106 matches
-
în scris, spiritul mușcător al lui Șerban Cioculescu s-a revărsat în intervenții verbale juvenile și iconoclaste, purtate cu vioiciune și sagacitate pretutindeni, la seminariile lui Mihail Dragomirescu, ale lui Charles Drouhet, la ședințele Institutului de literatură și în cenaclu. Foiletonistul a dus lupte acerbe contra rătăcirilor ideologice din perioada interbelică: „...născut polemist - fiu legitim al rațiunii, nota Vladimir Streinu 1 - el a stăvilit devenirile acelei idei de epocă, pe care însuși a numit-o tracomania”2. În demersul critic Șerban
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
O comparație Sechelariu-Bacovia este posibilă doar în fabule. Altminteri, nu. Cei doi aparțin unor tipologii incompatibile. Ce poate fi comun între un „senzitiv” și un cinic, care, în aproape toate situațiile, debordează de vulgaritate? Invitat (în 29 ianuarie 2002) de foiletonistul Dan Diaconescu la OTV (o televiziune-exutoire), Sechelariu s-a definit din nou în contrast cu Bacovia. ,, Adevărul e că eu am muncit, n-am avut talent ca alții. Hagi, ați văzut, două fente și pac! Sau Bacovia! Stătea gagiul pe WC sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de Mike Ryoko la sfârșitul secolului al XX-lea. Dar exemplele lui Ade și Dunne ilustrează un alt punct de vedere despre jurnalismul literar narativ decât cel existent în secolul al XX-lea. Era frecvent o modalitate de expresie pentru foiletoniști, care aveau o libertate de mișcare pe care ziariștii de la secția de știri obișnuite nu o aveau de obicei. În aceste libertăți se poate detecta o problemă de metodologie științifică. Foiletonistul de la un ziar avea o mare libertate nu numai
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
XX-lea. Era frecvent o modalitate de expresie pentru foiletoniști, care aveau o libertate de mișcare pe care ziariștii de la secția de știri obișnuite nu o aveau de obicei. În aceste libertăți se poate detecta o problemă de metodologie științifică. Foiletonistul de la un ziar avea o mare libertate nu numai în alegerea a ceea ce scria, dar și asupra modului cum scria. Stilul vulgar al lui Ned Ward din secolul al XVI-lea din Londra poate că nu ar fi fost acceptat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un ziar avea o mare libertate nu numai în alegerea a ceea ce scria, dar și asupra modului cum scria. Stilul vulgar al lui Ned Ward din secolul al XVI-lea din Londra poate că nu ar fi fost acceptat, dar foiletoniștii puteau să scrie și într-un stil discursiv ca și narativ, sau ca E. B. White care pendula între cele două stiluri. În același timp nu este o greșeală să afirmăm că autorii de editoriale practicau jurnalismul literar narativ chiar dacă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
narativ chiar dacă o făceau numai din când în când. Un savant ca Sam G. Riley observă: "Modestul meu protest față de definiția uzuală a jurnalismului literar este aceea că ea a inclus forme de scris scurte cum ar fi cele ale foiletoniștilor care ofereau cititorilor lor materiale împărțite în mod individual în câte 800 de cuvinte de articol." (Riley email). Mai departe, exemplele lui Ade și Dunne arată că adoptarea personajelor ficționale în comentarea vieții de zi cu zi nu era ceva
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Lillian Ross, A. J. Liebling, John McNulty și St. Clair McKelway, toți dovedindu-se adevărate puncte de sprijin ale stilului perioadei cuprinse între 1930 și 1960. Totuși, această listă nu include scriitori independenți de seamă precum John Hersey. Mai departe, foiletoniștii au continuat să practice jurnalismul literar, bucurându-se de libertatea largă oferită de formatul de tip rubrică. Un exemplu este cel al lui Meyer Berger care a colaborat cu The New Yorker și Life, dar este probabil mai cunoscut pentru
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
început să scrie despre relația dintre om și natură. Și apoi ar mai fi jurnalismul "gonzo" al lui Hunter Thomson în care Thompson îl întrece pe Wolfe, scriind despre lume cât era el însuși sub efectul drogurilor. În acest timp, foiletoniștii au continuat îndelungata tradiție de a scrie jurnalism narativ, neștiind că fac ceva "nou", întrucât făceau ceea ce făcuseră dintotdeauna. Un exemplu despre care am discutat și mai devreme ca făcând parte din tradiția jurnalismului narativ din Chicago începută în anii
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cât mai spornic. Aștept manuscrisele excepționale ale nerisipitorilor, capodoperele de orice gen (poezie, proză, teatru) și monumentalele sinteze care vor fi fiind scrise în timpul fizic al consumării noastre critice și publicistice. Aștept noua viziune critică a celor scârbiți de impresionismul foiletoniștilor, mă gândesc, deja, cu delicii la noile grile conceptuale propuse și impuse de comentatorii, deocamdată, transparenți. Și mai aștept un lucru, unul singur. Să-mi arate cineva cu sublinieri pe text că, în urma acestei combustii publicistice și editoriale, scrisul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
situa el. Așa că toate lucrările lui de critică sunt întreprinse numai pe seama scriitorilor, dacă nu clasici, cum era Eminescu, în orice caz pe cale de clasicizare, valoarea lor fiind stabilită de un consens unanim" . Tudor Vianu n-a fost niciodată un foiletonist în sensul curent al termenului, practicând o critică de tip universitar, aulic - academică, riguroasă, urbană, de o coerență clasică. Armonia elină a personalității se regăsea în scrieri de o exemplară stringență a demonstrației și de o arhitectură luminoasă, inconfundabilă. G.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o viață portretistico-critică de unică strălucire. Alternându-și mânia nedreaptă cu seninătatea sublimă, criticul era un Attila, care, între două bătălii, citea pe Virgiliu în original" . Pompiliu Constantinescu a fost până la sfârșitul său prematur (survenit în "Ă - spre deosebire de confrații săi - foiletonistul prin excelență, a cărui operă este exemplară prin numărul mare de judecăți exacte, prin " procentul maxim de valorări juste", cum spunea G. Călinescu . Cine are curiozitatea de a parcurge opera integrală a foiletonistului (strânsă în bună parte în șase volume
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
prematur (survenit în "Ă - spre deosebire de confrații săi - foiletonistul prin excelență, a cărui operă este exemplară prin numărul mare de judecăți exacte, prin " procentul maxim de valorări juste", cum spunea G. Călinescu . Cine are curiozitatea de a parcurge opera integrală a foiletonistului (strânsă în bună parte în șase volume compacte de Scrieriă constată că pagina criticului rezistă încă la dintele timpului. Multe din judecăți - de o noutate frapantă în epocă, au devenit astăzi locuri comune, "monedă curentă". Pompiliu Constantinescu nu are puterea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în scris, spiritul mușcător al lui Șerban Cioculescu s-a revărsat în intervenții verbale juvenile și iconoclaste, purtate cu vioiciune și sagacitate pretutindeni, la seminariile lui Mihail Dragomirescu, ale lui Charles Drouhet, la ședințele Institutului de literatură și în cenaclu. Foiletonistul a dus lupte acerbe contra rătăcirilor ideologice din perioada interbelică: "...născut polemist - fiu legitim al rațiunii, nota Vladimir Streinu - el a stăvilit devenirile acelei idei de epocă, pe care însuși a numit-o tracomania" . În demersul critic Șerban Cioculescu pune
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
1888 este profesor suplinitor de franceză și desen la gimnaziul din Suceava, coleg cu S.Fl. Marian, Vasile Bumbac și Șt. Ștefurea. Urmare a unui conflict cu conducerea școlii, Teliman iese din învățământ și este angajat la Gazeta Bucovinei ca foiletonist și lucrează aici între anii 1891-1893 și 18951896. Când apare Patria, în 1897, scrie aici foiletoane politice. După 1900 colaborează la Timpul și la ziarul Deșteptarea din Cernăuți. A semnat și cu pseudonime: Argus, Amsis, Augural, Alma, Brutus, Catos, Coriolan
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unde a stat scurt timp: din 11 noiembrie 1898 până la 9 aprilie 1899, cât timp era și redactor responsabil al ziarului. Aici și-a dezvoltat Teliman salva sa social-culturală, foiletonul care lovea cu nemiluita în societatea contemporană.” (Din „Mihai Teliman - foiletonistul Bucovinei” de V. PașchivschiBănățeanu în Junimea Literară nr.11/12/1925, p.413, Cernăuți). * Sfatul nostru Sfatul nostru, gazetă săptămânală editată de Aurel Huțu, unul din membrii de frunte ai organizației țărăniste din Bucovina care s-a rupt de organizație
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și alta criticul literar Marin Mincu, unul dintre cei mai buni critici de poezie, net superior faimosului canonizator. În ce spune despre Manolescu, Mincu are perfectă dreptate: „...foiletonistica lui Manolescu este lipsită de substanță critică, întrucât în aceste faimoase cronici, foiletonistul nu depășește, din păcate, impresionismul lax, post-călinescian”. Și tot Mincu notează: „Incapacitatea organică de a depăși formația călinesciană ș...ț Este evident că N. Manolescu divulgă aici o concepție naiv-romantică despre actul poetizant, neînțelegând imperativele moderne și avangardiste, implicate în
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
Alexandrescu e un critic mai important decât N. Manolescu, mai substanțial - cum ar zice Marin Mincu - și cu acces la teorie, ceea ce e rar în critica românească, așa că nu avea de ce să se căciulească în fața unui jurnalist literar, a unui foiletonist. Căci asta a făcut! Chiar dacă exprimă puncte de divergență, iar pe alocuri se simte o oarecare ironie, articolul e mai mult decât favorabil... Nu e un simplu și formal satisfecit. L-a confortat pe „listangiu” în poziția lui de canonizator
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
I. Dragoslav (1875-1928), fălticenean, era mai interesant personal ca boem de origine țărănească decât prin literatura lui limbută, adulterând teme caragialiene, sadoveniste etc. Al. Cazaban stă tematic în raza lui Sadoveanu (vînătoare, compătimire pentru sălbăticiuni, vădane enigmatice) și e un foiletonist cu repeziciune de condei și mușcătură sarcastică. Romanele lui V. Demetrius au intenția de a zugrăvi păcatele societății românești. Poeziile aceluiași (Canarul mizantropului) sunt corecte și cântă, cu mult din Traian Demetrescu, viața proletară, în profesii ce formează pitorescul provinciilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ajunge profesor suplinitor de franceză și desen la gimnaziul din Suceava, unde va fi coleg cu Vasile Bumbac, S. Fl. Marian, Ștefan Ștefurea. Disponibilizat în urma unui conflict cu conducerea liceului în 1890, este angajat de G. Popovici (Ț. Robeanu) că foiletonist la „Gazeta Bucovinei”, unde lucrează între 1891 și 1893 și în 1895 și 1896. În acest răstimp călătorește de mai multe ori la Viena, pentru a-și da examenul de capacitate, mereu amânat. De câteva ori ia parte la ședințele
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
Repere bibliografice: Ibrăileanu, Opere, IV, 36-38; N. Iorga, Un scriitor necunoscut: Mihai Teliman, „Sămănătorul”, 1906, 15; N. I. Apostolescu, Despre „Foiletoane” de N. Teliman, LAR, 1906, 326; Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, Arad, 1920, 131-136; Vlad Bănățeanu, Mihai Teliman, foiletonistul Bucovinei, Cernăuți, 1925; Loghin, Ist. lit. Bucov., 164-172; Valeriu Braniște, Amintiri din închisoare, îngr. Al. Porțeanu, București, 1972, 371-373; Dicț. lit. 1900, 845; Ion Popescu-Sireteanu, Scriitorul Mihai Teliman, în Șiretul, vatra de istorie și cultură românească, Iași, 1994, 319-332. S. C
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
multe din imperativele și certitudinile conducătorilor actuali: „Nu au importanța pe care par s-o aibă”! *„Vrei să fii credibil? Vino cu o «carte mare»”, le cere, din nou, Adrian Marino („Maiorescu, azi”, în „Tribuna”, nr. 35, 1 septembrie 1988) „foiletoniștilor”. Deoarece fac parte și eu din tagmă, întreb: „carte mare” e numai monografia și studiul cu fundație bibliografică solidă? în fața teoreticianului blockhausurilor critice, îmi apăr sărăcia disociind (pentru uzul meu) între „mare” și „masiv”, „gros”, „compact”. Cea mai bună lecție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de C. sunt de un maniheism inflexibil, iar în pagină se răsfață frecvent întâmplarea măruntă, anodină, faptul divers, o anecdotă, ceva hazliu sau chiar vulgar. În caracterizarea drastică a lui G. Călinescu - C. „nu e un scriitor, ci un bun foiletonist” - temeiul e greu de contestat. Mai nimic nu vine la el dinspre invenție și prelucrare obiectivată. Precisă la nivelul detaliilor, observația rămâne ori nudă, seacă, plată ori ajunge să fie subminată de un criticism îngroșat, de vreme ce pornirea nediferențiat caustică, gratuit
CAZABAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286148_a_287477]
-
S-au dus în țară (1893). După o valoroasă investigare a începuturilor ziaristicii românești - Începuturile ziaristicii noastre (1789-1795), apărută în 1900 -, C. se întoarce în actualitatea literară a Transilvaniei, pentru a se fixa definitiv asupra fenomenului literar curent ca neobosit foiletonist. Viu este și interesul pentru scriitorii noștri clasici, el editând (în colaborare cu Eugenia Carcalechi, dar mai ales cu G. T. Kirileanu) opera lui Eminescu, Creangă, Alecsandri, Odobescu. Situându-se decis pe pozițiile tradiționalismului, nu este de mirare că se
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
valoare, oricât de personale în esență, au întotdeauna în sprijin analize și comentarii atente, adică argumente. C. pare a se conduce după regula de a-l legitima pe scriitor prin „inteligența altoită pe un fond bogat de simțire”. Este primul foiletonist român consecvent, manifestând un interes profesional pentru noutățile literare, pe care le selectează însă potrivit unei grile tradiționaliste. Constatând, vădit satisfăcut, că „românul e născut și foiletonist”, el detaliază însușirile pe care trebuie să le dovedească cel ce se încumetă
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
fără mască și fără afectări”). Reprimarea acestei porniri i se pare fariseică, iar „moderația de stil” - o absurditate. S-a remarcat ca un polemist înverșunat, malițios, chiar sarcastic uneori, ceea ce i-a consolidat adversitățile, fără a-i aduce numaidecât aderenți. Foiletonist superior, în adevăratul înțeles al cuvântului, Ilarie Chendi a contribuit prin munca lui plină de o rară dăruire de sine la îmbogățirea și diversificarea literaturii noastre, la punerea bazelor ei moderne. Prin activitatea sa bogată și multilaterală, Chendi a reprezentat
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]