5,226 matches
-
ale fostului regim. Aforismul filozofului George Santayana: “cei care uită trecutul sunt condamnați să-l repete” se poate adeveri. La Moscova, la sărbătorirea unui “7 Noiembrie” recent, cu ocazia aniversării Revoluției bolșevice, rebotezata astăzi „Ziua reconcilierii și înțelegerii“, au defilat fluturând steaguri roșii un numar de comuniști bătrâni, publicul rămânând indiferent. Cu acea ocazie, directorul “Muzeului Andrei Saharov” și al “Comitetului pentru reabilitarea victimelor opresiunilor politice”, Alexandr Yakovlev, a spus: „Repede mai uităm ca milioane de oameni au murit în urmă
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]
-
celor ce ocupaseră parterul casei lor și al celei de alături. Înaintând tot pe dreapta străzii urmau câteva case mai mici, apoi o curte lungă cu gardul vopsit În albastru , unde locuia doamna Iutzi, o coafeză foarte cochetă care-și flutura din mersu-i țeapăn un păr blond platinat , totdeuna aranjat impecabil. Arăta ca scoasă din cutie la orice oră o Întâlneai, iar noi, copiii, o urmăream cu simpatie și curiozitate fiindcă lăsa În urmă un parfum de violete ce ne amintea
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
îmi amintesc cum damele îmi făceau cu ochiul trecând în echipaje, cum le răspundeam înclinând capul. Și aici multă vânzoleală. Privesc până când ochii mi se aburesc cu vedenii și amintiri, pregătiți s-o admire în cortegiu pe dantelata mea Hortense fluturându-și din auto pălăria cu pene albe. Acum, spre seară, simt nevoia să sintetizez anul scurs. Un an de solitudine, în fond, fiindcă desprinderea mea nu s-a produs - nici de Marica, de frâul ei, nici de ambiția exoterică, dans
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
armăsar negru, conducând regimentul de artilerie grea. La coada coloanei militare trec carele blindate în scrâșnet teribil de șenile. Urmează organizațiile, școlile, târgoveții; aici lui Carol i-a lipsit curajul - trebuia să deschidă parada civilă însăși Duduia în trăsura regală, fluturându-și mănușile spre oamenii noștri politici strânși ca niște pinguini pe treptele Cercului Militar. Printre ei văd pe Vaida și Mihalache, fostul și viitorul președinte al Consiliului, șușotind cu Aristide - il y a anguille sous roche. 25 mai. Soare încă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
al tău, al lui, al meu. Istorii ale nimănui E mai, la început, când temeliile lumii se răsfață pe întrecute. E mai: Rosa Canina explodează în petecul/ pântecul verde din fața blocului cu treisprezece etaje- treisprezece istorii ale nimănui. Aprilie a fluturat pe la tâmplele noastre ca o foaie de hărtie velină rătăcită de bunul Dumnezeu , școlar în clasa I. În curând vor exploda în floare salcâmii și teii din orașul Craiova, pe când sufletul de poet vetust și romantic, va duce resemnat la
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
și gardienii de la colțul străzii par mai tineri ca îngerul Ioan, au obrazele spălate cu apă de ploaie, stau de vorbă civilizat, occidental cu țiganca Mercedeza, o lasă să le ghicească în palmă sfârșitul lumii, o imploră spășiți să le fluture cele 666 fuste de mătase peste epoleții lor de ață chinezească. Doamne, e primăvară în toi, măceșul răsărit aiurea din crăpăturile de ciment ale balconului de la opt mă mângîie/sfâșie cu spinii lui fragezi, își lasă ADN-ul în arter
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
Deaceea-ți scriu acum, la miez de noapte: vreau să trăiesc, să mor și moartea ta! Ciută albă - iarna din mine, Hades visează, Persefona mă-ngână! Ninsoare pe gură, pe gură, pe gură și floarea tot albă, tot albă de nea. Fluture negru și crudă arsură, aici, mai aproape de inima mea! Câtă Înțelepciune, Îmi spui, are corbul! Troiene de păsări Îmi bat la fereastră, În flacăra vieții zăpada seascunde, călită ispită sub briză albastră. Uneori mă ascund și eu În nimb de
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Florica Madritsch-Marin Timp înecat sub sticlă Trandafirii aroganței cresc sub sticlă steagul țării mele nu flutură nicăieri l-ai camuflat în miezul de scoică, pe timp de iarnă arde, rodul-pământului mă arde ca urzica noaptea visez roșu și roșul are miros și roșul are frică și roșul are mâinile prinse într-o ghilotină O înțelegere Nebun
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
trupul dumnezeiesc de ceară. O pînză de paianjen mi se părea pe umăr Atît de grea dar mîna n-o ridicam s-o scutur. Și mă mîhnea o gîză și zile fără număr Simțeam pe suflet umbra lăsată de un flutur. Iar uneori, din trestii, priveam cum lung își spală Coapsele mari, mînjite cu zeamă de căpșune, O nimfă... Și la tîmple prindea ușor să-mi sune Sîngele alb de spaima că o văzusem goală.
Jurnal de adolescent by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9540_a_10865]
-
miere Din care puii urșilor, de-o șchioapă, Cînd viespiile-s duse, se îndoapă, Ca să mai crească-n minte și putere. Pe gresiile calde dorm șopîrle Subțiri, strînse-n pieptare de mătasă. Nu le trezi. De ce te sperii? Lasă Vîntul în față fluturi să-ți azvîrle. Vom prinde libelule, buburuze, și greieri în pahare, și lăcuste... Roua s-o bem din florile înguste și să uităm poemele ursuze. Hai, Puck. De-acum e seară și-i departe Pîn'la culcușul moale dintre file
Dă-mi mâna, Puck... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9629_a_10954]
-
hîrtie. Inima nu-mi bate, scrie Sufletu-n litere fine Sau groase și colțuroase, Încîlcite, necitețe. Ochiul, ca să le răsfețe, Se uită lin prin mătase La ele și nu pricepe, Pricepe, nu-i vine-a crede C-a strivit un flutur verde Cînd încet pleoapa își lasă. Vița mea nu e în mine, Ci în roua grea și moale A minunii ce începe, În păduri mari de rășine, Sub rochia largă-n poale, De la coapsele matale Îmbrăcate cu ațică Umedă, la
Viața mea nu e în mine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9582_a_10907]
-
despre el) Cu privirea un pic spre dreapta, Spre ușa plină cu sticle de compot făcut în casă. în rest nimic. între piciorul meu drept și piciorul lui stâng, Cu mișcări smucite, O furnică duce-n spate o aripă de flutur. Aproape că simțim cum aripa-i face curent, Atât este de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
de salcîm. Din lumina-i verde, crudă, caldă crește un mereu același schit sub ploaia de stele care plouă în sus. Poarta cea albă, prin ea am privit prima oară caii și floarea de basilicum, mică, aproape o aripă de flutur și crucea botezînd apele înghețate - un fulger fierbinte. Poarta cea roșie prin ea treceau mucenicii cu mantiile trupurilor sfîșiate, lumină absorbită de gura unui înger. Poarta cea argintie prin ea zăream primii ghiocei și căruntețea lui Solomon și fibula lunii
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
putea presupune că îl cuprinseseră nostalgia, regretul, remușcările și dorea să rescrie trecutul, întâlnirea cu dumneavoastră, am putea presupune că vă plăcuse foarte tare atunci, am putea presupune că în felul său chiar vă iubise și acum, când presimțea sfârșitul, flutura batista, vă făcea semne de împăcare, vă chema!... Nu, din câte îl cunosc eu, nu acesta e motivul, așa ar proceda o minte normală, nu el. Și atunci, de ce? Poate, obosit, plictisit de viața sa și conștient de ratarea sa
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
și în spatele ei biserica Sf. Visarion - nume care i-a rămas necunoscut unde cinq jours plus tard împreună cu tine și cu prietenul Dan Matei întîlneam preotul cu alură de bariton italian uite că mă întorc într-un oraș unde acum flutură steagurile firmelor și companiilor de asigurări internaționale pe care trecătorii firește le ignoră așa cum se întîmplă de altfel în lumea întreagă doar șefii de gară în uniformă cu chipiuri roșii mai înțepenesc când trec pe lîngă ei trenurile fără oprire
Mocheta lui Klimt by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/9937_a_11262]
-
totuși nu m-am gîndit niciodată să mă ascund în boscheții de la restaurantul doina și să mă fac mușcat de pistol cu gloanțe reale ca urmuz și îți răspund că nu mă întrebi dacă mai vreau să zbor ca un flutur de aur în genele și în sprîncenele vieții de fiecare zi imaginîndu-mi că bunătatea ei este măcar cu un milimetru mai întinsă decît răutatea ei și îți răspund că nu mă culc și visez o grădină verde cu foarte multe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
Temutele armate-n solzi de pește Și-au strâns rămașii lor, pe cai gonind, Iar cei de-aici aprins-au iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând, De toți prădalnicii rămas nenfrânt ?! Purtat deasupra pletelor vânjoase Cu capul gol și pieptul larg deschis, Nu fu lăsat pe nici un câmp de luptă Dușmanului venit la seceriș. METOPĂ IV Ci
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
scriiturii. Fric, „profesor de logică În orașul Trapezunt”, care „și-a sugrumat nevasta și și-a vîndut copiii unui sirian”. Cathartica evadare din planul istoric aduce o scindare ontologică În care „copiii apoi, plângînd, fură urcați În coș, deasupra coșului flutura, ca o zdreanță, o zdreanță umflată cu aer cald”. Dincolo de construcții difuze, de disonanțe accentuate, redate Într-o vitalitate de cuvinte haotică, „Fric” se coagulează În “Lucrarea Creației” Într-un ansimbol, 1715. Mozaicul uman cristalizat Într-o istorie. Aceasta este
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
drept începutul adoptării tricolorului pe pământ românesc. O informație o descoperim printre mărturiile unui francmason Jean Alexandre Vaillant, (chemat și stabilit în Muntenia în 1830, profesor și director al „Colegiului Sf. Sava” din București 1831-1834), potrivit căruia tricolorul ar fi fluturat pentru prima dată în ziua de 29 iulie 1839, pe muntele Pleșuva (zona Comarnic - jud. Prahova) Astfel, arborarea de către Vaillant a tricolorului ca drapel al Principatelor este, poate, cea mai veche atestare documentară a acestui fapt. Tricolorul românesc era cunoscut
Mâine, 26 iunie, Ziua Drapelului Național al României [Corola-blog/BlogPost/93821_a_95113]
-
septembrie, am dormit pentru ultima oară în patul din casa părintească”, povestește Johann. „Am avut un vis ciudat, de care mi-am adus aminte mai târziu. Par-că mergeam cu căruța cu boi pe un deal înalt, printre nori. Drapele ungurești fluturau pe străzi și peste tot. Am plecat undeva, tot printre nori, și după o vreme, când am intrat iar printre case, erau numai steaguri românești, oriunde te uitai. Am ajuns la casa noastră, am căutat-o pe mama, dar n-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93823_a_95115]
-
și-n amurg, seara adastam uituci în straturi de brusturi, dis-de-dimineață bombardam iarăși cu bombe de bulion metropolele, recitam, zvăpăiați, cocoțați pe case, pagini din Baudelaire, din Apollinaire, din Lautreamont, din Sade, bătătoream cu sîrg iluziile întregii generații, desființam orice flutur și-l transformam în fîntîni, în stîlpi, în religii... Gong de final, băi! De trei ori... gong!!!
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
Pe cea mai fragedă podea Și mi-ai smintit atunci destinul Nu știu să mă mărit cu tine Mi-ai zis ci-ngăduindu-mi spinul Mi-ai dăruit rana și chinul Și carnea coapselor preapline Deasupra-ne zburda fantastic Un flutur uriaș de ploaie Timpul tăia rîmele drastic Și-ți clipoceau buzele spastic De-amorul veșnic ce ne-ndoaie Durerea schingiuie cuvîntul Și îl preface-n praf și-n vînt Dar unde-i roua și pămîntul Unde sînt Îngerii și Sfîntul
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
-n acidul ei, chipul. Așadar, ți-a reușit dispariția, atât de îndelung exersată, încât eu, proasta de mine, credeam că n-o să se întâmple niciodată. Și acum ce să fac? Și acum ce să fac? Să mă cobor la Atlantic, fluturându-mi mâna în chip de adio? Să-l înot, așa cum aș vrea, spintecându-l, ca să te mai văd înainte să te îngroape? Să plâng un Atlantic de lacrimi și să-l sorb, ca-n poveste, aducând depărtarea, aproape?... A treia
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
deschide în abis, din viață Ea-și cioplește stâlpii porții. Când orbitele-mi vor fi goale Când orbitele-mi vor fi goale, ca două pahare din care văzduhul a băut, până s-a îmbătat de fantasme. Când fața îmi va flutura peste craniu ca un steag zdrențuit, peste devastatu-i câmp de bătaie. Când limba îmi va încolți, iar iarba îmi va țâșni din gură, îngropându-mi vocea ca pe-un râu subteran. Când urechile își vor retrage timpanele în adâncuri
lui Geo by Anca Pedvis () [Corola-journal/Imaginative/12372_a_13697]
-
apleacă galant înspre frumoasa-i stăpână Cu părul pudrat și înalt. Are chilotul bufant, Tricornul cu pene și până Și ochii îi sunt de berbant Dar ține o coasă în mână. Iar gestul extravagant Sensul obscur și-l amână. El flutură coasa-n neant Dar poartă perucă de lână. Bătrân și macabru amant între salon și țărână Plătește răspunsul riscant Cu ironia peșină: în limba germană, cum știm, Moartea-i de sex masculin.
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]