296 matches
-
a fost introdusă la Campionatele Mondiale chiar în 1988 la Criterium-ul de la Orléans, franțuzoaica Brigitte Benon cucerind medalia de aur. Probele au apărut la Jocurile Olimpice chiar la Atlanta 1996, Laura Flessel fiind prima campioană olimpică la acestă armă. Spre deosebire de floretă și spadă, sabia este o armă de împungere, de tăiș și de contratăiș: tușele se pot executa cu vârful și cu ambele laturi ale lamei. Ca și la floretă, sabrerul poartă un "lamé" (vestă electrică). Acestă armă este derivată din
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
1996, Laura Flessel fiind prima campioană olimpică la acestă armă. Spre deosebire de floretă și spadă, sabia este o armă de împungere, de tăiș și de contratăiș: tușele se pot executa cu vârful și cu ambele laturi ale lamei. Ca și la floretă, sabrerul poartă un "lamé" (vestă electrică). Acestă armă este derivată din sabia ușoară (în ), creată în Italia la mijlocul secolului al XIX-lea pentru dueluri Suprafața valabilă de lovit cuprinde partea superioară a corpului, din cap până în pliu inghinal, și anume
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
în același plan ca brațul înarmat, piciorul din față și călcâiul piciorului din spate, pentru a reduce ținta oferită adversului. Brațul neînarmat funcționează ca balansier. Poziția de gardă depinde de armă: îndoirea genunchilor este mai redusă la spadă decât la floretă pentru a menține mobilitatea. Extinderea brațului înarmat este mai mare la spadă, pentru a proteja „avansatele” (în ), adică mâna, antebrațul și brațul înarmat, genunchiul și picior din față. Arma se tine în poziție de sixtă la floretă și la spadă
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
spadă decât la floretă pentru a menține mobilitatea. Extinderea brațului înarmat este mai mare la spadă, pentru a proteja „avansatele” (în ), adică mâna, antebrațul și brațul înarmat, genunchiul și picior din față. Arma se tine în poziție de sixtă la floretă și la spadă, ci în poziție de terță la sabie. Asaltul se încep cu punerea în gardă. Trăgătorul chemat primul trebuie să se pune în dreapta arbitrului, cu excepția cazului în care este singurul stângaci. Repunerea în gardă este efectuată după fiecare
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
Giacomo di Grassi în "Ragione di adoprar sicuramente l'arme si da offesa, come da difesa" ("Motive pentru a folosi arme într-o manieră sigură, în atac sau în apărare"). În școala franceză de scrimă se diferențiază opt poziții (la floretă) de pe baza cărora se fac parade și prize de lamă. Sunt definite în raport cu corpul scrimerului (la stânga sau la dreapta), cu direcția vârfului (mai sus sau mai jos decât mana) și cu priza mânerului (în supinație: palma manei spre în jos
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
La spadă, o fleșă insuficient de rapidă declanșează adeseori o oprire din partea adversarului, rezultând intr-o tușă dublă. Ca și pașul încrucișat înainte, flesă este interzisă la sabie. Fleșa care se termină cu corp la corp nu este interzisă la floretă sau la spadă, dar nu poate fi terminată printr-un șoc sau o busculadă. "Atacul" este definit ca „acțiunea ofensivă inițială, executată prin întinderea brațului și amenințarea continuă a suprafeței valabile a adversarului, precedând declanșarea fandării sau fleșei” (t.7
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
mai înalt nivel a variat considerabil de-a lungul timpului cu privire la tipul probei (grupe sau tablou de eliminare directă) sau numărul tușei necesar pentru a câștiga. La Jocurile Olimpice de vară din 1896, meciurile s-au disputat în trei tușe la floretă și la sabie în cadrul unui singur tur de grup. Începând cu Jocurile din 1900 s-au organizat mai multe grupe și un juriu a fost însărcinat cu atribuirea victoriei. Meciurile de spadă s-au decis la o singura tușă. În
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
conectat "firul de corp". Acest fir trece sub bluza trăgătorului, de-a lungul brațului înarmat și laturi. Firul de corp este conectat, în rândul său, la o rolă situată la extremitatea planșei, care este legată la aparatul de semnalizare. La floretă și la spadă, un fir trece de-a lungul lamei, vârful servind ca întrerupător: presiunea exercitată pe arcul vârfului închide sau deschide, după caz, circuitul electric. În competițiile disputate la cel mai înalt nivel este folosit un sistem fără fir
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
comandă purtată de trăgătorii. Fiecare meci de scrimă este condus de un arbitru, care este responsabil de: Arbitrul indică prin gesturi și comenzi deciziile pe care le ia. Limba oficială folosită în competițiile internaționale este franceza. Câteva comenzi sunt: La floretă și la sabie, arbitrul analizează fraza de arme, de pildă: „"attaque parée, riposte non, reprise d'attaque touche"” (atacul a fost parată, riposta nu a lovit, repriza a lovit). Sancțiunile sunt următoarele: Jocurile Olimpice de vară sunt cea mai importantă competiție
Scrimă () [Corola-website/Science/315045_a_316374]
-
(; nume de față Elenă Novikova, ; n. 28 iulie 1947, Sovețkaia Găvan, Rusia) este o scrimera sovietic de origine rusă, specializată pe floreta. A câștigat șase medalii olimpice, inclusiv patru medalii de aur, la patru ediții consecutive ale Jocurilor: Mexico 1968, München 1972, Montreal 1976 și Moscova 1980. Astfel a devenit prima scrimer care a cucerit patru medalii olimpice de aur. A câștigat
Elena Belova () [Corola-website/Science/334666_a_335995]
-
mare, care juca fotbal la secția de juniori a CSA Steaua, a dus-o în sala de scrimă din Complexul Sportiv Ghencea. I-a plăcut imediat scrimă și a început cariera la CSS Nr.3 Steaua cu antrenorul Radu Szilaghy. Floreta este armă tradițională de învățare, dar a ales spada pentru că era singura armă în toată sala cu mâner pentru stângaci. Brânză a devenit campioană a României după 7 luni de antrenamente. La Campionatul național a fost descoperită de Dan Podeanu
Ana Maria Brânză () [Corola-website/Science/313433_a_314762]
-
(n. 1 iulie 1966, Satu Mare) este o fostă scrimeră germană de origine română specializată pe floretă. A fost campioană olimpică pe echipe la Los Angeles 1984 și la Seul 1988, fiind laureată în total cu patru medalii olimpice din trei participări. A fost și triplă campioană mondială pe echipe în 1985, 1989 și 1993, și a
Zita Funkenhauser () [Corola-website/Science/336104_a_337433]
-
(n. 25 septembrie 1888, Pánd - d. 4 noiembrie 1952, Budapesta) a fost un scrimer maghiar care a practicat floreta și sabia. A câștigat trei medalii olimpice la Jocurile Olimpice de vară din 1924, inclusiv aurul la sabie individual. A crescut în Baja. A început să practice scrima de performanță în timpul ce urma studii de medicină la Universitatea din Cluj. Cariera
Sándor Pósta () [Corola-website/Science/335813_a_337142]
-
sprijinit financiar de asociația de studenți și foști studenți a Gimnasiului III Béla din Baja pentru deplasare la Olimpiada din 1924 de la Paris, unde a obținut medalia de aur la sabie individual, argintul la sabie pe echipe și bronzul la floretă pe echipe. După Jocurile de la Paris a trebuit să abandoneze statutul de amator pentru a rambursa împrumutul acordat de Baja. Era foarte superstițios, iar refuza să vorbească cu oricine său să fie fotografiat la o competiție. După ce a câștigat proba
Sándor Pósta () [Corola-website/Science/335813_a_337142]
-
Kate d'Oriola (nume de fată Kate Delbarre, apoi Kate Bernheim în timpul primei căsătorii, n. 8 iunie 1925, Calais) este o fostă scrimeră franceză specializată pe floretă, laureată cu patru medalii de argint și două medalii de bronz la Campionatul Mondial. Este soția lui Christian d’Oriola, cel mai titrat campion francez din scrimă. S-a apucat de scrimă când era studentă la Facultatea de drept din
Kate d’Oriola () [Corola-website/Science/335074_a_336403]
-
Basel, a devenit campionă națională a Franței în 1955 și în 1956. S-a calificat la Jocurile Olimpice din 1956 de la Melbourne. După ce antrenorul francez la cele trei arme a suferit un infarct miocardic la sosirea la Sydney, echipa feminină de floretă s-a pregătit cu campionul Christian d’Oriola. A terminat pe locul 5, o dezamăgire profundă pentru ea. A participat și la Jocurile Olimpice din 1960 de la Roma. S-a retras în 1961 din cariera sportivă. În anul 1971, s-a
Kate d’Oriola () [Corola-website/Science/335074_a_336403]
-
(n. 11 martie 1962, Tauberbischofsheim) este un fost scrimer specializat pe floretă, care a reprezentat mai întâi Germania de Vest, iar apoi Germania. A fost laureat cu o medalie de aur pe echipe și o medalie de argint pe echipe la Jocurile Olimpice din 1992 și respectiv la cele din 1988. A fost
Ulrich Schreck () [Corola-website/Science/336408_a_337737]
-
(n. 22 mai 1955, Satu Mare) este un scrimer român specializat pe floretă, vicecampion mondial în anul 1981 și laureat cu bronz european în același an. a început să practice scrima la CSȘ Satu Mare sub îndrumarea antrenorilor Alexandru Csipler și Ștefan Haukler. Din 1974 până la 1975 a fost pregătit de Iuliu Falb la
Petru Kuki () [Corola-website/Science/333966_a_335295]
-
la spadă, performanță care nu s-a repetat până în prezent. Totuși, ediția olimpică de la St. Louis a fost puțin frecventată: în acest caz, doar cinci trăgători au participat. s-a clasat și primul dintre cei nouă competitori la proba de floretă la individual. La proba de floretă pe echipe, a concurat alături de americanul Albertson Van Zo Post și de cubanezul Manuel Díaz. Împreună au învins singura alta echipa, Statele Unite. Astfel el a cucerit al treilea titlul olimpic la această ediție a
Ramón Fonst () [Corola-website/Science/336472_a_337801]
-
a repetat până în prezent. Totuși, ediția olimpică de la St. Louis a fost puțin frecventată: în acest caz, doar cinci trăgători au participat. s-a clasat și primul dintre cei nouă competitori la proba de floretă la individual. La proba de floretă pe echipe, a concurat alături de americanul Albertson Van Zo Post și de cubanezul Manuel Díaz. Împreună au învins singura alta echipa, Statele Unite. Astfel el a cucerit al treilea titlul olimpic la această ediție a Jocurilor. Cariera sa ulterioară nu este
Ramón Fonst () [Corola-website/Science/336472_a_337801]
-
este, după părerea scriitorului și brâncușiologului Victor Crăciun care semnează cuvântul înainte: “"O carte document și o carte de suflet, pentru că i se alătură împătimirea lui Petre Gigea-Gorun, care adaugă dragostei de neam fiorul romantic al poetului”." 19. Volumul “"Cu floreta în arenă”" (248 p., cu o prefață de Alex. Firescu), cuprinde 501 epigrame, structurate pe 6 cicluri: "Lumea ca lume, Femeia eterna poveste, Politică și delicatese, Scriitori șI alte profesii libere, desculț prin lumea literară, Bărbați șI ipostaze". 20. Cu
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
nr. 894/27 februarie 2004; · Negoescu Tudor: „"Veritabilă carte cu prieteni"”, Lamura nr. 27-29 ianuarie-martie 2004, p.21; · Barbu Marian: „"Cu V.G.Paleolog despre Brâncuși"”, Lamura nr. 27-29, ianuarie -martie 2004, p.8; · Adrian Porcescu : "Curajul de a iubi “Cu floreta în arenă”" , “Mesagerul Olteniei“, Anul IX, nr.136, iulie 2004; · Tudor Nedelcea: “"Despre Petre Gigea-Gorun cu dragoste”, cuvânt înainte la volumul “"Din amintirile Craiovei"”; · Andrei Potcoavă, Maria Cristianu Dan: “"Dramă la mănăstire, operă craioveană în premieră"”, Rațiunea, anul VI, pg
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Mozaicul, serie nouă, anul VIII, 1-2 (75-76) februarie 2005; · Nicolae Mareș: „"Petre Gigea -Gorun: un scriitor care sfințește Craiova"”, Economistul-Ecart nr.331/9 iunie 2005, p.VII; · Florea Florescu: “Zugravul de cuvinte” - antologie, Ed. “Sitech”, Craiova, 2004; · George Corbu: "Cu floreta în arenă - 501 epigrame," revista “Epigrama” nr. 33, sept.-noimbrie 2005; · Petre Gigea-Gorun, "Amarul epigramiștilor români", București, 2005; · Ion Pătroi, Ion Turcin ș.a., “"Pagini de epopee"”, Oltenia 1877-1878, vol. II, Ed. Autograf, M.G.M. Craiova, 2005; · Magda Bratu, "Cărți document, lansate
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
(nume de căsătorie Hachin; n. 11 august 1958, Marseille) este o fostă scrimeră franceză specializată pe floretă, dublă campioană olimpică la Moscova 1980. S-a născut la Marseille în 1958. Tatăl său era farmacist la Saint-Tropez. S-a apucat de scrimă la clubul OGC Nice împreună cu sora sa cea mare, Véronique, care în cele din urmă a
Pascale Trinquet () [Corola-website/Science/336073_a_337402]
-
(n. 1 aprilie 1882, Burcht, Belgia - d. 28 august 1981, Bruxelles) a fost un scrimer belgian care a practicat cele trei arme: spadă, floretă și sabie. S-a născut într-o familie de avocați și politicieni. A fost el însuși doctor în drept, înscris în baroul din Bruxelles. De-a lungul carierei sale sportive, a cucerit cinci medalii olimpice la spadă, inclusiv două de
Paul Anspach () [Corola-website/Science/334663_a_335992]