1,019 matches
-
și existențial, care-mi va bântui creația mea mai mult decât toate celelalte: Poate visam, poate trăiam, pustie plaja aștepta apusul. Și soarele în pantă răsturna enorme semicercuri de clepsidră, una de ape, alta de pământ. Și auzeam cum plajele foșnesc în gâtul de clepsidră uniform, iar eu eram gata să trec (prin moarte) dintr-un semicerc în altul.
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
devenirea sunt absorbite în imagistica cerebrală în care, totuși, răzbat avînturile inițiale. Poza romantică e lucid asumată ca o concesie a conștiinței: "toată noaptea / bate-n perete / cu aripa-i neagră / de smoală / și goală // cîntă / umblă pe lîngă fîntîni / foșnește grădina / șoptește chemare / la ospățul de taină / sub iarbă // și rămîn ciobit / de idee" (Prin pereți). Un gen de romantism ermetizat în pasta căruia găsim cioburi ale unui epos simbolic divulgă elanurile originare, disciplinate însă cîtuși de puțin radiate: "lumini
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
Constanța Buzea Margareta DORIAN Vizită Tot mai vin să te văd să-mi trag un scaun lângă patul tău " Hai, povestește-mi" spuneai îți țineam mâna pielea foșnea uscat ca foița japoneză în cimitir vuiește tăcerea zăpada te învelește ca cearșaful pe care ți l-au ridicat sub bărbie "plecase step outside" mi-au spus - uite, îți povestesc, îți povestesc? Aș fi vrut să aflu ce m-a
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7775_a_9100]
-
nu v-o poate nimeni știrbi, chiar dacă poemele mie mi se par modeste artistic, la nivelul de început al poeziei noastre de secol XIX: "Noap-tea face nuntă mare,/ îmbrăcată-n catifele,/ risipind bănuți de aur,/ nestemate și mărgele.// Se aud, foșnind, în ceruri,/ pașii mirelui ce vine,/ prin por-ti-cele de ceață,/ presărate cu rubine.// însă, noaptea e geloasă,/ și de lume, îl ascunde,/ grijulie și cu teamă,/ nu se știe, cum și unde.// De acea "Zburătorul"/ n-are nume, pentru noi
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
istoria municipală" care "își dă poalele peste cap" rânjind mânzește. Noroc cu punctul absolut de referință al poetei, alias Cititorul, "fulger globular", "tu, cel cu o mie de fețe/ca o mie de coli nescrise ale Bibliei,/(...) vii către mine foșnindu-ți fețele // înaripate ca o mie de viitoare/cărți de poezie/prin care-și plimbă, curios să le citească/încă de pe acum,//degetul drăgăstos,/muiat în propria-i salivă,/bunul, nătâng de iubitorul//Dumnezeu de pe acoperișul meu". Poeme de pe malul
Noile aventuri ale văduvei trandafirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8124_a_9449]
-
storc cu o putere neomenească neînsuflețindu-le întinse pe pietre se vor usca mai ușor, firicele de praf deasupra apei al șaptelea poem cu întâmplări reale în circul meu de prieteni a bea sau a plânge nu-i totuna și foșnind încet în cer se scutură preșurile de scame și praf aduse de îngeri al optulea poem cu întâmplări reale jumătatea apei care se înfășoară pe picioarele mele în continuarea pielii este din mine și apa este un animal rar, ca
Poemul Și scrisoarea by Răzvan-Ionuț Pricop () [Corola-journal/Journalistic/8085_a_9410]
-
plăcut să recunosc astfel de intuiții și în demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale. Cum într-un vers al lui Hölderlin, ruguri ne poposesc pe creștet, enigmatic, auzi aici foșnind șerpește, în unele tablouri, ardențe cromatice, straniu, mîngîietor răcorite. Pictorul le menește, s-ar spune, unui Infern care nu doare, aproape facețios, flăcări de roșu rece, cyclamen, dar și griuri matur decantate, se alungă volubil prin cîmpul imaginii. Accentele disruptiv
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
o apă în care ești gata să te-arunci îmbrăcat! Să-i mângâi cu ochii gâtul de salcie, cu părul curgându-i în valuri negre pe umeri, mândră și închisă, cum pășește, îmbrăcată în rochia înflorată, numai șolduri și picioare, foșnind prin miresme, de-o sănătate și un orgoliu fără seamăn. Ce tâmpit! Uite-așa-l apucă și nu-l mai slăbește! Parcă se-mbată! Parcă se-mbată cu propriile lui vorbe și închipuiri! Numai să întinzi mâna și să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încât pentru ea și pesemne pentru toți cumpărătorii jurnalele și el erau totuna, mai mult decât proteza sprijinită într-un ciot de scândură în spatele barului și pe care o vedea sau o auzea destul de rar, când gazetele încetau să mai foșnească, iar Invalidul se ridica cu greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie prin locantă. I se păru ciudat că încă nu venise. Ridică fața și ascultă. Nu auzi nimic, nici măcar un foșnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noștri, băieții negemeni pe care nimeni nu părea să-i deosebească. Acum, când mă gândesc la asta, îmi dau seama că toată epoca aceea avea și ceva rău în ea, că nu aveam individualități, așa cum eram, ramuri ale aceluiași copac, foșnind mereu împreună. Mult mai târziu m-am descoperit pe mine. Am înțeles ce-mi plăcea și ce nu. Și mai târziu, am descoperit-o pe mama, eternul cameleon, sânge din sângele Leei, care, după ce a încetat să mai fie o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
creștină, o prin țesă neștiută care desenează scări spiralate și apeducte și galerii și notează proporții și poțiuni și face amestecuri și păstrează taine, să-și stârnească frunzele să se scuture de nu mele lor arabe și latinești și să foșnească puternic, legat, ca o mare învolburată, o mare de portocali în furtună care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în henna lumi de coral pe buza interioară a cochiliilor ce-i sunt aduse de la malul mării, Isabel, care urăște ghergheful, dar pictează cu degetele muiate în șofran și-n suc de smochine pereți albi pe care învie, pe care foșnesc colțuri de grădină, Isabel, care poartă rochii de mătase când primește oaspeți și straie de cadână abia ascunsă în vălurile ei, când se pierde în povești... ...în poveste... ...cu soțul și, mai apoi, cu fratele ei, pe înserat, Isabel, care
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu-i ieșiseră în cale mamifere. Păsări cenușii sau, dimpotrivă, ostentativ colorate, zburdalnice și preocupate deopotrivă, planau în toate direcțiile, umplînd văzduhul cu chemările lor melodioase; șopîrle buimace, ieșite prea curînd din ascunzători în căutarea căldurii soarelui timid, de primăvară, foșniseră de cîteva ori în apropierea lui. Atît. Mai aproape de ce căuta doar o familie de marmote incredibil de agile, care se agita să-și mute domiciliul, inundat odată cu topirea zăpezilor. Lupino nu se lăsă înșelat. Doar pentru că nu le întîlnise
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Blaga, pe delicatul Florin Mugur, pe alcoolicul și dogitul Nichita cu tot șirul lui de amante, pe întristatul și ofticosul Bacovia, pe nebunaticul Sorescu și pe atât de mulți alții care i se cuibăreau seara de-a valma în așternuturi, foșnind cu subînțeles dintre pagini. Care cu mâini lungi de pianist, care cu cearcăne albastre de alcool, care cu buzunare găurite de datorii peste datorii, care cu condei îmbujorat virginal, care cu întorsătură de frază de te lua cu leșin de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a aruncat și celălalt pantof În apa Bu zăului și a pornit-o desculț spre casă. Abia trecuse de miezul nopții. partea a doua Viitorul depinde de o singură clipă 1 Vara se așezase flască peste oraș, ai cărui zarzări foșneau fără zarzăre, ai cărui cireși nu Își arătau cireșele. Dar nimeni nu se Întreba de ce pe planeta Buzău nu se făcuse planul la fructe, iar tovarășul Parolică era nevoit să facă nenu mărate șiretlicuri ca să bage În aprozare niscaiva poame
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
știută. Adolescentul trece printr-o criză. El manifestă lipsă de receptivitate, lipsă de înțelegere și lipsă de interes. Iar acestea se nasc deseori din sentimentul de nepu tință pe care-l încearcă părinții. Cavanosa trage aer în plămân și vocile foșnesc în bătaia vântului care circulă prin esofag, lovindu-se de corzile vocale. Efec tul nedorit de nimeni este izolarea, închiderea, res pingerea părintelui de către adolescent. Cavanosa aude zgomotul cheii în broasca ușii. Privirea lui îl abandonează pe omul grizonat care
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cu trenă din holul toaletei. Nașul a comentat evenimentul la microfon... Mai târziu,Codin a luat parte la un botez.Pe când admira micuțul sărbătorit,o voce misterioasă i-a propus:”Hai să răpim copilul!”.”De ce?”.”Așa e tradiția...”. „Mătasea umbrelor foșnește, Fantome își vestesc călătoria E cineva la ușe?Parcă...bate. Mă duc...O înșelare...Nu e nimeni. Ceasornicul își deapănă melancolia”. (O.Densușianu) „Două lumi într-un întreg Permanent își schimba locul. Vin pe rând și-asemeni trec Când necazul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Gogoși cu gem la Balta lu` Înecatu` Barca se leagănă ușor, scârțâind a lemn trecut de anii tinereții, încercând să se îndepărteze de imaginea tulburătoare a lunii pline care se reflectă în apa lacului. La câțiva metri distanță, stufărișul foșnește sub atingerea degetelor insistente ale unui vânticel pus pe dezmierdări nocturne, iar între două sălcii plângătoare se încolăcește un firicel de fum, tăind în două părți aproape egale petecul de cer fixat, prin câteva stele palide, în vârfurile crengilor... Nevăzute
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
s-o ierte, că nici la ea nu m-am dat și din coana Lucreția n-am scos-o?! Tică ia și el un gât din sticla de vodcă. Se scarpină după ureche și trage cu ochiul către stufărișul care foșnește într-o limbă necunoscută, trimițând murmure către cei doi. Vezi să nu te slobozești pe tine, Baroane. Că te dai curajos când vin fufele alea două ca să le duci la tavernă, pe banii mei. Hop și-așa, uite cărășelul, Baroane
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai abject o dimensiune sonoră
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
palier al indignării, al sarcasmului injectat în scene de profil neorealist, după care trecem pe unul al reconversiei și reinserției lirice, cu semnificarea inedită a materialului brut. Apar și imagini consacrate ale armoniei, câte o porumbiță sfioasă sau doi salcâmi foșnind în fața ferestrelor: simboluri setate, ca să zic așa, ce nu mai solicită acest tip de prelucrare lirică. În orice condiții, însă, cuvintele sunt cele care salvează - un lexic și o sintaxă ce recuperează din realul cel mai abject o dimensiune sonoră
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
dusese vestea, zicea, că plecam din casele oamenilor cu tot felul de obiecte, drept care de la o vreme nu mai primeam nici un fel de invitații; că sunt somnambul și vecinii din bloc nu pot dormi noaptea pentru că mă aud cum le foșnesc pe la uși; că de cele mai multe ori vin la facultate beat mort și că, după curs, studenții mă urcă cu greu în mașină. Ba chiar că, în urma desecretizării arhivelor, a reieșit că am lucrat într-un departament special al Securității și
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
alta, pivotează una pe alta, se împart, se înnoadă, se cuplează, lucrează. Cutare rînd mușcă, un altul atrage și presează, cutare rînd răpește, cutare rînd subjugă...". Atare cărți sunt monumente durabile, deși trupul lor e din hîrtie. Poate de aceea foșnesc grațios precum o muzică suavă, alcătuită din frecvențe înalte, uneori supra-audibile. Iată, îți spui, un spectru de sonorități ce se cade a fi prezervat, asumat și (re)transmis în eter. Aidoma unei sticle aruncată în plină mare, pe care este
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
care se revărsa ca un coridor strălucitor. Am trecut prin coridor și am ajuns la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
e și prin zona asta... Apoi o să ne întoarcem acasă. Și licuricii au zburat bucuroși că erau liberi, sclipind prin întunericul pădurii și aruncând lumina lor deasupra zăpezii. În urma lor, s-au adunat din nou copacii, cu rădăcinile lor misterioase, foșnind și mutându se insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut și a mârâit, adulmecând imediat: Au fost niște licurici pe-aici. Apoi a căscat, liniștit și în clipa următoare a ciulit urechile, devenind atent. Copacii foșneau rădăcinile și întreaga
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]