198 matches
-
îmn) sau m pronunțat neclar se înlătură prin desprinderea cu o spatulă a celei de a doua ocluzii dendo-linguală, apăsând vârful limbii în jos, apoi se încurajează pronunția cu buzele închise. - Utilizarea unui tablou cu secțiunea sagitală a poziției organelor fonatoare în timpul articulării lui m asigură o înțelegere mai bună a pronunției. (22, 184, 228) Demutizarea consoanei F - FitacisrnulParafitacismul Fonemul f este o consoană constrictivă obținută prin îngustarea canalului articulator la nivel labiodental, și este emisă surd, lipsind sonorizarea laringeană. Fonemul
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
articulare ale fonemului f - Devierea fonemului f spre p este datorată apăsării puternice a buzei inferioare pe incisivi. Constricția canalului vorbitor se transformă într-o ocluzie dendo-labială ce determină apariția consoanei p. În fața oglinzii se arată poziția incorectă a organelor fonatoare și se explică logopatului că buza inferioară nu trebuie să preseze pe dinți, ci doar să-i atingă ușor, încât aerului să iasă continuu și lin din cavitatea bucală și nu exploziv. - Devierea fonemului f spre v este obținut prin
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
interdentală de aer, iar comisurile bucale sunt retrase puțin, până se vede vârful limbii și marginea incisivilor inferiori. Maxilarul inferior are o poziție ridicată, împinsă puțin înainte, până ce arcadele dentare sunt aliniate lăsând un spațiu de 1 mm. Poziția organelor fonatoare trebuie să fie bine intuită de logopat prin imitație în fața oglinzii. Articularea fonemului s impune o poziționare corectă a maxilarului și limbii, verificabilă cu o baghetă subțire din lemn care să poată trece printre arcadele dentare aflate la 1 mm
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
spre s este datorată slabei ocluzii articulatorii. Corectarea defomării se face apelând la cuvântul în care s-a obținut articularea corectă. Dacă nu poate fi recuperată pronunția corectă a cuvântului primordial, se recurge la tehnica descrisă anterior, cu așezarea organele fonatoare ca pentru emiterea sunetului t, dar se articulează s, cu explozia aerului la nivelul barierei a II-a dentală. Dacă nu se reușește refacerea profilului acustic articulator, se reiau exercițiile de pronunție a sunetelor t și s, întâi separat, apoi
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
deodată, scurt, prin contopirea lor într-un singur sunet: ce sau ci. Logopatul trebuie să vizualizeze și să intuiască într-o mișcare lentă și elocventă imaginea fonomimică pentru însușirea deprinderii labiolecturii. Ca tehnică de articulare se explică subiecților că organele fonatoare trebuie să ia poziție ca pentru emiterea fonemului t, dar pronunță sunetele ș, e sau i în mod consecutiv, după cum e cazul îce sau ci). Prin exerciții repetate, se ajunge să se emită sunetele ce, ci prin contopirea rostiri celor
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
la logopații auzitori prin imitarea „șuieratului trenului' sau „urletutul lupului': „Uuuuu...', iar la surdomuți prin adoptarea poziției corecte de articulare. Altă tehnică utilizează transferul articulării din a → în o → apoi în u prin micșorarea deschiderii mandibulei, alungirea și îngustarea tubului fonator prin țuguierea buzelor. O acțiune facilitatoare a pronunției prin poziția retrasă a limbii o are și articularea fonemului u în cadrul silabelor: hu, gu și cu. Odată emis corect, fonemul u se exersează în cadrul unor cuvinte, sintagme sau onomatopee: supa, sus
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
hipersomnie, tulburări digestive, disfagie, dislalie, scăderea acuității vizuale. - tulburări trofice - amiotrofia cu topografia caracteristică interesează musculatură distală a membrelor superioare și inferioare cu tendința la proximalizare, fără fasciculații la nivelul fetei, conferind un aspect de "figură plângăreața", la nivelul mușchilor fonatori, determinând apariția unei voci caracteristice monotone; - sindromul distrofic - calviția este evidentă de la vârste tinere; - cataractă - este un simptom ce poate anticipa cu generații miotonia, uneori hiperostoza frontală; - afectarea mușchiului cardiac - forme de bloc atrioventricular; fibrilație atriala; extrasistola; - sistemul endocrin - tulburările
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
se produce și un grad de denutriție, care va fi luat în calculul incapacității globale și respectiv în stabilirea gradului de invaliditate. Funcția fonatorie poate fi tulburata începând cu cavitatea bucală că în stomatolalia închisă sau deschisă și până la organul fonator principal, laringele, sub formă de voce bitonala (în paraliziile recurentiale) sau disfonie prin formațiuni tumorale ori afonie consecutivă ablației laringelui. Cuantificarea tulburărilor fonatorii se face în raport de inteligibilitatea vocii și intensitatea acesteia între ușoară, cănd practic vorbirea este puțin
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
logicii, a operațiilor spațiale, aritmetice și de scriere. Operațiile de învățare a instrumentelor dezvoltării intelectuale gândire, inteligentă, memorie etc. trebuie să se bazeze pe o metodologie specifică: * demonstrația (analiza fonemelor și grafemelor și analiza elementelor componente); * exercițiul care poate fi fonator, grafic sau motor; * comparația sonoră și grafică. Toate acestea se execută concomitent cu terapeutul în etapa premergătoare, apoi reflexiv (fonetic și grafic) și în cele din urmă independent (fonetic și grafic). Avem în vedere decalajul acestor copii cu 2-3 ani
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
la adult, corzile vocale scurte și subțiri (de aici vocea înaltă). De aceea o justă educarea a vocii și vorbirii copilului, necesită aplicarea unui sistem bine chibzuit de exerciții motricomuzicale, care urmăresc formarea simțului ritmului și dezvoltarea supleței mișcărilor aparatului fonator și a întregului corp. Către 5 6 ani, normal este ca preșcolarii să pronunțe corect toate sunetele (chiar și vibranta „r”, consoanele constrictive „s, z, ș, j” și semioclusivele „ce-ce”), înlăturându-se fenomenele de înlocuire, omisiune și inversiune. Din
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fonemele încep să apară în jurul vârstei de 3 luni, când se realizează legătura dintre sunetul auzit și cel emis. R. West precizează că „vorbirea nu se dezvoltă din strigătele de protest, foame sau durere ale copilului, acestea pot fi preexercițiu fonator. Ea se formează din formele de „joc oral” o modulare a tonului laringian, care corespunde cu gânguritul și îngânatul, evocat de emoții plăcute. C. Păunescu arată că modificările calitative și cantitative ce survin în structura limbajului pe parcursul evoluției sale sunt
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fraze, erorile apărând atât sub aspect lexical, fonetic, cât și gramatical. Disfazia este o altă tulburare a limbajului, care poate fi diagnosticată încă din perioada verbală. Copiii disfazici prezintă o dislalie polimorfa sau generalizată, cu regrese în plan articulator și fonator. Vocabularul lor este foarte sărac, preponderent cuvinte monosilabice, propozițiile sunt foarte simplificate și reduse uneori la o simplă înșiruire de cuvinte. Acestea sunt memorate cu greutate, iar puterea de evocare a cuvintelor e foarte redusă. Frecvente sunt agramatismele, cu o
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
gestual are propriile semnificații care nu pot fi traduse întotdeauna prin cuvinte sau explicațiile verbale ar consuma prea mult timp. Așadar, uneori este mai ușor și comod pentru o persoană să gesticuleze decât să articuleze cuvinte. e) canalul spre deosebire de aparatul fonator al omului care nu poate articula mai mult de un sunet odată, gesturile pot fi emise mai multe în același timp. f) structura limbajul verbal are reguli gramaticale, limbajul gestual nu se conformează unor convenții prestabilite. g) intensitatea: gestul are
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
este realizarea concretă în vorbire a unui anumit fonem. Fonemul, pe de altă parte, reprezintă unitatea sonoră minimală 4 funcțională cu rol în diferențierea morfemelor (unități minimale lexicale și/ sau morfologice). Sunetul este o realitate concretă, fiind produs de aparatul fonator: aerul iese liber sau întâmpină anumite ostacole în traseul său; vibrațiile aerului se propagă de la emițător către receptor, sunt selectate de acesta din urmă și se transformă în impulsuri nervoase, recunoscute de creier ca unități sonore ale unei anumite limbi
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tăiau etc. Consoanele din limba română (b, c, d, f, g, h, j, l, m, n, p, r, s, ș, t, ț, v, z, ĉ, ĝ, k', g'), sunete la rostirea cărora aerul întâmpină anumite obstacole la ieșirea din aparatul fonator, obstacole care provoacă pierderea caracterului lor muzical, regulat (Toma, 2004, p. 9), pot fi clasificate 17 în: * consoane surde vs. consoane sonore (după sonoritate): p b; c g; t d; f v; ș j; s z; ĉ ĝ; k' g
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
j, ĉ ĝ vs. consoanele alveolare: s z, l, r, t vs. consoane dentale: t d, n vs. consoane labiodentale: f v vs. consoane bilabiale: p b, m (după locul articulării); * consoane oclusive (explozive pronunțate prin închiderea bruscă a canalului fonator, urmată de redeschiderea lui bruscă): p b, m, t d, n, l, r, k' g' vs. consoane constrictive (fricative/ spirante produse prin frecarea aerului de pereții strâmtați ai canalului fonator): f v, ș j, s z, l, r, h vs.
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
articulării); * consoane oclusive (explozive pronunțate prin închiderea bruscă a canalului fonator, urmată de redeschiderea lui bruscă): p b, m, t d, n, l, r, k' g' vs. consoane constrictive (fricative/ spirante produse prin frecarea aerului de pereții strâmtați ai canalului fonator): f v, ș j, s z, l, r, h vs. consoane africate (semioclusive prin cumularea ocluziei cu constricția): ț, ĉ ĝ (clase diferențiate după modul de articulare a acestor consoane). Acestora li se adaugă: consoanele lichide (vibranta r și laterala
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Iordan & Robu, 1978, p. 167 ș.u. 11 Cf. Iordan & Robu, 1978. 12 Accentuare conform DOOM, 2005. 13 Cf. Iordan & Robu, 1978, pp. 177-180. 14 Vocalele sunt "sunete sonore, regulate, muzicale, rezultate din trecerea nestânjenită, continuă a curentului de aer fonator prin cavitatea bucală" (Toma, 2004, p. 9). 15 "Vocalele [...] se definesc ca sunete sonore, caracterizate prin vibrații glotale periodice, prin gradul de deschidere a rezonatorului bucal în dependență de mișcările verticale ale mușchiului limbii și prin locul în care se
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
a și u, cu două grade de deschidere, scurte și lungi. - sistem consonantic complex organizat preponderant ternar (o mare parte dintre dentale și palatale sînt aranjate în trei serii corelative). - numeroase consoane care se articulează în zona posterioara a aparatului fonator (în gît). - existența unui ansamblu de consoane numite emfatice (glotale, faringale sau implozive), realizate printr-un suflu expirator mărit. - sînt limbi flexionare 264. - cea mai cunoscută trăsătură a limbilor afro-asiatice este triliteralitatea (radicalul cuvîntului este format din trei consoane, singurele
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
limbile semito-hamitice. 6.10.3. Familia khoisan Limbile acestei familii sînt cunoscute în toată lumea datorită faptului că utilizează clicurile cu valoare fonematica. Clicurile sînt un fel de plescăituri, sunete stridente și guturale în care sînt implicate diferite părți ale aparatului fonator, în special limba și dinții. În LL clicul este definit drept o "consoana a cărei pronunțare este însoțită de o inspirație, nu de o expirație, ca în cazul consoanelor obișnuite. Se aseamănă cu plescăiturile din limbile europene; zgomotul sărutului este
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
a omului de a folosi semne ca înlocuitori ai obiectelor. între limbă și limbaj se poate face diferențierea prin diverse criterii: istoric, ontogenetic, instrumental- funcțional. Din punct de vedere istoric, limbajul precedă limba. Aceasta se constituie pe baza dezvoltării aparatului fonator și pe măsura obiectivării structurilor limbajului. Din punct de vedere ontogenetic, limba precedă limbajul, prezentându-se ca o realitate obiectivă, pe care individul trebuie s-o cunoască și s-o asimileze pentru a putea intra în relație adecvată de comunicare
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de combinații (vocabularul) ; alfabetul; regulile gramaticale (care definesc modul de combinare a elementelor vocabularului). Limba este un fenomen social, elaborat de societate; limbajul este un fenomen individual, individualizarea lui realizându-se atât în plan fiziologic, prin unele particularități ale aparatului fonator, cât și în plan psihologic, manifestându-se diferit de la individ la individ; chiar dacă materialul limbii este același, diferă selecția și dispunerea cuvintelor. Limba este extraindividuala, limbajul este mijlocul de vehiculare a limbii. În ceea ce privește comunicarea și limbajul, deși legate indisolubil, cele
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
simptomatologie specifică în anomaliile congenitale și dobândite ale organelor periferice ale vorbirii, determinată de lipsa de integritate morfo-anatomică a mușchilor labiali, palatali și velari, a căror insuficiență se repercutează și asupra elementelor de articulare neafectate, antrenând tulburarea tuturor funcțiilor aparatului fonator. Sistemul fonologic normal - la nivelul limbajului și vorbirii - încearcă să se adapteze conform legii lui Schultz, a minimului de efort fiziologic la condițiile instrumentale, pe care le are la dispoziție, reducând sau amplificând rhinodislalia. 1.1. Delimitare terminologică și de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
în 1964, raportul dintre gradul de închidere velară și calitatea articulației și au dovedit că ea nu este lineară (4; p.614). În plus interesantele lucrări ale lui Zwirner R. asupra fonometriei au ilustrat radiografic variațiile de poziție ale organelor fonatorii în timp ce sunetul emis pare invariabil auditorului (214; p.685-698). Din practica noastră logopedică reiese că emisia consonantică este afectată diferențiat în funcție de forma de manifestare a dezechilibrului funcțional dintre rezonatori, suflu nasal, deperdiția nasală, suflu laringian, nasonare, nasalizare, „coup de glotte
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
aspecte: procesele psihice respective, limba sau codul, concretizările sale particulare, sau mesajele, comunicarea ca atare” (175; p.19). Datorită naturii informative, mesajul vorbit se distinge de celelalte mesaje acustice prin structura și funcția particulară a instrumentului care le produce - sistemul fonator, și prin natura specială a mesajului pe care îl vehiculează - ideile. Acest mesaj este o formă dinamică mentală pe care aparatul fonator o transpune în formă dinamică acustică, după un anumit cod, transmis de către emițător și decodat de către receptor. În
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]