124 matches
-
se nasc cu despicături congenitale labio-maxilo-palatine în procesul interrelațional al nivelelor dezvoltării limbajului, printr-o metodologie adecvată la particularitățile psiho-individuale și de emisie sonoră, pentru a recupera la vârsta formării și dezvoltării limbajului latura cea mai importantă a exprimării verbale - fonetismul. PARTEA A III-A ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE ALE TERAPIEI COMPLEXE CONTRIBUȚII TEORETICE ȘI PRACTICE. CAPITOLUL VI STUDIUL EXPERIMENTAL AL SISTEMULUI PSIHOPEDAGOGIC DE EDUCARE ȘI REEDUCARE FONETICĂ A VORBIRII SPECIFICE DESPICĂTURILOR CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Nu este suficient să
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
nu se intervine la timp, din afară, prin crearea unor condiții de reabilitare complexă. Reabilitarea complexă începe prin intervențiile chirurgicale - de suturare a dehiscențelor de buză, de boltă și văl palatin, continuate de îndrumări preliminarii cu privire la supravegherea apariției și dezvoltării fonetismului în procesul de verbalizare - terapia logopedică fiind posibilă prin lecții organizate după vârsta de 3 ani și 6 luni - 4 ani. Subiecții care formează obiectul studiului nostru se deosebesc în ceea ce privește aceste condiții, demonstrând experimental necesitatea și importanța dirijării factorilor de
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
practicii soluții și directive sigure. Din investigațiile efectuate s-a constatat că insuficiența organelor fonatoare postoperatorie atât anatomică cât și fiziologică determină tulburări fono-articulatorii într-o formă proprie fiecărui individ sub influența unor „n” factori care acționează diferit asupra achiziției fonetismului limbii materne. Între acești parametri trebuie făcută o distincție netă necesară atât stabilirii diagnosticului cât și precizării metodologiei terapeutice adecvate. Din cercetările expuse anterior s-a remarcat că tipologia tulburărilor de fonație nu depinde numai de forma clinică a defectului
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
În ciuda multor indicații din literatura de specialitate noi am găsit că este mult mai eficace efectuarea reeducării fonetice odată cu activitatea de achiziție și dezvoltare a limbajului la copil, învățarea limbii prin activitate dirijată, adaptându-se extrem de ușor la condițiile improprii fonetismului determinate de insuficiența velară. Apariția și dezvoltarea vorbirii care înscrie de obicei un retard esențial cu consecințe pe plan psiho-afectiv și intelectual, poate fi astfel dirijată încă de la vârsta plastiei de buză - 6-8 luni - când mama primește primele indicații logopedice
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cresc șansele de reușită. În pofida unor indicații din literatura de specialitate noi am găsit că este mai eficace reeducarea fonetică o dată cu activitatea de achiziție și dezvoltare a limbajului, învățarea limbii prin activitatea dirijată, adaptându-se cu facilitate la condițiile improprii fonetismului specific insuficienței velare. 3) Există o corelație directă între reușita operatorie și eficacitatea muncii logopedice. 4) Există o corelație directă între gradul de participare afectivă a familiei și rezultatele psiho-logopedice, corelație care devine unul din factorii de succes în terapia
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
sursă a comicului se află în limbajul personajelor, în acea locvacitate neistovită, înscenată spre a indica rupturi de nivel între gândire și expresie. B. face din cuvinte personaje pentru o comedie a limbajului, savuroasă chiar atunci când e îngroșată. Nu atât fonetismele - acest „material de limbă” era apreciat de Sextil Pușcariu, bunăoară - ori topica enunțurilor, cât fixații snoabe, cu precădere latinomania, formele corupte, citatele maltratate, sintagmele aberante, poncifele contribuie la portretizarea satirică. În numele personajelor (Romulus Țopârlan, Danton Păstărnac, Decebal Zăbăilă, Hercules Bețigaș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
alte medii. De la notațiile din 1906 până la cele din 1956 s-au succedat întreruperi frecvente. Volumele Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944), Mărturisiri (1960) și altele se constituie în necesare întregiri. S-au menținut, la nivel lexical, fonetisme și forme precum pâne, câne, sară, fluer, boer, bielșug, îmbielșugat, bae, ploae, femee, barbat, păreche, răpeziciune, proect, simțimânt, credinți, suferinți, delicateță, întăi, chiamă, cătră, ceiace, novembre, dechembre, prietin,aceia, aceiași, ceia, creiază, câte odată, deadreptul, dela, dinapoi, deschee, eri, es
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbește despre dominația capitalei asupra formării limbii viitoare, lucru de care se vorbește de multă vreme; și se amestecă limba scrisă literară cu forme populare moldovenești ceea ce e neoportun în discuție. Ortografia fonetică e o bună și necesară lucrare, însă fonetismul trebue să se sprijine pe gramatică, așa cum arată tov. Stalin, și pe o vorbire corectă literară. Într-o sută și mai bine de ani, scriitorii noștri cei mai de samă au statornicit o limbă literară, care din ce în ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dacii) ar fi rămas în sfera influențelor grecești, însă la grecizarea tracilor nu s-ar fi ajuns, căci pentru greci patria și raza de activitate era marea, nu uscatul”. În legătură cu aceste împrumuturi, se face precizarea că ele „au în românește fonetismul vechi al elementelor latine”: a amăgi, urgie, mărgea, a mângâia, spân, azimă, zeamă, broatec, a căsca, a cuteza, mic, mutră, martur, papură, proaspăt, trufie, farmec etc., multe dintre ele neacceptate ulterior ca grecisme. Apropierile dintre română și albaneză au în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
etnografia. La început el a fost adversar al geografiei lingvistice: „Când se face Geografie-lingvistică se pierde din vedere un lucru: că materialul nu trebuie amputat, trebuie să procedăm numai cu unele preocupațiuni. Să urmărim seria de cuvinte interesante, să mărim fonetismul interesant, să urmărim și regulile și grupările lingvistice adică să ne mulțumim numai cu crâmpeie de frază." Consideră că nici culegerile de folclor nu sunt suficiente pentru dialectologie. De aceea trebuie să se recurgă la vorbirea vie foarte variată de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la Țiganiada, editorul Florea Fugariu adopta o poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii din Țara Hațegului, locul de obîrșie al poetului, așa cum atrage el însuși, în notă, atenția. Nu este vorba de fonetisme țigănești (cum s-a crezut multă vreme, fără să se cerceteze limba autorului
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii din Țara Hațegului, locul de obîrșie al poetului, așa cum atrage el însuși, în notă, atenția. Nu este vorba de fonetisme țigănești (cum s-a crezut multă vreme, fără să se cerceteze limba autorului)” (Opere I, 1974, p. 364). Oricum, în literatura românească din secolul al XIX-lea e atestată și folosirea dialectală: la Ioan M. Bujoreanu, în Mistere din București
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
în timp ce inconsecvența lui Maiorescu arată că acesta a lucrat pe text. Pentru versul 5 Edițiile Maiorescu preiau: M'au fermecat în loc de M'a fărmecat (devenit M'a fermecat în celelalte ediții), și aceste comparații aduc o oarecare lămurire. Mai întâi, fonetismul este obișnuit la Eminescu și chiar în poemul anterior din Convorbiri literare găsim: De ce taci, cănd fărmecată / Inima-mi spre tine 'ntorn? (iarăși: peste tot devine fermecată; Eminescu folosește ambele forme). Apoi, însă, observăm că forma cu -ă creează aliterație
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
după manuscrise aceste pagini, fără a fi apucat însă să ia o decizie în legătură cu principiile filologice ale editării. Constantin Ciopraga, într-un scurt cuvânt despre ediție, certifică faptul că textele au fost lăsate intacte, așa cum au fost transcrise, cu toate fonetismele și variantele lexicale. Dacă menținerea unora, ca particularități, se justifică (,pâne, câne, sară, bielșug, barbat, păreche, prietin" etc.), pentru altele trebuia adoptată o actualizare ortografică. De ce este păstrat u final în cuvinte ca ,întăiu, vechiu, ovreiu, războiu"? De ce ,însfârșit, pela
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
fi dovezi mai convingătoare decât aceste fragmente? Cel mai mult ne încurcă anumite variante fonetice, unele datorate transcrierii din chirilice, dar vocabularul, morfologia și sintaxa limbii române sunt, într-o proporție copleșitoare, identice cu cele de azi. Dacă înlăturăm anumite fonetisme vechi, nu s-ar zice că ne despart trei secole și ceva de momentul apariției Bibliei de la 1688. Nu e de ignorat nici presupunerea că traducerea de atunci a creat o tradiție care s-a impus peste secole cu autoritatea
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
autorul să fi publicat o singură poezie sub nume propriu. Acel limbaj cuprindea o inovație primordial lexicală. Pentru prima oară versul nostru dobîndea bogăție și varietate terminologică neobișnuite, deoarece poetul moldovean se adresase tuturor straturilor limbii. Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente, cu termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
destructurant. Ce altceva este finalul - pașoptist avant la lettre - în care deciziei divine îi urmează impetuozitatea piezișă a lui Romândor? Nu e în afara semnificativului nota de parti-pris cu care eruditul lexicograf nuanțează termenul "răgúlă", folosind varianta regională "răgúlă". Sensul acestui fonetism implică simultan o tară. Simplu spus "răgúla" nu e tocmai bună. "în Ardeal, pe une locuri, prin cuvântu acel răgúlă înțăleg nărav rău", scrie Budai-Deleanu, discreditând atent tot ce aparține ordinii. S-ar mai putea invoca argumente ale unor tendințe
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
glumeață nu ezită să propună transcrieri ale formei orale: semese(u) ("ți-am dat un semese direct pe Atomic!", fanclub.ro; "i-a transmis un semeseu directoarea", ziarul 21.go.ro), esemes și mai ales - printr-o amuzantă localizare, cu fonetism popular, - iesemes: "nu-mi răspunzi la iesemes..." (aberatii.ro). Ideea orwelliană după care răspîndirea siglelor ar corespunde unei utopii negative a artificialului în limbă pare întrucîtva contrazisă: acronimia e la fel de imprevizibilă ca multe alte fenomene ale limbii naturale.
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
păstorului/Luceafărul de seară, ca "Neznakomaia Dama" a lui Blok... Allabendlich și Sehnsucht, dragă Ioana, - și, mai cu seamă, dacă-i vorba de Rainer Maria Rilke, cu o sintagmă ce-i a lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să cad în fonetismul ieftin al "instrumentalismelor" dubioase, trebuie spus că, totuși, acest Sehnsucht, e însuși zumzetul și oh-ul nostalgiei, - "of"-ul toamnei la fereastra lui Bacovia (pe care Fundoianu-l "citează" în Priveliști: "Toamna bacoviană geme-n ferestre: of..."); ecoul "tăcerii cu zumzete
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
corectat-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul și redactricea au intervenit copios în fonetica și în morfologia textului original, și acolo unde, eventual, era potrivit să intervină (ca, de exemplu, în fonetismele muntenești ale prepoziției după și conjuncției dacă, scrise în ediția originală dupe și daca, sau în forma ca păntru/ 5 pentru, orizonul/ orizontul, poci/ pot, copaci/ copac ș.a., modificări ce ar fi trebuit să fie menționate și justificate în prefața
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
ideea că Muntele sfânt al dacilor, Cogheionul, ar fi actualul munte Gugu. Ideea se bazează, în principal, pe existenta unei peșteri situate aproape de vârf, adusă în atenție de naturalistul Alexandru Borza în anul 1942, dar și pe o similitudine de fonetism: Cogaenum, Kogaionon, Gogaionul, Cogheon, Coghen, Gugu, atât pentru munte, cât și pentru apa care curge în preajma lui. Muntele Gugu (2 291 m) din Masivul Țarcu-Godeanu este semn de hotar pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul și Oltenia, care constituiau
Agenda2005-38-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284218_a_285547]
-
în cele de popularizare. 4. Valabilitatea sau nevalabilitatea axiomatică, în stabilirea textului unei ediții, a principiului respectării ultimei ediții antume a operei/ operelor unui scriitor, considerată ca reprezentînd voința lui quasi-testamentară de publicitate postumă. Relativitatea acestui principiu este indicată de fonetismele sau de formele morfologice preferate sau admise, în diverse momente, de scriitorul respectiv și de intercalarea în edițiile antume ale aceleiași cărți a unor modificări sensibile. Asemenea modificări se pot datora fie voinței autorului de-a ameliora stilul cărții, dar
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
precipitat cu o ciudată - dacă nu cumva comandată - sîrguință asupra ortografiei din 1932. Fiecare dintre aceștia avuseseră, în trecut, prilejul să nu accepte ortografia lui Sextil Pușcariu, dar argumentația - furibundă - cu care se preconiza atunci o ortografie care să reflecte fonetismul curent (tip noiembrie, filozofie, ba chiar statuie) apare astăzi a fi avut intenții mult mai perfide: a elimina etimologismul, a suprima ideea latinității și a pregăti - se pare - scrierea românească fonetică pentru o trecere fără dureri... la alfabetul chirilic! În
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în plus, are o surprinzător de clară marcă stilistică: fiind o limbă populară, identificabilă ca atare prin cuprinderea în forme de versificație și specii poetice tipice (strigături, orații), prin fonetisme și chiar prin asemănările cu cuvinte populare reale ("S-a crupit țelea-n bizarcă"; "Scorțopește-te un pic" etc.). Formula descîntecului a produs la Geo Bogza cuvinte nefamiliare ("rota dria vau/ simo selmo valen"), iar la G. Magheru succesiuni de termeni neologici
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
rade pe veioză din dicționarul nostru: e un vocabul absolut rebarbativ. Știu că, în fond, el e inevitabil; numai că poezia - definiție! - e o modalitate de a evita, subtil, niscaiva termeni... Româna nu prea știe, din păcate, să adopte unele fonetisme „străineze” (vorba lui Luca Pițu): ü, ö... L. N.: Și atunci? Ș. F.: Știu și eu că asta-i veilleuse-a românească și că nu avem alternativă. Veieză, totuși, ar suna mai bine. Ideală (și fonic, și etimologic) ar fi, însă
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]