122 matches
-
de aproximativ 14%.Cea mai mica frecvență o are vestul cu aproximativ 5,5%. Valoarea medie precipitațiilor este redusă: 400-500 mm. Floră este cel mai bine reprezentată în pădurea Hanu Conachi - rezervație naturală încă din anul 1940 - fixată pe dune fluviatile (nisipuri zburătoare) cu deosebit efort, incepand cu anul 1932. Printre speciile arboricole întâlnim: salcâmul, stejarul pedunculat, șocul, păducelul. Lunca Șiretului (aria inundabila) este reprezentată de plop, salcie, arin și cătina. Fauna este reprezentată - în pădurea Hanu Conachi - prin specia unicat
Comuna Fundeni, Galați () [Corola-website/Science/301212_a_302541]
-
cea caracteristică celei de câmpie, cu mamifere, păsări și insecte specifice. Rețeaua hidrografică este formată de pânza freatică ce dă naștere unor izvoare subterane sau de suprafață care alimentează continuu lacul Amara. Lacul Amara este un lac natural - fost liman fluviatil barat cu aluviuni, situat într-o depresiune (Crivaia) - veche matcă a râului Ialomița - care nu mai are actual legătură cu râul. Se încadrează în partea estică a unității structurale Platforma Moesică. Este alimentat cu ape de șiroire (precipitații) care spală
Amara () [Corola-website/Science/301228_a_302557]
-
bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de cascade. Între ele rămân interfluvii largi, adevărate platouri alungite (platourile de lavă din Idaho și Oregon, tăiate de râurile Snake și Columbia). De multe ori văile se adâncesc
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
între Marea Baltică și Marea Nordului, între Marea Neagră și Marea Egee. Curenții de turbiditate sunt specifici părții inferioare domeniului litoral și mai ales domeniului submarin propriu-zis. Reprezintă deplasări rapide de apă, încărcată cu multe sedimente, provocate de cutremure, de supraîncărcarea pantelor cu aluviuni fluviatile. Mareele reprezintă oscilații ale nivelului apei mării, cauzate de acțiunea simultană, combinată a forțelor de atracție ale Pământului, Lunii și Soarelui și a forței centrifuge datorata rotației Pământului. Mareele se concretizează in creșteri ale nivelului oceanelor și mărilor (înaintare peste
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
este redusă sau lipsește, pe când la țărmurile joase ea este dezvoltată. În cadrul plajei se pot distinge trei sectoare: Microformele specifice plajei se remarcă prin mobilitate: Dezvoltarea lor este legată de adâncimea redusă a apei, de o bogată alimentare cu materiale fluviatile, sau de extinderea unor depozite submarine de nisipuri. Sunt formate prin acțiunea valurilor și a curentului de derivă litoral care, la adâncimi mici, pierd din energie și abandonează materialele pe care le transportă. Bancurile submerse constituie forma inițială de construcție
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
larg aluviunile cărate de fluviu. Fluxul înaintează uneori adânc în interiorul continentelor (1700 km la Amazon, 500 km la Sf. Laurențiu, 200 km la Rio de la Plata, 144 km la Sena). Pătrunderea apelor sărate marine determină ridicarea nivelului apelor fluviului, curentul fluviatil este diminuat și se produce o decantare a sedimentelor în suspensie. La reflux acțiunea mării și a râului se însumează, formând un puternic curent de descărcare, care înlătură materialele depuse în timpul fluxului. Deltele sunt forme de relief de acumulare, formate
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
din perioada dezghețurilor. Țărmurile înalte se axează pe zonele deluroase sau muntoase al căror profil abrupt se continuă subacvatic fie prin platforme de abraziune înguste, fie prin pante accentuate. Aspectul lor de amănunt (fragmentarea) este dictat de structură, tectonică, eroziune fluviatilă și glaciară. Au rezultat în urma unor transgresiuni asupra acelor tipuri de relief, fiind în general forme de submersiune, cu excepția unor porțiuni cu fiorduri, unde ridicarea eustatică postglaciară a fost însoțită de o mișcare izostatică pozitivă a uscatului. Este un tip
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
în condițiile unei cantități abundente de nisip, din zonele aride și semiaride. În regiunile temperate dunele cele mai importante se găsesc în regiunile litorale, unde alimentarea cu nisip și brizele creează condiții favorabile formării acestora, sau în apropierea marilor lunci fluviatile și a lanțurilor morenelor glaciare. În funcție de dinamica vântului și abundența nisipului, pot lua forme diferite. Formarea și evoluția dunelor se poate urmări cel mai bine în imediata apropiere a țărmurilor. Aici, cele mai simple acumulări se fixează în jurul unor smocuri
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
rocilor este mai intensă pe abrupturile neprotejate de sol sau de vegetație, care delimitează glacisul (pedimentul) către amonte. Aceste procese contribuie la retragerea paralelă a versanților, lăsând spre aval suprafața netedă a glacisurilor. Pentru înlăturarea sfărâmăturilor de rocă intervin procesele fluviatile (scurgerea în pânză, șiroirea) și cele eoliene (deflația). Scurgerea în pânză ("sheet flood") a fost semnalată ca un proces activ de modelare a regiunilor aride. Ea este rezultatul unei ploi abundente și de scurtă durată. Unda de viitură, concentrată în
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
mai evoluate și pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variază de la câteva sute de metri la câțiva zeci de km; sunt delimitate de versanți abrupți, având un fund plat, acoperit de aluviuni, în care s-au adâncit organisme fluviatile a căror apă dispare în ponoare (unele polii pot adăposti și lacuri). În România sunt cunoscute poliile Poiana Albă din Munții Curmăturii, Beletina din Munții Mehedinți. La contactul calcarului cu alte roci s-a format polia Zatonul din Podișul Mehedinți
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
de confluență a văii Anieș cu Someșul Mare, pe raza localității Anieș la o altitudine de 498 m. Bazinul Anieș este încadrat în zona bazinului de drenaj ce îndeplinește rolul de recipient al materiei și energiei care intră în sistemul fluviatil și creează un relief cu pante accentuate și mereu tânăr. Limitele acestui bazin sunt foarte importante, deoarece în funcție de acesta se pot stabili atât intrările cât și ieșirile în unitate. Bazinul Anieș are stabilite trei limite:una vestica și una estica
Anieș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300861_a_302190]
-
de Pădurea Craiului. Datorită acestui fapt și structurii geologice și geomorfologice, peisajul zonei este variat și totodată creează o notă de pitoresc. Lunca Crișului Repede este largă și dă o adevarată imagine a Depresiunii Vadului. Alcătuită din pietrișuri și nisipuri fluviatile, lunca prezintă o ușoară creștere în altitudine de la râu spre cei doi versanți. Râul este adâncit cu 2-5 m în formațiunile de luncă, dar malurile albiei minore sunt inegale. Terasele întâlnite sunt dezvoltate mai ales în zona de confluență a
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
marne și argile cu benzi subțiri nisipoase și cu unele intercalații de gresii. Stratele de la suprafață au servit drept material în geneza rocilor, suferind în decursul timpului fenomene de loessoidizare in situ. - depozite loessoide - depozite argiloase - depozite de marne - depozite fluviatile Solurile evoluate pe aceste depozite sunt de tipul cernoziomurilor cambice și preluvosolurilor. Depozitele fluviatile, sunt materiale depozitate în prezent în mod succesiv în lunci sau firele de vale, care acoperă pe adâncimi variabile depozite de argilă, pe care în trecut
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
de la suprafață au servit drept material în geneza rocilor, suferind în decursul timpului fenomene de loessoidizare in situ. - depozite loessoide - depozite argiloase - depozite de marne - depozite fluviatile Solurile evoluate pe aceste depozite sunt de tipul cernoziomurilor cambice și preluvosolurilor. Depozitele fluviatile, sunt materiale depozitate în prezent în mod succesiv în lunci sau firele de vale, care acoperă pe adâncimi variabile depozite de argilă, pe care în trecut au evoluat soluri, azi îngropate. În luncile Dresleucei și Sitnei aceste depozite sunt depuse
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
Călmățuiului reprezintă de fapt un vechi curs al Buzăului, după părerea mai multor cercetători. În raport cu bazinul hidrografic (820 km²), cu lungimea (145 km) și cu debitul mediu multianual la vărsare (1,4 m³), lunca prin care curge Călmățuiul și formele fluviatile de eroziune și acumulare sunt prea mari. Lunca extrem de dezvoltată prin care curge Călmățuiul nu este opera lui, ci a altui râu, cu o capacitate de eroziune, transport și aluvionare mult mai puternică. Dealtfel, din dreptul localității Gălbinași, lunca Buzăului
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
pleistocenul și depozitele de pante, a teraselor apelor curgătoare. Datarea lor s-a putut face cu ajutorul fosilelor mamifere care au trăit pe aceste meleaguri în timpul cuaternarului. Holocenul este prezent peste tot, fiind compus din depozite groase de pietrișuri și nisipuri fluviatile. Cele din urmă conțin ape dulci, rar mineralizate, și în ele se poate măsura, aproape peste tot, nivelul hidrostatic al fântânilor. Prin perimetrul Biborțeni trece, pe direcția NE-SV, pârâul Baraolt, care are un debit considerabil pe tot parcursul anului
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
și Vlădiceasca. Ea se găsește la circa 40 km nord de capitala țării, București. Conform recensământului din 2011, populația comunei era de 7272 de locuitori. Comuna se află în zona centrală a județului, pe malul sudic al lacului Snagov, liman fluviatil format de râul Ialomița. Prin comună trec autostrada București-Ploiești, pe care comuna are o ieșire în zona satului Ghermănești, și șoseaua națională DN1, care leagă Bucureștiul de Ploiești. În satul Tâncăbești, această șosea se intersectează cu șoseaua județeană DJ101B, care
Comuna Snagov, Ilfov () [Corola-website/Science/300510_a_301839]
-
reprezintă secțiunea central-sudică a Podișului Central Moldovenesc, principala subdiviziune a Podișului Moldovei din România. Altitudinea maximă este de 561 m. Tipul de relief cuprinde: cueste, platouri structurale, relief fluviatil, glacisuri, conuri de dejecție, cueste erodate etc. Prin curg râurile: Bârlad, Crasna, Vaslui, Racova, Tutova, Zeletin, Jijia, Prut, Covurului. Apare stepa și silvostepa, molisoluri, influențe climatice de ariditate, climat secetos, precipitații reduse, bate crivățul.
Podișul Bârladului () [Corola-website/Science/306490_a_307819]
-
instalarea rapidă a salcâmului, în detrimentul mesteacănului și a altor specii importante din structura pădurilor caracteristice acestei zone." "Din observațiile noastre, la Hanu Conachi (jud. Galați), salcâmul, plantat aici la începutul secolului trecut pentru stabilizarea nisipurilor continentale de origine eoliană și fluviatilă din regiune [Chiriță, 1937], a invadat aproape complet, în ultimii ani, teritoriul rezervației, periclitând speciile de plante psamofile adăpostite de dune, unice în Moldova.” Călinescu R., 1941, Plante scăpate din cultură. Importanța lor geografică și istorică, Bul. Soc. Reg. Rom
Salcâm () [Corola-website/Science/303986_a_305315]
-
relieful structural reprezentat prin cueste, domuri, anticlinale. Cuestele au o anumită particularitate în Depresiunea Transilvaniei, sunt orientate spre munte. Sunt specifice formele rezultate în urma proceselor de versanți: alunecări de teren, forme de deraziune, forme de ravenație (e. Râpa Roșie), relief fluviatil (terase, lunci). Sunt determinate de diferența de altitudine dintre părțile centrale și marginale și expunerea diferită față de circulația maselor de aer. Există o diferență de altitudine între partea estică (1000 m) și cea vestică (500-600 m). În partea vestică este
Depresiunea colinară a Transilvaniei () [Corola-website/Science/312480_a_313809]
-
puternic încălziți de soare, zăpada topindu-se mai repede, pe cât pe versanții cu expoziție nordică, se găsesc numai unde și unde câte un grup de locuințe și case izolate. Relieful cel mai tânăr de pe raza comunei Mogoș îl formează lumea fluviatilă a Văii Mogoșului care este foarte îngustă și puternic aluvionată. Se observă însă o acțiune de erodare a malului nisipos, facilitând întrucâtva depunerile aluvionare. Trăsăturile climatice ale localității se exemplifică prin poziția sa geografică în partea de sud-est și centrală
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
de sedimentare discordantă și transgresivă cu ample lacune stratigrafice. Cele mai vechi formațiuni din arealul Carașova sunt creditate de vârstă Carbonifer Superior, etalând din bază succesiunea: În lungul Carașului, aval de cheile Prolaz, au fost sedimentate pe fâșii înguste depozite fluviatile de terasă, în alternanță cu pinteni de conglomerate în care râul își taie direct albia. Grosimea acestor depozite este redusă(cca. 4-5 m.), elementele constitutive fiind elementele grosiere semirulate, de proveniență sedimentară. În zonele de versant, fundamentul stâncos este parazitat
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Lacul Amara este un lac natural, fost liman fluviatil barat cu aluviuni, situat într-o depresiune (Crivaia), care este veche matcă a râului Ialomița, care nu mai are actual legătură cu râul. Nu trebuie confundat cu "Lacul Amara" din Buzău. Lacul este situat pe traseul drumului Slobozia - Buzău în
Lacul Amara, Ialomița () [Corola-website/Science/306017_a_307346]
-
de metri grosime. La începutul cuaternarului apele s-au retras, fiind drenate de către Olt, prin defileul de la Racoș, către lacul mai mare existent în Transilvania. Relieful este modelat în continuare de agenți externi de eroziune precum și de acumulări torențiale și fluviatile. De asemenea, o mare influență asupra reliefului au avut-o și cele patru mari glaciațiuni. După sfârșitul acestora, o bună parte din terioriul Țării a rămas mlăștinos și sălbatic, evoluând cu timpul către o depresiune cu câteva lacuri mai mari
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
lente, pozitive, cu intensitate cuprinsă între 2,0 și 4,0 mm/an. Ridicarea este “răspunzătoare" de adîncirea tuturor văilor (frecvent, cu 300-400 m), de formarea sistemelor de chei (caracteristica văilor din sectorul central-nordic), de ,încătușarea" meandrelor, impulsionînd totodată eroziunea fluviatilă, care a “selecționat" rocile după duritatea lor, creînd serii de cataracte, repezișuri, “săritori" și cascade. Sub raport altimetric, Munții Vrancei au înălțimi mai mari de 1100 m, culminînd la 1785 m în vîrful Goru. Nivelul altitudinal mediu de 1500 în
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]