127 matches
-
din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am dat iarăși peste un cap de liliac atârnat de o creangă. Încă se bălăngănea Într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
m‑a tracasat pentru că Vela și cu mine ne vedeam atât de des cu Radu Grielescu și cu soția lui. - Ei vă invitau? - Ne duceau la restaurante bune - oricum, la cele mai scumpe. Vela se delecta cu sărutatul mâinilor, reverențele, foiala În jurul doamnelor, buchetele de flori prinse la corsaj, toasturile. Îi plăceau la nebunie. Și Grielescu Îi oferea regulat asemenea spectacol. Ravelstein era extrem de curios În legătură cu acele seri. Susținea că Radu făcuse parte din Garda de Fier. N‑am prea dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și mari ca niște perne. Se ridică și rosti în șoaptă câteva vorbe de complezență. Calomfir, cu bărbia în piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
conștient că milioane de alți părinți, unii mult mai cretini decât el, rezolvau zilnic, cu succes, problema scutecelor, Hugo pur și simplu nu înțelegea cum funcționau. Dintre cele două benzi adezive, fiecare așezată în câte-un lateral al scutecului, datorită foielii constante a lui Theo, numai una reușea să se lipească. Hugo se uita la pachetul cu scutece, studia ilustrațiile și încerca, în van, să priceapă care era mecanismul. Singurul lucru pe care-l știa cu siguranță despre scutece era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de suflete... O închise și continuă cu ochii închiși: Ce ți-am făcut... O! Păstor de suflete... Ce ți-am făcut... ce ți-am făcut... ” Pe holuri, o lume pestriță, bărbați și femei bătrâni cu chipuri blajine, resemnate... într-o foială molcomă, unii în scaune cu rotile, alții târând un picior sprijiniți în baston, umblă tăcuți, tăcuți ca pământul. Ochii lor blânzi te privesc în tăcere, și prin ei te primesc în universul sufletului lor. Era o chestiune de timp, pentru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cei care mă trageți în piept! După ce le dicta subiectul pe tablă, stătea la catedră și își făcea de lucru. Scria diverse teorii, probleme, pentru o revistă de specialitate care apărea lunar, din paginile căreia nu lipsea. Să fi văzut foială atunci! Majoritatea elevilor își făceau fițuici la teorie dar la probleme nu puteau pentru că le dădea probleme create numai de el, la care puteau să folosească formulele învățate, cu multe deduceri. Nu era chiar așa de ușor, dar dacă învățai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
care luau țigările, bineînțeles contra cost. Pe el l-ar fi interesat eventual niște cingo dar nu avea niciun ban, așa că urmărea marinarii care ieșeau pe la Poarta 1, cocoțat pe gardul de piatră, să îi vadă mai bine. Era foială și concurență mare, mulți bișnițari adevărați, multe fete să se iubească cu marinarii când zărește câțiva greci venind spre Poarta 1 și a strigat la colegi să fie pe fază: - Magi, Costică, vin grecii ! Nu au apucat să cumpere cele
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
de utilizare. Prin anii 60”, dorindu-și cu ardoare un microscop , instrument rar pe atunci, își înjghebase unul dintr-un tub cu lentilele turnate, prelucrate și montate de dânsul , prin care îndemna musafirii să privească fina alcătuire a frunzelor sau foiala „gâzelor ” invizibile, dintr-o picătură de apă, mărite de scula sa năzdrăvană.Tânjind după o mașină de scris ticluia una fără tipe , care să scrie, cu mare viteză , deplasându-se pe deasupra hârtiei, idee ce avea să fie materializată în anii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
încercat să se afirme cu mai multă tărie. Oglinzile au fost primele la care s-a apelat. În lojile publicului din sălile à l’italienne fusese și până atunci agățată câte o oglinjoară care le permitea ocupanților să supravegheze mișcările, foielile și intrigile puse la cale în lojile vecine. Oglinda era numită, așa cum am mai spus, „spionul”. Resursele oglinzilor au fost, așadar, exploatate la început de către sala de spectacol. Mai târziu, le-a folosit și scena; aici au apărut oglinzi în
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cinetica psyheei decât învăluirile și mișcările peristaltice ale șarpelui? Iată o radiografie sufletească a lui Ștefan Gheorghidiu, care, în dorința de a-și surprinde soția infidelă, cere o permisie și este refuzat categoric de superiorul său: "În mine era o foială de șerpi, care ajungea deasupra numai într-un surâs, înseriat vieții militărești."107 Șarpele simbolizează principiul activ și demiurgic, puterea divină, elanul spiritual (Grusset)108. Oricum, puterea vieții și a manifestării, dragonul (balaurul), șarpele scuipă apele primordiale sau Oul universului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cu pilda celor zece fecioare. Încăperea care până atunci fusese asemenea unui stup, căci fiecare se ruga sau îi comunica în șoaptă însoțitorului impresii, fu înghețată parcă de o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
orbitoare. Nu-mi plăcea... Parcă eram separat de mine însumi. Oamenii, străzile, reclamele , pe care acum le citeam de departe, mă sileau să le văd împotriva voinței mele, golindu-mă de ceea ce știam că sunt, singur eu și restul o foială prin care treceam nepăsător. Vedeam chipuri bătrâne, babe pe care până atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murdăria de pe trotuare. Vedeam numerele tramvaielor (mare minune), până atunci trebuia să întreb ca și când n-aș fi știut să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sărac? Adică cum, de ce trebuia să-i fie milă de el? Din contra, eu i-aș fi răsplătit pe acei secui, care știau ei ce făcuseră, și nu să dau ordin să fie... Hop! Sania se opri și urmă o foială. Am intrat în casă, am ajuns... Codrin avea o soră de o frumusețe deosebită, față bălaie, cu părul galben... De revelion o răsucea un flăcău în învîrtite amețitoare... Stătea parcă pe loc și ai fi zis că doar ea juca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
recunoscătoare pentru acest avantaj. La vremea ei, stătuse în niște adevărate focare de mizerie și era frumos să înnoptezi într-un hotel care îți punea la dispoziție șampon și gel de duș demne de șterpelit. Zborul fu anunțat și urmă foiala obișnuită la urcarea în avion. Bărbatul de lângă ea își închise laptopul și se alătură cozii. Darcey așteptă să se rărească înghesuiala și apoi se sui în avion, de-abia reușind să-și facă loc pentru geantă în compartimentele de bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
plată, mă duc și aduc și apă minerală. —Ești sigură? Absolut. —Să mă strigi dacă ai nevoie de mine. Sunt la capătul coridorului. —Nu-ți face griji, Îi zise Ruby zâmbind. Îi plăcea Jill, dar se Întreba dacă nu cumva foiala ei permanentă li se părea colegilor puțin cam obositoare. Jill a dispărut Înapoi În biroul ei, dar nu Înainte de a rearanja câteva lingurițe Împrăștiate aiurea. *** Exceptând câteva femei Îmbrăcate În costum și un viitor tată casnic cu urme de lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când nu îmi aminteam prea bine. În locul tăcerii pe care o respectam era o foială de pantofi făcuți în peste o duzină de țări și murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a cateterelor și-a perfuziilor. CÎnd farurile mașinii ei s-au aprins În noapte, m-am desprins de balustradă, dornic să mă duc la culcare. Dar n-am apucat să fac niciun pas, că s-a auzit În spatele meu o foială de frunziș cînd cineva a trecut iute printre ferigile gigantice. O pereche de mîini brutale m-a apucat de umeri și m-a izbit de balustradă. Buimăcit, m-am prăbușit În genunchi, cu o fîșie de piele Înfășurată strîns În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unor neamuri din cârdul celor sleiți de puteri, pentru a păși în alaiul vieții! Să iubim atât rapida săgeată, dar și pe statornicul arc, din care aceasta pornește!... A doua zi, nu mai devreme de orele prânzișorului, după o altă foială, după alte toasturi în cuvinte subțiri și după hohotitoarea champagne, începură deplasările de protocol pe la morile de vânt din Cetatea furnicilor, pe la hrubele de vinuri, pe la teascurile de brânzeturi. Fură luate la rând pivele de postavuri, spițeriile producătoare de eau-de-vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fac parte dintr-o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doliu” se termină, - era Înghesuială, debandadă, ca totdeauna la desfacerea unei mulțimi. Mă făcui că nu aud Întrebarea iar cel care o rostise, reacționînd instinctual În mecanica timpului, Își părăsi curiozitatea, aprinzîndu-și o țigară, după care tăcu, se desprinse În foiala de oameni, trecînd spre alt grup aflat la cîțiva pași. O Împrăștiere tăcută, se vorbea În șoaptă, mai mult nu se vorbea, o prudență generală, ridicată la gradul ei maxim, aproape vizibilă, materializată, apăsînd carnal, după ce ani de zile stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
sărutai și ea mi-o strânse pe-a mea scurt, și păstrai apoi în minte încă o dată mărimea și vigoarea palmei și în același timp imponderabilitatea turburătoare a brațului, ascuns în blană... Rătăcii apoi singur până ajunsei acasă. Luminile reclamelor, foiala de pe străzi, vitrinele luxoase (în ciuda sărăciei) îmi alungară bizara melancolie, vraja depresivă care mă stăpânise tot timpul în lunga mea plimbare cu Matilda, soția detestată a prietenului meu. Îi uitai pe amândoi, ca pe doi străini a căror dramă de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să ne rugăm Un creștin ortodox, intră odată în biserica din localitatea vecină, în timpul Sfintei Liturghii. Se închină pe la toate icoanele, făcând mătănii, deși în acest timp legile bisericești opresc închinăciunile, ca să nu se tulbure Sfânta Slujbă și, după oarecare foială prin biserică își găsi un loc mai în față. Curând dădu semne de plictiseală și se tot uita în toate părțile. Deși lumea toată se afla învăluită de atmosfera tainică a rugăciunii, el zise unui credincios de alături: Spune-mi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
întoarcă și să întindă frazele. Pe mine unul - cititorul de bună-credință, care nu se află la prima carte -, așa ceva mă scoate din sărite, de vreme ce în cazul de față, pentru „atmosferă“, era de-ajuns să folosească un cuvânt precum „agitație“ sau „foială“. Îmi place să citesc cărți cinstite, care să nu-mi descrie, de dragul „atmosferei“, o Mărie căreia nu i se întâmplă nimic și o pălărie pe care n-o folosește niciodată. În luna iunie, la București, Iași și Chișinău are loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]