2,594 matches
-
compusele englezești cu -man ("om, bărbat"), de tipul tenisman - pentru care noul DOOM alege grafia adaptată tenismen (pl. tenismeni). Aici orice soluție este imperfectă și tranzitorie; orice alegere, chiar bazată pe o serie de argumentări lingvistice, riscă să rănească sensibilitatea fonetică, grafică, morfologică sau semantică a unei părți a cititorilor; e totuși clar că o alegere (sau câteva variante admise) trebuie să existe. Mulți vorbitori culți, care se străduiesc să respecte indicația din vechiul DOOM folosind (împotriva tendințelor morfosintactice românești) termenul
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
limbajul familiar. Prin lărgiri de sens, prin apariția unor semnificații metaforice, multe cuvinte - împrumuturi recente din engleză - intră în circuitul larg, în afara domeniului lor de specialitate. Fenomenul e foarte vizibil la unele verbe: chiar dacă sînt adesea mai greu de adaptat fonetic și ortografic, acestea se asimilează rapid din punct de vedere morfologic, urmînd tiparele obișnuite de flexiune și căpătînd astfel un aer destul de familiar pentru vorbitori. De multe ori, lărgirea de sens din româna familiară înseamnă și o apropiere de sensuri
Verbe din jargonul informatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11700_a_13025]
-
prilejuită de împlinirea a trei sute de ani de la apariția acestui monument de cultură și de limbă românească. Există diferențe sensibile între școala filologică bucureșteană și cea ieșeană. În Nota asupra ediției ieșene se precizează că s-a adoptat "principiul transcrierii fonetice interpretative, considerată a fi modalitatea cea mai suplă de redare a unui text românesc scrisa cu slove chirilice" (vol. I, p. CXLII), pentru a putea îndeplini exigența autoimpusă de fidelitate lingvistică față de aspectul grafic al textului. De aici au apărut
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
întreprinde un studiu sistematic despre Normele limbii literare în Biblia de la București, în peste 180 de pagini din finalul volumului I, bazându-se în principal pe primele cinci cărți ale lui Moise, urmărite în trei versiuni comparative. Sunt cercetate aspectele fonetice (accentul, vocalismul, consonantismul), morfologia și sintaxa prin prisma categoriilor gramaticale (substantiv, articol, adjectiv etc.), formarea cuvintelor cu sufixe și prefixe, la care se adaugă un studiu stratigrafic al lexicului (elemente latine, slave, grecești, maghiare, germane, turcești). Concluzia esențială este că
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
ce iaste datoriu noao, și să nu ne bagi pre noi în ispită, ce ne izbăveaște pre noi de ficleanul" (din vol. II, p. 1122). Pot fi dovezi mai convingătoare decât aceste fragmente? Cel mai mult ne încurcă anumite variante fonetice, unele datorate transcrierii din chirilice, dar vocabularul, morfologia și sintaxa limbii române sunt, într-o proporție copleșitoare, identice cu cele de azi. Dacă înlăturăm anumite fonetisme vechi, nu s-ar zice că ne despart trei secole și ceva de momentul
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
enunțuri; dacă plus și chiar plus că ilustrează o tendință de simplificare specifică limbii populare (preferința pentru conectori urmați de elemente invariabile), ultima locuțiune reprezintă tendința contrară, la fel de prezentă la nivel popular: de amplificare, de emfatizare, prin atribuirea unui corp fonetic mai consistent al instrumentelor lingvistice. În frază, locuțiunea poate urma unui și: "este cadou de la un prieten... și plus de asta e super tare imprimanta" (onlinesport.ro); "încercarea moarte n-are... și plus de asta n-am nimic de pierdut
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
ca echivalent incident al locuțiunii adverbiale în plus: "M-am săturat să tot trag de la alții și, în plus de asta, e mai ușor să te aperi decât să ataci" (atsf.ro). O marcă orală suplimentară poate apărea în plan fonetic, prin eliziune: "Ș-atunci de unde măi nene simetrie? Plus d-asta eu sunt de părere că frumusețea reală este de fapt un cumul de mici imperfecțiuni" (hanuancutei.com). Probabil că unii vorbitori atribuie caracterul familiar al locuțiunii doar elementului asta
Plus că... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11747_a_13072]
-
nume". Tatăl poetului nu-și reneagă nici el obîrșia. Dimpotrivă. În monografia lui Iorgu Iordan dedicată profesorului și mentorului Al. I. Philippide, apare un episod semnificativ. Întrebîndu-și îndrumătorul lucrării de doctorat de ce tocmai un partizan atît de bătăios al ortografiei fonetice face excepție în cazul propriului nume, lingvistul primește răspunsul printr-o glumă cu destul substrat: "Scriindu-mi numele așa cum știi, arăt lumii că mă cheamă ca pe... Alexandru cel Mare, care era și el Alexandru Philippide, adică Alexandru, fiul lui
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
text este reprodus și de autor, și de ascultători, cu semnificative diferențe față de forma sa orală; putem deci supune acest material unei analize a variantelor. De exemplu, cantautorul Pavel Stratan își transcrie textele (în albume) renunțînd la majoritatea trăsăturilor pur fonetice, inevitabil instabile și pentru care în fond alfabetul comun nu dispune de semne adecvate; admiratorii săi reproduc (pe Internet) aceleași texte notînd cît mai multe particularități fonetice, dar împotmolindu-se în unele cuvinte sau structuri sintactice regionale. Textul rostit (cîntat
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
cantautorul Pavel Stratan își transcrie textele (în albume) renunțînd la majoritatea trăsăturilor pur fonetice, inevitabil instabile și pentru care în fond alfabetul comun nu dispune de semne adecvate; admiratorii săi reproduc (pe Internet) aceleași texte notînd cît mai multe particularități fonetice, dar împotmolindu-se în unele cuvinte sau structuri sintactice regionale. Textul rostit (cîntat, de fapt; exemplele care urmează provin din albumele Amintiri din copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
aceleași texte notînd cît mai multe particularități fonetice, dar împotmolindu-se în unele cuvinte sau structuri sintactice regionale. Textul rostit (cîntat, de fapt; exemplele care urmează provin din albumele Amintiri din copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î, e în ă, diftongul ea se reduce la a iar i final devocalizat dispare: puțîn, zîs, sămnu, sara, bat ("dacă ești
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
pare să conteze prea mult. Conștiința existenței unor omonime ar putea totuși explica de ce se încearcă de multe ori o marcare suplimentară, prin cratimă. Atașarea desinențelor sau a articolului hotărît este indicată de cratimă mai ales la cuvintele noi neasimilate fonetic și grafic. Post nu ridică probleme de adaptare; îl găsim totuși des în formele post-ul sau post-uri, în care cratima funcționează ca un semnal de noutate: “scuză-mă, am citit post-ul respectiv, dar tot n-am prea
Posturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12980_a_14305]
-
poezia populară (că narativ, interogativa narativă) și atîtea altele. Opinia sa în disputele privind tendințele de evoluție a neutrului românesc (oscilația pluralului -e/-uri: ideea că -uri e prima și cea mai frecventă formă de adaptare, pentru că nu modifică corpul fonetic al cuvîntului, -e apărînd eventual după o perioadă de asimilare) e confirmată astăzi de majoritatea împrumuturilor lexicale noi. Specialist recunoscut în albanologie, profesorul Brâncuș a urmărit permanent concordanțele gramaticale, lexicale și mai ales semantice dintre română și albaneză (de pildă
Cu bucurie, la aniversare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13042_a_14367]
-
și pentru a asigura o cultură lingvistică generală unui public cultivat mai larg. Dicționarul lui Candrea și Densusianu continuă să fie un instrument prețios în primul rînd pentru specialiști, pentru că reunește o cantitate foarte mare de informație: explicații și interpretări fonetice și gramaticale, forme din istroromână, meglenoromână și aromână, corespondentele din celelalte limbi romanice, variante regionale și din limba veche, evoluții semantice, reflexele în alte limbi. Pentru cititorul non-lingvist, dincolo de constatările mai evidente și mai superficiale (gruparea în familii lexicale, includerea
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
a răsfăța, a corupe”) etc. Tocmai pentru că au suferit numeroase modificări, cuvintele de origine latină ascund surprize pentru cititor: e spectaculos felul în care din lat. volvere „a rostogoli, a învîrti” provin, pe diverse căi, directe sau indirecte, prin transformări fonetice și prin derivare, cuvinte ca a holba, volbură, vîlvoare, a bulbuca, participiile învechite învolt și desvolt - și, pornind de la ele, chiar formația cultă a dezvolta.
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
că inculpații aveau la ei o sticlă cu coniac, deci erau în stare de ebrietate. Problema e discutată și într-o adunare generală a anului IV. Inculpatul Cazimir ia cuvîntul și se declară incapabil de a demonstra prin ce transformări fonetice și semantice s-a ajuns de la colonie la coniac. Mare ilaritate în asistență. Graur, prezent la dezbateri, trage o concluzie: Cazimir e neserios. Zalis ține un mare discurs, plin de greșeli tactice. Graur mai trage încă o concluzie: Cazimir îi
Între colonie și coniac by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12138_a_13463]
-
conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi și din punctul nostru de vedere, nu? * Culinare. Fiindcă am început scrisoarea cu Scedrin, să închei tot cu el. 1) „Dar iată ce am vrut să te întreb: mata, cînd pui castraveții
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
vremi întoarse pe dos, ori poate că pur și simplu așa ceva se întîmplă oricând și oriunde: fapt e că se bucura de simpatie printre studenți tocmai pentru că nu părea să facă nimic ca să o caute. Trecea în revistă, imperturbabil, transformările fonetice, cu o voce monotonă și cu aerul că o asemenea ocupație e în sine destul de importantă și chiar plăcută; tînărul public aflat întîmplător în zonă fiind liber să participe sau nu la un exercițiu intelectual. Se legau de el o
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
invitat afară, pe un ton finalmente enervat) sau soluția glumei minimalizante (replica ironică și distructivă). Opțiunea profesorului a fost surprinzătoare și mult mai sadică. A spus calm ceva de genul: "Rezultă că dumneavoastră n-ați înțeles caracterul regulat al transformărilor fonetice. Pentru că "a" în poziție nazală și neaccentuată.... " și, întors spre tablă, a continuat pentru încă o jumătate de oră, cu răbdare și cu aceeași voce monotonă, explicațiile de dinainte... De neuitat a fost și scena care l-a avut ca
Cîteva amintiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/14657_a_15982]
-
o datorie ca o posibilitate același pentru fiecare frică a pufului nostru de pe ceafă câte unul sau mai multe în care visezi și visul este ceea ce faci de când te trezești pînă seara tîrziu într-un moment foarte clar umbra mea fonetică se lasă peste tot cu o briză de atingeri câte una sau mai mulți cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta acte de poetică netextuală 1 1 bucuria limpede - pasiunea
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
scos din context, eram vulnerabil. D.e., la poezia Calul arabului : I. F. "nu comentează editarea poeziei" (p. 1618), la poezia Excelsior : I.F. "consemnează faptul ș...ț, și atât" (p. 1657), la poezia Stepa nu uită să înșire vreo zece variante fonetice pe care nu le-am înregistrat (pentru că erau corect interpretate și nu aveau ce căuta într-o erată). La poezia Castelul (p. 1753) remarcă observația mea că acest cuvânt ar trebui scris cu majusculă, întrucât are valoare de simbol, dar
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
bunica din partea mamei este„lala” și bunicul „laye” (cu accent pe e) - complicată limbă!... Revenind la urarea Și nien quai lă!, care este repetată de sute de miliarde de ori (!) în timpul Anului Nou chinezesc - eu așa am înțeles să transcriu fonetic urarea „An Nou fericit” în limba lui Confucius, fără a putea reproduce în scris urcușurile și coborâșurile de intonație din această expresie. În engleză se scrie - Xin Nian Kuai le - „Xin” înseamnă „nou”, „Nian” înseamnă „an” și „Kuai le” - „fericit
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
și un sens metonimic: "furt din buzunare"). Etimologia termenului a fost explicată de mult, în mod cît se poate de convingător: este vorba de rusescul karman "buzunar", care a circulat o vreme în argoul românesc în forma caraman; simplă adaptare fonetică, sau mai curînd suprapunere și confundare formală dintre rusism și turcismul karaman "negru, brunet", răspîndit cel puțin ca nume propriu de familie (o discuție amănunțită, cu multe informații, asupra numelui se găsește în N.A. Constantinescu, Dicționarul onomastic românesc, 1963, p.
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
interes decât pentru specialiști, demonstrând ceea ce Nicolae Manolescu numea - în alt context - "tristețea erudiției", adică perimarea și definitiva istoricizare. Timotei Cipariu a contribuit la impunerea temporară a principiului etimologic în scrierea limbii române, până ce nu a biruit, în revanșă, principiul fonetic. Purismul latinist în vocabular și etimologismul în scriere au fost forme de retardare a limbii române, forme de rezistență la o modernizare absolut necesară și firească, dar temporar obturată. De cealaltă parte se află opera foarte diversă a literatului iluminist
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
acceptându-se ca variantă literară și cea cu z. Au rămas neschimbate - adică scrise (și pronunțate, conform normei) cu s - cuvintele disertație, disident, desinență (fr. dissertation, dissident - dar désinence, cu șzț). De fapt, acestea sînt frecvent pronunțate cu z; diferența fonetică dintre s și z fiind însă extrem de mică (o pură distincție de sonoritate), variațiile în rostire nu sînt supărătoare; în scris, ele atrag atenția considerabil mai mult. E interesant că tendința de sonorizare a lui s între două vocale pare
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]