... Mirosind miloșii în jurul vilei-cantină, veniseră cu duiumul, flocoși și poltroni, nu fugeau când îi goneam, știau că alții îi protejează. Se uitau urât la mine, ce-ai domnule cu ei?... Că nu iubesc animalele... îmi aminteam animalele... Bisisica... câinii la noi în curte nu-i râzgâia nimeni, nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dumitrache... —Așa? bun. Da’ mai avem mult?... —Ei, nu, nu mai este așa de mult... Omul porni fără să ne mai privească, caii urniră trăsura grea; doctorului îi veni iar râsul tăcut, apoi rămase privind la Dumitru, țâncul cu capul flocos, care mergea tip-tip prin blana de praf a drumului, ținând boii de funie, foarte serios și cu glasul tot mai gros parcă. —Vra să zică, pe-aici e drumul! vorbi doctorul, oftând greu. Dar cred că n-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Prut pe-atuncea erau niște pustietăți. Niță trecu printre coșere. Într-un șopron se auzeau glasuri și bătaia regulată a vânturătorilor. Într-un dos, un cal slab sta ascuțit, cu capul plecat, dormitând în soarele de toamnă. Un câne flocos, alb, se repezi de undeva foarte mânios, hămăind răgușit spre picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
absent, cu o cutie metalică în față. Nu te agasează, nuțți cere nimic. Dar îi dai pentru că e imposibil să nu te oprești lângă el. Și asta întrucât, pe aceeași pătură largă, stau lungiți leneș patru câini aproape identici, imenși, flocoși, albi și extrem de blânzi. Care, practic, fac toată munca. Nu poți trece fără a sta puțin lângă ei. Nu trebuie săți mângâi neapărat, deși mulți o fac. Dar fie și dacăți privești câteva secunde, tot te simți dator față de stăpânul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
circula intens șușotit un portret creionat magistral: „Creață și buzată, pe perete agățată”. Vrând-nevrând Păcală devine colectivist și ajunge paznic la oile sterpe. Cu istețimea lui îl păcălește pe activistul profitor, făcându-l să aleagă în loc de oaie tunsă un câine flocos, că era mai voluminos. Când un reporter vrea să-i smulgă o declarație favorabilă sistemului comunist, Păcală răspunde că din trei cămăși și-a făcut două, că „astăzi trăiesc greu, că-s bătrân, norma-i mare, nu ne dau nimica
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să clipească pe cer Aldebaran, Deșteptătorul, care se mai cheamă Steaua porcului sau Luceafărul porcesc. Suspină amintirilor și îndemnă iar înăbușit: Hii, băieții tatii! Că nu se mai poate trăi în Goldana noastră! Cei doi colosali lipițani roibi, cu copite flocoase și lățite ca niște castroane, mirosind pentru ultima oară a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
își reluară hârjoana, pe înverzite curbe de nivel. În pârloaga Baisei, necultivată cu plugul de la începuturile lumii, trezită la această viață de noua orânduire socialistă, venită de la Răsărit, pepenii, semănați de tenacitatea colectivistului Nicanor Galan, apărură în florile prelungi și flocoase, care, zbârcindu-se brusc la Crai-Nou, se desprinseră de pe curpeni. Bile verzi, mingi lucioase, elastice se multiplicară șugubăț, printre enorme cordoane ombilicale, împodobite cu frunze crețe, stropite parcă de un var subțire și mărindu-și sfericitatea, în salturi bruște, act
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de surprins de această descoperire, așa cum fusese, cu al șaselea simț, la primele atingeri, care-i arătaseră că femeia cu picioare lucii, precum o piele de mătase, avea, de mai sus de genunchi și în continuare, un păr abundent, tot atât de flocos cum se întâlnește, de obicei, pe Muntele lui Venus. Când terminară de miorlăit, de zbătut, de înfipt ghearele, încăierându-se, nu se mai miră că, în înfierbântarea luptei de pisici, Melania se eschivă, apelând la o stratagemă: E timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în camera mare. Dudele erau dulci, parfumate. Le culegeam trăgând cu dinții și le striveam cu limba de cerul gurii. Vecinii au și carpetă pe perete, deasupra patului, cu o femeie aproape dezbrăcată, între niște flori mari, cu un câine flocos la picioare. N-am mai văzut niciodată o femeie așa. Sunt și niște coarne de cerb, el e vânător, are costum verde cu petlițe și cizme și pușcă în husă, ne-a dat și nouă odată o pasăre, un fazan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii ăialanți. Sau nu vrea să vină! Părintele Macovei făcu speriat semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați înțeles mesajul, tâlcul gestului nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni în râs. Se lăsă pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Jorgrimme să danseze deasupra capului lui chel și plin de cicatrici. Apoi ea se împreuna cu Folke Filbyter, tot datorită mâinii stângi a bunicului, care pe urmă, cu buzele crăpate și cu vârfurile degetelor ciocănind în tăblia patului, mâna calul flocos al lui Folke Filbyter la pas și la galop prin pădurile din Tived, urmărindu-l pe nepotul răpit de apostolul Iacob. Mama ne aducea mâncarea pe o tavă mare, cromată, pentru ca literatura să nu fie deranjată ori oprită. Noaptea dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fiul său încă dormea și începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În iarba fierbinte mișuna vântul de vară. Gunoierii aprinseseră focul. Fumul înecăcios acoperi pământul tare. Se descălțară. Aveau tălpile negre, tăiate și pline de răni. Le perpeleau la căldură. O ceată de câini îi înconjură. Erau mari cât niște viței, flocoși și răi. Lătrară spre groapă și se repeziră către marginile ei înalte. Grigore nu se întoarse. Haita se opri mârâind. O femeie trecută și osoasă, aplecată de șale îi alungă din preajma lui și se depărta. Dulăii își scuturau lațele, mușcîndu-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ggîrlea, Buzeștii, din Dealul Spirii, de la Mandravela, Zece Mese, din Rahova și Foișorul de Foc. Slugile hangiului cărau băutura în ulcele de pământ ars, smălțuite pe afară, cu toarte vechi de alamă. Împrejur, se adunaseră vreo câțiva câini trăiți bine, flocoși și obraznici, tîrîndu-se pe sub mese, chelălăind și apucând oasele aruncate. Jos, la picioarele stâlpilor verzi, decolorați, stăteau cu picioarele întinse la soare nepricopsiții, schilozii și pociții, așteptând pomana negustorilor. Li se făcuse foame. Lângă ei geambașii înghițeau cu lăcomie. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mătase, scutecele de stambă și ciorapi mici, lucrați în grabă de femeie, tigheliți cu lânică. Meșterii au lăsat femeile în casă și au ieșit în curte, să vadă împrejurimile. Sosiseră în trăsuri tocmite. Birjarii așteptau la poartă, înveliți în pături flocoase, cu căciulile pe cap. Ningea des, cu fulgi mari. Stere, cu dogarul și cu nașul înainte au arătat rudelor gardul și pomii, pivnița unde au zăbovit bine, să guste fiecare sorturile de rachiu și de vin, clătinând deștepți din cap
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai. În frunte, că mergeau ca la nuntă, grămadă, al tâmplarului, flocos și întunecat, numai colți. Adulmecau gunoaiele și cu nasul tot sub coada cățelelor din jur. Dulăul rotea ochii la ăilalți. Ceata se oprea împrejur. Al lui Chirică, lung ca un castravete și bolîu, moțăia de-a-n picioarele. Al cârciumarului sufla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]