437 matches
-
efect de sinergism este cunoscut sub denumirea de “efectul Emerson”. In funcție de intensitatea luminii, cloroplastele se deplasează așezându-se cu axul longitudinal sau transversal, pe direcția sursei de radiații. Recepția radiației luminoase de către frunze este dependentă și de indicele suprafeței foliare care reprezintă raportul dintre suprafața organelor asimilatoare și suprafața solului acoperită de acestea. Coeficientul de utilizare a luminii este foarte redus. Valoarea coeficientului de utilizare a energiei luminoase prezintă variații de la specie la specie, în funcție de particularitățiile morfo-anatomice și fiziologice ale
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de gaze (CO2 și O2) în timpul fotosintezei este realizat de formațiuni ale epidermei, numite stomate, repartizate în mod diferit pe cele două fețe ale frunzelor, în funcție de specie. • Frunzele conțin vasele libero-lemnoase care transportă apa și substanțele minerale spre celulele mezofilului foliar și seva elaborată spre toate organele plantelor. • Frunzele prezintă organitele specializate în care se desfașoară procesul de fotosinteză: cloroplastele. III.6. Cloroplastele și rolul lor în fotosinteză Cloroplastele reprezintă organitele fotosintezei. Ele au o arhitectură extrem de complexă care le permite
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
captare a energiei luminoase. Unele specii au aproximativ 15 cloroplaste/celula (sfecla de zahăr, trifoi), alte specii au 15-30 cloroplaste/celula (graminee, fasole), iar altele au peste 100 cloroplaste/celula (tutun,spanac). Din literatură rezultă că la unitatea de suprafață foliară se găsesc în grosimea frunzei între (3 - 15)*106 cloroplaste; la “Ricinus communis” s-au găsit 40*106 cloroplaste/cm2 de frunză. La o frunză de fag suprafața totală a cloroplastelor este de 20 de ori mai mare decât suprafața
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ocupăm în prezenta lucrare, dar este prezentată doar structura de la plantele mature, la un singur nivel al fiecărui organ vegetativ, fără a se lua în atenție structura plantulelor, trecerea de la structura primară la cea secundara a organelor axiale, histogeneza limbului foliar. Structura generală a organelor vegetative la plantele medicinale este prezentată în mai toate tratatele de botanică generală, morfologie și anatomie vegetală, în care sunt date ca exemple și specii din genul Salvia atunci când se detaliază alcătuirea diferitelor țesuturi. Dintre acestea
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
sau procesul de sclerificare a acestuia (Duchaigne, 1955). Totodată, pe baza lucrărilor publicate în a doua jumătate a secolului trecut, Vesque (1885) elaborează o sinteză privind caracterele familiilor gamopetale, luând drept criteriu cu valoare histo-anatomică mai cu seamă structura limbului foliar. În toate aceste lucrări cu caracter general sunt citate numeroase specii de labiate și compozee, multe din ele aparținând chiar genurilor Tanacetum, Salvia, mai puțin Lavandula, dar extrem de rar apar citate specia luată de noi în studiu (Salvia ofticinalis L.
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
plante medicinale, ocupându se în trecere și de Salvia ofticinalis L. Pentru compararea și interpretarea unor structuri ne-au fost utile articole referitoare la alte genuri de labiate, publicate de cercetători străini sau români. Diferențierea xilemului, relația dintre lungimea primordiilor foliare și locul apariției primelor vase de lemn au fost studiate de Jacobs și Morrow (1957). Autorii au urmărit procesele de traheogeneză la nivelul apexului caulinar de la o clonă de Coleus blumei. De structura perilor secretori la diferite genuri de labiate
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Salvia (Solereder, 1911), altele la structura histologică a unor specii din acest gen, în scop taxonomic (Bhatti și Dunn, 1962; El-Gazzar și colab., 1968). Aspecte structurale la Salvia officinalis L. au fost urmărite de Voss și Fortunato (1940), iar limbul foliar de la această specie, precum și de la S. sylvestris, au fost studiate de Bhatti și Dunn (1963). Dezvoltarea perilor secretori de la specii ale genului Salvia a constituit subiectul atenției unor cercetători (Sen, 1961; Bini Maleci și colab., 1983; Bisio și colab., 1999
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
separate și rămân distincte. De asemenea, în atenția cercetătorilor au intrat și organele vegetative tulpina, frunza (Grimm, 1904; Weiss, 1925; Zornig și Weiss, 1925; Lavalrée, 1948), anatomia plantulelor (Desphande și Kumar, 1968) și ordinea de apariție a vaselor în nervurile foliare (Trecul, 1893) ori structura tuturor organelor vegetative la specii din diferite triburi și subfamilii (Sayeeduddin și Moinuddin, 1939). La noi în țară, Rugină și Toma (1989) publică un studiu referitor la structura organelor vegetative de la mai multe specii de compozee
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
trecerii de la structura rădăcinii la cea a tulpinii nu a fost urmărită până acum la speciile luate în studiu. În aceeași măsură, în nici una din lucrările pe care le-am putut consulta nu a fost abordată anatomia nodală, histogeneza limbului foliar și procesul de traheogeneză la această specie. II.DESCRIEREA BOTANICĂ A SPECIEI Salvia officinalis L. (jaleș, salvie) Jaleșul este originar din sud-estul Europei, de pe coasta Dalmației până în Macedonia. Este răspândit în flora spontană sau ca specie cultivată în toată zona
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
dens și alipit păroasă în partea superioară, iar în partea inferioară este lignificată. Frunzele sunt opuse, alungit ovate sau lanceolate, cu baza rotunjită sau cuneată, rar slab cordate, uneori la bază cu doi lobi mici, rotunjiți sau ascuțiți. Marginea limbului foliar este fin dințată sau aproape întreagă. Frunzele inferioare și cele mijlocii au pețiol mai scurt decât limbul, cele de la vârf sunt sesile. Nervațiunea este penată, cu nervurile anastomozate, astfel încât aspectul este reticulat. Pe fața inferioară și pe porțiunile proeminente de la
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
în serie, realizate în urma procesului de împarafinare. Acest procedeu prezintă avantajul că, deși mult mai laborios decât tehnica de secționare manuală, permite obținerea unor serii continue de secțiuni și analiza unor structuri de o finețe deosebită (apexurile organelor axiale, primordiile foliare etc). Includerea în parafină se desfășoară în următoarele etape bine cunoscute: fixarea, spălarea, deshidratarea, clarificarea și impregnarea în parafină. Fixarea pentru această operație (prin care materialul vegetal moare în stadiul în care a fost introdus in soluție, menținând nealterată structura
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
totale astfel obținute au fost fixate în glicero gelatină. Pe aceste preparate totale s-a efectuat și numărarea perilor secretori de la speciile investigate. S-a urmărit numărul de peri secretori de pe frunze de mărimi diferite, în patru regiuni ale limbului foliar și anume: apicală, mijlocie apicală, mijlocie-1 bazală și bazală. Pentru fiecare caz s-au numărat de 25 ori perii de pe câte 1mm2, după care s-a făcut media. Rezultatele sunt prezentate în tabele și grafice. Am efectuat, de asemenea, preparate
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
stratul cortical hipodermic este colenchimatizat. Țesuturile conducătoare rămân sub forma a două inele concentrice, de grosime asemănătoare, separate de o zona cambială pluristratiticată. În axila cotiledoanelor, în concavitățile de pe laturile epicotilului, se observă muguri care au 2 sau 4 primordii foliare. Pețiolul cotiledonului prezintă epidermă cu peri tectori, parenchim fundamental de tip meatic și două fascicule conducătoare de tip colateral, dispuse față în față. În lungul epicotilului (foto 51), conturul secțiunii transversale devine pătratic-hexagonal, cu coaste atenuate. Epiderma se menține cu
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
nu pornesc exact din același loc la nivelul apexului, ceea ce se observa și la nivelul tulpinii complet edificate. De aceea la nivelul nodului ne apar două arcuri larg deschise de țesuturi conducătoare, la extremitățile cărora se află cele două fascicule foliare, al căror cambiu se leagă de cel al arcurilor menționate (nodul are structură unilacunară). În timp ce țesuturile conducătoare din cele două arcuri au structură secundară, fasciculele foliare au structură tipic primară. Pe măsură ce se individualizează baza frunzei, lateral fiecărui fascicul foliar se
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
arcuri larg deschise de țesuturi conducătoare, la extremitățile cărora se află cele două fascicule foliare, al căror cambiu se leagă de cel al arcurilor menționate (nodul are structură unilacunară). În timp ce țesuturile conducătoare din cele două arcuri au structură secundară, fasciculele foliare au structură tipic primară. Pe măsură ce se individualizează baza frunzei, lateral fiecărui fascicul foliar se edifică câte un fascicul foarte mic, de tip colateral închis. La un nivel superior al nodului, conturul secțiunii transversale devine aproximativ eliptic; în unele celule de
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
fascicule foliare, al căror cambiu se leagă de cel al arcurilor menționate (nodul are structură unilacunară). În timp ce țesuturile conducătoare din cele două arcuri au structură secundară, fasciculele foliare au structură tipic primară. Pe măsură ce se individualizează baza frunzei, lateral fiecărui fascicul foliar se edifică câte un fascicul foarte mic, de tip colateral închis. La un nivel superior al nodului, conturul secțiunii transversale devine aproximativ eliptic; în unele celule de parenchim cortical se observă pereți de diviziune, iar între fasciculul foliar și arcurile
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
fiecărui fascicul foliar se edifică câte un fascicul foarte mic, de tip colateral închis. La un nivel superior al nodului, conturul secțiunii transversale devine aproximativ eliptic; în unele celule de parenchim cortical se observă pereți de diviziune, iar între fasciculul foliar și arcurile caulinare se individualizează un cordon de procambiu ce va pătrunde în mugurul axilar. La baza internodului următor (foto 53), conturul secțiunii transversale prin epicotil este pătratic, cu două laturi concave și două concrescute cu bazele frunzelor; în concavitatea
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
frunzelor; în concavitatea dintre epicotil și bazele frunzelor sunt prezenți muguri (foto 54); aceștia prezintă la bază epidermă, scoarță și măduvă definitive, iar țesuturile conducătoare sunt reprezentate printr-un inel de procambiu. La vârf se observă două perechi de primordii foliare, opuse și decusate. Dobândirea timpurie a zonării caracteristice apexului vegetativ de către mugurii axilari a fost sesizată de Vescovi (1966) la Sarothamnus scoparius. În consecință, aceștia vor funcționa ca niște tulpini (foto 55) și vor da naștere la flori în momentul
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
tip angular cum se afirmă în literatura de specialitate pentru toate speciile de labiate. În unele celule epidermice și de colenchim se observă pereți de diviziune, atât anticlini cât și periclini. În lungul aceluiași internod tulpinal se observă individualizarea componentelor foliare, între pețiol și tulpină aflându-se muguri axilari cu 2 perechi de primordii foliare. Analizând intemodurile următoare ale plantulei se observă că structura rămâne aceeași, diferențele privind doar numărul straturilor de colenchim; țesuturile conducătoare formează fascicule de mărime diferită. La
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
În unele celule epidermice și de colenchim se observă pereți de diviziune, atât anticlini cât și periclini. În lungul aceluiași internod tulpinal se observă individualizarea componentelor foliare, între pețiol și tulpină aflându-se muguri axilari cu 2 perechi de primordii foliare. Analizând intemodurile următoare ale plantulei se observă că structura rămâne aceeași, diferențele privind doar numărul straturilor de colenchim; țesuturile conducătoare formează fascicule de mărime diferită. La nivelul epidermei distingem frecvenți peri tectori și peri secretori cu glanda pluricelulară; în scoarța
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
epidermei s-au format peri tectori și peri secretori, dar nu s-a declanșat încă procesul de stomatogeneză. În ceea ce privește structura țesuturilor conducătoare, procesul de histogeneză este în curs de desfășurare, iar cel de traheogeneză este abia declanșat; doar în fasciculele foliare structura este complet definitivă. În celelalte fascicule, foarte apropiate între ele, abia se observă câte un vas lemnos cu peretele îngroșat și lignificat. Curând, numeroasele fascicule mici caulinare se vor apropia, rezultând două arcuri compuse, străbătute de raze medulare înguste
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
Salvia, numărul fasciculelor conducătoare variază între 3 și 5 (Toma și colab., 1995). Toate fasciculele au structură primară, cu liber format din tuburi ciuruite și celule anexe, iar lemnul, din șiruri radiare de vase separate de parenchim celulozic. Histogeneza limbului foliar (foto 59-64) Primordiile foliare foarte tinere (fig. 10) au formă trapezoidală în secțiune transversală, cu bazele mari față în față. Structura lor este tipic meristematică, formată dintr-un țesut omogen, cu celule izodiametrice, bogate în conținut citoplasmatic (foto 59). O dată cu
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
variază între 3 și 5 (Toma și colab., 1995). Toate fasciculele au structură primară, cu liber format din tuburi ciuruite și celule anexe, iar lemnul, din șiruri radiare de vase separate de parenchim celulozic. Histogeneza limbului foliar (foto 59-64) Primordiile foliare foarte tinere (fig. 10) au formă trapezoidală în secțiune transversală, cu bazele mari față în față. Structura lor este tipic meristematică, formată dintr-un țesut omogen, cu celule izodiametrice, bogate în conținut citoplasmatic (foto 59). O dată cu vârsta, primordiul se diferențiază
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
formând țesut palisadic la fața adaxială și țesut lacunos la fața abaxială; corespunzător nervurii mediane este localizat cordonul de procambiu, care ulterior se va diferenția în floem la fața abaxială și xilem la cea adaxială. Procesul de histogeneză a limbului foliar se traduce deci mai întâi prin diferențierea epidermei (în care se edifică peri tectori și peri secretori, iar ulterior stomateă, iar apoi a celulelor stratului hipodermic adaxial; acestea, alungindu se treptat perpendicular față de epidermă, formează 1-2 straturi palisadice. Limbul de la
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
doar 2-3 straturi de la fața abaxială au celule izodiametrice, alcătuind un țesut lacunos (fig. 11 B). Pe alocuri și celulele din stratul hipodermic abaxial sunt ușor înalte sau au formă de pâlnie, fiind perpendiculare pe epidermă. Diversitatea structurală a limbului foliar la diverse specii ale genului Salvia este redusă (Rudall, 1980). Studiile efectuate de Bokhari și Hedge (1977) la un grup de specii arenarii ale acestui gen confirmă acest lucru; structura limbului este bifacială heterofacială, cu dorsiventralitate normală, grosimea palisadei variind
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]