131 matches
-
lui, în alb-negru, în schimb percepea cea mai slabă mișcare atât de mirific, de parcă mii de curcubee ar fi țâșnit din ea. Mișcările, mișcările erau lumea adevărată, la peisaje și obiecte încremenite puiul era aproape orb. În culise era o foiala de stup în roire, o harababură de fețe de clovn, umeri tatuați, fese goale, voaluri și paiete, spinări asudate de ponei. Un tunel de bare metalice ducea de la menajerie până-n arenă, iar în jurul acesteia se-nălțau acum gratii înalte, pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot trupul cu un ulei strălucitor, avea pielea de culoarea și mirosul scorțișoarei, fața neclintit zâmbitoare între cercei spiralați de alamă și părul prins într-un mic coc în creștet. Își aștepta intrarea-n arenă cu brațele-ncrucișate, complet indiferent la foiala dimprejur. Nu-și schimbă nici poziția, nici expresia când prin tunelul fiarelor ieșiră, umiliți, leii, nici când pe sub aceleași furci caudine fură mânați, ca niște oi ciocolatii, puricii. Privea printr-o cută a cortinei, fără să vadă cu adevărat, spectacolul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu pilda celor zece fecioare. Încăperea care până atunci fusese asemenea unui stup, căci fiecare se ruga sau îi comunica în șoaptă însoțitorului impresii, fu înghețată parcă de o pală de liniște. Nu se mai auzeau nici respirațiile și nici foiala celor ce băteau mătănii. Egumenul făcu un semn spre scrib și rosti sec: — Matei, douăzeci și cinci. Scribul căută repede în cartea de pe policioara stranei și începu cu glas tărăgănat: — ,,Împărăția cerurilor se aseamănă cu zece fecioare, care, luând candelele lor, au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
e jos auzind și replicile. Și, stînd în capul oaselor în patul său se va preface că delirează prin somn. Uneori îi mai scapă cîte o replică "pe bune" la replicile de sus dar, își ia seama și revine la foiala și vorbirea prin somn simulate "ca să nu-i rușineze" pe cei de sus. Mișcările și vorbele trebuie armonizate ca să creeze comicul. Astfel, de pildă, cînd Efimița trăiește un extaz zgomotos, Leonida va remarca prin somn: Mița acuma trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
fac parte dintr-o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Excelență... Ambasadorul avea mâinile moi și mari ca niște perne. Se ridică și rosti în șoaptă câteva vorbe de complezență. Calomfir, cu bărbia în piept și ochii închiși, îi mulțumi în portugheză. Apoi se așeză în mijloc. Oamenii își încetară foiala de cum îl văzură că ia loc. În liniștea care se făcu se declanșară câteva reportofoane. - Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, bună seara, spuse ministrul. Calomfir îl trase de mânecă și îi șopti ceva la ureche. Leurdiș zâmbi. Uitase să activeze microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oi și grăunțe, verdețuri, caș, miere și nuci, purcei, păsări, se întâlneau cumetrii, finii cu nânașii, și cei care avea de vorbit ca să hotărască o vânzare ori o nuntă. Când soarele se ridica pe cer, târgul era în toi și foiala mulțimii s-auzea vuind de departe. întârziații grăbeau pe cărări, îmbrăcați curat și vesel. Cu mustața răsfirată pe colții afumați și gura căscată, Gheorghe Corbici călca lat, cu tălpoaie de un stânjen. De departe capul lui buhos puțea ca o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
abia ieri îndosise de pe gardul cumnatei Sevastița cămașa și izmenele lui Ion. Baba pipăi lucrurile bucată cu bucată, apoi le înfundă cu satisfacție înapoi. Ruga fusese pentru depărtarea viitoarelor ispite, nu și pentru păcate mai vechi. Din poiată s-auzea foiala nerăbdătoare a găinilor. Dând ușița de perete, bătrâna le îndemnă cu tandreță : - Hai, fetelor, ieșiți ! De pe răzlog o găină pestriță o privea numai cu un ochi. - Ieși, boghetă hăi, ce te uiți ? Pui, pui ! Bogheta cârcâi și, blândă, îi sări
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel puțin așa mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu m-am simțit singur pe lume. Mi-a dat un sentiment de siguranță și - cum ar fi spus Gall - un puternic sentiment de adezivitate. M-am Îndrăgostit de Norman pe loc. Mi se pare că aud icnete de nerăbdare, foială În scaun, pufnit sugestiv. Acest tablou idilic al fericirii mele, bănuiesc, vă Îndeamnă să subliniați ceea ce este și așa dureros de evident și vă Întrebați cu voce tare dacă nu mi-a trecut niciodată prin cap că e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
imponderabilă, Într-o rochie vaporoasă și prinzînd delicat din zbor mîna Întinsă a lui Astaire, suspendată Într-un arabesque penché, dispărea brusc, Învăluită Într-un nor de noapte, asemeni lui Euridice. Iar eu, cuibărit În Întunericul presărat de tuse și foială ce o Înghițise, Îmi imaginam că a dispărut pentru totdeauna. Și mă copleșea o tristețe cît se poate de adevărată - și nu una Închipuită. De fapt, adunam În mine o adevărată furtună emoțională, cînd, pe neașteptate, Însoțită de zumzetul proiectorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scena cu moartea și transfigurarea, Însă În locul ei a fost Charlie Chan. La miezul nopții, cînd celebrul chinez a dispărut de pe ecran pîlpîind scurt, fără să apuce să-și termine replica, În sala aflată În beznă au Început tusea și foiala obișnuite. Apoi proiectorul a Înviat iar zumzăind și a Început parada Îngerilor. De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de suflete... O închise și continuă cu ochii închiși: Ce ți-am făcut... O! Păstor de suflete... Ce ți-am făcut... ce ți-am făcut... ” Pe holuri, o lume pestriță, bărbați și femei bătrâni cu chipuri blajine, resemnate... într-o foială molcomă, unii în scaune cu rotile, alții târând un picior sprijiniți în baston, umblă tăcuți, tăcuți ca pământul. Ochii lor blânzi te privesc în tăcere, și prin ei te primesc în universul sufletului lor. Era o chestiune de timp, pentru
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat de păpădie, trăiești izuri, zarve și răsfrângeri, guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă, lustruită de dulgherii geloși, înșiri povești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Cojile merg pe apă, merg, merg și, când ajung în satul blajinilor, îi vestesc c-o fost Paștili pi la noi. Și atunci zic să facă și ei. Unele gospodine din Humulești mai țes covoare din lână pentru zestrea fetelor. Foiala Și părintele Vasile Cojocaru este stră-strănepotul lui Creangă. Străbunicii mamei au fost Chiriac și Anghelița. Chiriac era frate cu Ștefan Apetrei. Cu vreo 20 de ani în urmă, niște bătrâni puneau țara la cale pe-o bancă din fața bisericii. Coboară
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
stare, și cu mâinile ce să-mi astup mai întâi : ochii ? urechile ? Cei ce veniseră dinspre mahala în goană - bătrâni, copii, femei - îi strigau pe ai lor cu disperare și strigătele se pierdeau în neliniștitoarea întindere a câmpului. Era o foială necontenită, unii înaintând, alții întorcându-se : rar auzeai vreun strigăt de recunoaștere, zăreai pe unii îmbrățișându-se, în lacrimi. Ochii tuturor se opreau magnetizați asupra nefericiților ce îi recunoșteau pe ai lor printre victimele care încă mai erau scoase și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întoarcă și să întindă frazele. Pe mine unul - cititorul de bună-credință, care nu se află la prima carte -, așa ceva mă scoate din sărite, de vreme ce în cazul de față, pentru „atmosferă“, era de-ajuns să folosească un cuvânt precum „agitație“ sau „foială“. Îmi place să citesc cărți cinstite, care să nu-mi descrie, de dragul „atmosferei“, o Mărie căreia nu i se întâmplă nimic și o pălărie pe care n-o folosește niciodată. În luna iunie, la București, Iași și Chișinău are loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
fie mireasă pentru o seară, urma să-și petreacă noaptea nunții. Parcă se vedea înaltă, stângace, șovăind în pragul restaurantului. Și-au găsit cu greu două locuri la masă. Acum bărbatul se simțea în elementul lui. Îi plăcea gălăgia, aglomerația, foiala chelnerilor. Va fi o seară faină, a asigurat-o, când i-a observat la un moment dat descumpănirea. Ai să vezi, Carmina. Se hotărâse într-o zi anume să-l elimine pe Ovidiu din minte, din inimă, din firele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de război, s-a entuziasmat Anti-Khavurma, Însă a urmat o pauză și mai lungă fiindcă nimeni nu a gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dialogul nostru, care ar fi putut dura și... sute de ani, fiecare având pe suflet lacrima Basarabiei. Mulțumesc, pe curând. Comentarii critice "În versurile lui Arcadie Suceveanu găsim o incantație molcomă în care stările afective sunt tangente la plante, la foiala insectelor, la lucruri. Natura umple voluptuos alveolele lirice cu pasta sa pururi proaspătă fiind sempiternă. E atîta transparență în imagini încît ele par culese de-a dreptul din mediul înconjurător cum fructele dintr-un pom... De reținut acuratețea și eleganța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
orbitoare. Nu-mi plăcea... Parcă eram separat de mine însumi. Oamenii, străzile, reclamele , pe care acum le citeam de departe, mă sileau să le văd împotriva voinței mele, golindu-mă de ceea ce știam că sunt, singur eu și restul o foială prin care treceam nepăsător. Vedeam chipuri bătrâne, babe pe care până atunci nu le observam, expresia grabei la unii, picioarele fetelor, murdăria de pe trotuare. Vedeam numerele tramvaielor (mare minune), până atunci trebuia să întreb ca și când n-aș fi știut să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sărac? Adică cum, de ce trebuia să-i fie milă de el? Din contra, eu i-aș fi răsplătit pe acei secui, care știau ei ce făcuseră, și nu să dau ordin să fie... Hop! Sania se opri și urmă o foială. Am intrat în casă, am ajuns... Codrin avea o soră de o frumusețe deosebită, față bălaie, cu părul galben... De revelion o răsucea un flăcău în învîrtite amețitoare... Stătea parcă pe loc și ai fi zis că doar ea juca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se ocupe de toate înainte de a muri. Și totul era greșit. Era tot atât de greșit pe cât de adevărate erau amintirile mele din toți acei ani, chiar și atunci când nu îmi aminteam prea bine. În locul tăcerii pe care o respectam era o foială de pantofi făcuți în peste o duzină de țări și murmurul de „scuzați-mă“ și de „mulțumesc“ în diferite limbi, și șoaptele respectuoase de evlavie și groază. Dar acești oameni nu știau ce este o șoaptă, pentru că nu puteau concepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Anul ăsta, Jonas, vei împușca tot ce vezi - înțeles? — Da, stăpâne. — Tot ce-o fi - bărbătuș, maimuță, porc. Și tot ce se face auzit. Nu stai să te uiți. Cum auzi un zgomot, tragi. Printre cei care ascultau se produse foială și se iscară murmure de protest. — Și dacă se arată a fi un porc de om, atunci cu atât mai rău. Pe pământurile mele nu-i loc pentru porci, de nici un fel. Jonas nu spuse nimic, dar se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de granit, dispuse la căpătâie de morminte și învelite în alb în cimitirul fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]