1,549 matches
-
Moment solemn, plin de efuziuni sentimentale, la căldura căruia se topesc vechile ranchiune. Pentru că tovarășu' Perju știa să arate și altă față, de șef sever, necruțător. Chiar și la începutul acestei ședințe avusese o tresărire, o iritare în priviri, se foise pe scaun și își aprinsese nervos o țigară, ceea ce putea să însemne și altceva: „Asta-i situația! Mă veți lăuda pentru că nu aveți încotro! M-aș bucura să fiți măcar odată sinceri, dar v-aș cere prea mult! Răspundeți la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vedem unde e Vetuța de-a dispărut așa, nitam-nisam? Se însera. Babele s-ar cam fi dat duse de-acum pe la casele lor, dar cum să pleci să lași ușa de perete? Iar de Vetuța nici urmă. Începură să se foiască. — Am amorțit, Caterino. Io m-aș duce..., zise Flo rica și chiar o luă spre ușă. — Apăi, deh..., zise Caterina, oftând. Da’ cum facem noi acu’? Cu ușa asta? Până se se dumirească, în cadru își făcu apariția un bărbat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dădu brusc Florica dovadă de simț practic. Adică ce-a zis organele c-a făcut? — Comerț ilicit! — Ce comerț ilicit, domne? Care comerț? Comerț cu ce? — Cu... - polițistul își drese vocea și reluă în pu tere -, cu căciulițe! Babele se foiră. Se suciră. Domne, mata ești serios? — Doamnelor, se îndreptă polițistul de șale, asta e..., de-aia io zic mereu, când faci, faci, dar te gândești și la consecințe! Că nu poate așa, oricine, să scoată tarabă în fața blocului! Păi unde
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la consecințe! Că nu poate așa, oricine, să scoată tarabă în fața blocului! Păi unde am ajunge dacă s-ar trezi toți să vândă... căciulițe în fața scării? De capu’ lor? Mulțumit de așa lecție, polițistul își aranjă cascheta. Babele iar se foiră. Iar se suciră. — Căciulițe? Căciulițele-alea de le croșeta ea? Păi și ce-are? se enervă Florica. Niște căciulițe prăpădite, acolo. Că măcar una de i-aș fi cumpărat și io. Auăleeeu..., auă leeeeu..., începu din nou Florica să bocească
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
somnul imediat ce-și găsi o poziție care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul. La amiază, considerând că e un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se foiască prin casă în speranța că respectiva nevastă, a cui o fi fost ea timp de treizeci de ani, cu care se potcovise peste noapte îl va auzi și va binevoi a discuta și lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pricina nu dispunea și de o ureche muzicală. Nevasta cui o fi fost ea timp de treizeci de ani nu dădea însă nici un semn cum că i s-ar părea că e vremea să facă ochi și să apară. Se foi și se suci, dar, simțind că nu mai are încotro, își luă inima cea lipsită de ureche muzicală în dinți și intră în dormitor. În dormitor, nimeni. Nici măcar semne cum că ar fi dormit vreodată cineva în pat. Alt așternut
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tinerelul ăla de lângă bar să-ți vină la masă cu șervet pe mână. Și, în general, să-ți vină la masă. El își mișcă ființa pe jumătate zeificată numai după ce te-a văzut că te-ai așezat, că te-ai foit, că ai schimbat replici ușor crispate cu comeseana, stânjenit, că ai dat ochișorii roată de măcar o sută de ori, că ai lovit discret cu pumnul în peretele din spatele tău, că ți-ai smuls jumătate din podoaba capilară și deja
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
care mă mai ține în viață este speranța că într-o bună - dar ce spun eu „bună“? - MINUNATĂ zi, vom... Vom ce, idiotule? se apostrofă Gigi Pătrunjel, disperat. E limpede că nu ești în stare. Stai locului. Nu te mai foi atât. Na, că ai vărsat cafeaua în pat. Chiaunule! Tu ce-ți imaginezi? Că don’șoara o să citească scrisorica ta și o să pice pe spinare de emoție? Gigi Pătrunjel - marele cuceritor. Ce să-ți spun... Ai și-un nume de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
decît cea de pînă ieri... Rîsul și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi am rîs destul!". Ies tăcuți și triști. O pauză destul de lungă ca publicul să se foiască puțin. 2. Izbucnesc hohote de rîs și Grupul reintră ca o trupă de circ, cu tumbe, salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între ei și cu publicul. Spun un singur cuvînt: "Mitică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Statul trebuie... (o întoarce cu piciorul) E ceva deplorabil și ridicul în același timp... Uite, de-aia îmi plac mie liberalii! (oftează și se duce iar la gazetă, o întoarce pe toate fețele, căutînd ceva, mai bea din pahar, se foiește) LEONIDA (citește mormăit): Spiritismul, această știință a viitorului este încă în fașe... Nu-i mai puțin adevărat că viitorul este al lui... Mofturi! (nemulțumit se întrerupe) Am zis că a trecut iar în incarnațiune! (se apropie de Efimița, cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
duce spre pat) Nu vii? LEONIDA: Să mai beau un magnet. (scoate o sticluță și bea) EFIMIȚA (din pat): Aide, cocoșelule! 13. Leonida urcă în patul de jos, Efimița e deja în cel de sus. Se pregătesc îndelung pentru somn, foindu-se și ațezînd la îndemîna diverse obiecte. Leonida mai ales pune sub pernă pistolul, pune capul pe el, pistolul îl incomodează, schimbă poziția lui, a pernei, etc. Cînd totul e gata, se pare că vor adormi Efimița coboară brusc, micșorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de la 1907, Rebeliunea legionară, "Revoluția" bolșevică, Revoluția de la 1989, Mineriada. În tot acest vacarm cei doi soți dorm duși, nemișcați, sforăind uneori mai tare decît sunetul mișcărilor sociale. Cînd se trage cu tunul sau e alt sunet chiar cumplit, se foiesc ușor, se mai întorc de pe o parte pe alta. Grupul iese, cei doi dorm. 14. De paturile lor se apropie Rică, în costum de subofițer în Garda Civică, dar cu monoclu. Vede că dorm și efectuează cu băgare de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Petre se văzu cu domnul Friederich, care, protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12, unde domnul Friederich fu întâmpinat ca un obișnuit al casei. Avea masa rezervată, luară loc, chelnerii foiau în jurul lui. Petre stătea ca pe ghimpi, să afle de ce-l chemase. La aperitive, domnul Friederich deschise discuția: Domnule Vlaicu, în afaceri fiecare parte trebuie să fie mulțumită. Când unu-i mulțumit și altul nu, nu-i afacere, e înșelătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și eu îl urmam, încet, învăluită de un sentiment foarte ciudat. Când am ieșit la aer, vântul care sufla dinspre râu mi-a ciupit obrajii. Mă simțeam minunat. A oprit un taxi și ne-am despărțit fără un cuvânt. Mă foiam în prăpăditul ăla de taxi și aveam senzația că universul e infinit. Într-o zi, simțindu-mă deprimată după o ceartă cu soțul meu, mi-a trecut prin cap să-i spun: — Am un iubit. — Știu. Hosoda, nu? Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
își dorește - bijuterii scumpe, o casă opulentă, plimbări cu iahtul, haine de firmă, o mașină de lux și mese în locuri exclusiviste. Ramona a postat recent pe Facebook câteva fotografii cu deliciile culinare cu care tocmai se delectase: brânză Burrata, foie gras și carpaccio de vită. Unii dintre fani au luat-o însă peste picior. "Așa mâncai și la Bacău?", a înțepat-o una dintre admiratoarele ei, dar Ramona a răspuns imediat: "D-na Irina, la Bacău mâncam iahnie de fasole
Lux extrem! Ramona Gabor nu doar poartă aur, ci mănâncă aur by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72059_a_73384]
-
crezi că o folosești minut cu minut. Parisul nu e un oraș grăbit, deși mari mulțimi se mișcă, zorite de sfîrșitul unui concediu, pe mari bulevarde, trec stopuri periculoase, unde șoferii nu iau seama la nici un fel de prioritate, și foiesc prin terase și braserii. Nu, cu toate astea, oamenii locului sînt calmi. Chelneri care se gîndesc cum să facă spectacol, cînd tu te gîndești cînd îți vine comanda, mici parlamentări, să nu zic certuri - orașul are zgomot de fond, dar
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
-și înfățișează Infernul ca pe o imensitate de ape dezlănțuite, ci mai degrabă ca pe un cazan vulcanic în plină fierbere. Cu excepția laponilor care și-l închipuie ca pe un câmp nesfârșit de ghețuri întunecate. Imageria populară vede Iadul ca foind de diavoli înzestrați cu furci, suliți și sfârâiace, luând în primire vaste loturi de păcătoși în cădere liberă, goi pușcă - odată trecuți dincolo nu luăm cu noi nimic, nici măcar costumul negru din sicriu - și, în chipul cel mai firesc, absolut
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
pusă la îndoială. Să fii frumoasă și proastă rămîne demn. Să fii un hipopotam îngălat, știrb și strîmb, hm, asta nu mai e de colea, e de curtea miracolelor. Nu altfel a fost paranghelionul aceleiași Antene 1. Pe scenă se foiau diferite exemplare humanoide pline de viață brută, autarhici, autosuficienți și ingenui ca niște organisme unicelulare de după Big Bang, sau, dacă vreți, ca niște dumnezei underground inelari. Personajele astea sunt - numele nu lipsesc, dar nici nu acoperă - inconștientul, trupul nostru fără
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
suflarea înnebunește, că poezia poartă vina, că Dumnezeu, că mielul e prost, că să-l mâncăm, că tot nu-și află locul printre betoane și afaceriști... Să încep cu această Re-memorare: "Re-memorare/ cu timp oprit în oră/ cu minute agitate, foindu-se în cerc/ și zbor de secunde.../ închis// rememorare/ într-o întindere de arc, cu respirația/ încătușată la marginea buzei întredeschise -/ încordare// și un râu întors - chemându-și/ peștele înecat într-un vârtej de ore încrucișate/ labirint -/ Rotund// departe/ sunet
Post Restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7745_a_9070]
-
între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins...Lupchii se tot foiau în jurul nostru, de parcă nu-și găseau locul. Uite-așa umblau blestemații! Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Lionel și bate în lemnul mesei. Lumânări - de luni încolo. Chelnerul dispare. Șeful de sală le întinde meniurile. Cei doi citesc timorați felurile de mâncare cu nume sofisticate și prețuri piperate. Liliane se simte deja inconfortabil și începe să se foiască pe scaun, ascunzându-și fața în meniu. Jean stă în spatele lui Robert, cu un carnețel în mână, pregătit să-și noteze comanda. Lionel, binedispus, îl întreabă pe șeful de sală: — Meniul e în franceză? — Doriți în altă limbă? — Denumirile astea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
îi prelungește Jean înghețul. — Toate deodată: apa separat, pliculețele poți să le păstrezi. Jean revine cu un ceainic încăpător. Fără să-l întrebe nimic, toarnă apa fierbinte direct în frapieră. Lionel cade iarăși într-o stare de beatitudine. Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de văzut cum se poate face, iaca n-am văzut. Da' nici nu zic ba! SMARANDA (iese, trece spre cuptor. Trebăluiește ceva): Nu zici ba! Mai bine n-ai zice nimica și-ai vedea ce-i de făcut. Iaca, plozii foiesc în dosul șurii și-așteaptă să-i chem la mâncare. Acu' zi și tu: ce le pun dinainte? VASILICĂ (scoate capul de după perete): Gata-i, mămucă? SMARANDA: Iacătă-l-ăi! Piei de-acolo! Când te-oi chema eu, atunci să vii. VASILICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se vede, parțial, o dugheană amărâtă, cu firma scrisă mare și chinuit: LA HUZURUL TUTUROR. Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede-te-aș răsucindu-te pe jăratic, animala dracului! Că atâta m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste tat-su! Da' ține tu minte ce-ți spun: tot eu ți-s popa! Iaca dugheana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]