303 matches
-
Nimeni nu mai ignoră astăzi ce înseamnă sale, delivery, off, chiar dacă nu vorbește engleza. Care ar fi a doua problemă lingvistică cuprinsă în proiect? Ar fi eliminarea caracterului specific al limbii. Dar ce anume caracterizează o limbă? Mai întâi, sistemul fonologic, adică sunetele. Ei bine, fiecare limbă are un sistem de sunete pentru compunerea cuvintelor, cu reguli. În protugheză, regula spune că nu există cuvinte care se termină în t sau g. Când apare un t sau g final într-un
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
în t sau g. Când apare un t sau g final într-un cuvânt străin, tendința noastră este să adăugăm un i. Lumea cumpără hot dog, dar spune roti dogui. Asta înseamnă că importăm cuvintele străine, dar adaptându-le sistemului fonologic portughez. Ce altceva mai caracterizează o limbă? Sistemul său gramatical. Ceea ce se întâmplă, de exemplu, când creăm verbe după cuvinte străine, este că urmăm regula conform căreia singura conjugare posibilă este conjugarea întâi (verbe care se termină în -ar), ca
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
standard, și a paralelismelor din activitatea lor. Există și părerea că realitatea folosirii limbii, care nu ține seamă de standarde, este neglijată, și că unii lingviști se fac vinovați de un purism nejustificat în elaborarea standardului. În general, trăsăturile structurale (fonologice, morfologice și sintactice) ale limbii bosniace sunt comune sau cu ale croatei, sau cu ale sârbei, sau cu ambele, toate trei având la bază dialectul štokavian. Standardizarea limbii bosniace se face pe baza folosirii limbii de către vorbitorii bosniaci și Damir
Limba bosniacă () [Corola-website/Science/305722_a_307051]
-
arată, pe de o parte, efectul unificatoriu pe care limba cărților bisericești au avut-o în trecut asupra scrierii și pronunției întregului popor românesc, iar pe de altă parte se îndoiește dacă stadiul actual de nelimpezire a cestiunii ortografice și fonologice nu ar fi primejdios pentru unitatea și viitorul limbei noastre daca s-ar răsfrânge asupra reeditării cărților bisericești. [ 12 decembrie 1880] {EminescuOpXI 441} ["ADEVĂRUL DOARE; NIMIC NU DOARE CA ADEVĂRUL... Adevărul doare; nimic nu doare ca adevărul. Deși am declarat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
celelalte prelegeri sufăr de greșala generalității, aproape din toate nu se văd studii cu totul speciale, cari să dovedească o îndeletnicire amănunțită cu materia. Filologii clubului ar putea să se ocupe, d. ex., cu strângerea locuțiunilor și proverbelor, cu cestiunile fonologice ale limbei române, cu stabilirea nomenclaturei științifice, cu adunarea numirilor de plante, insecte și metale ș. a. E drept că aceste sunt cestiuni cari cer muncă, dar n-ar suferi de sterilitatea tezelor cu totul generale. Am pune de {EminescuOpIX 312
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
asupra preciziei termenilor, ci să fim consecvenți în utilizarea lor și să nu ne lăsăm intimidați de mulțimea clasificărilor. Numeroase și amendabile în cazul concret al figurilor, aceste clasificări pot fi reduse la următorul tablou taxonomic: figuri de cuvânt (preponderent fonologice): afereză, apocopă etc.; figuri de construcție (figuri sintactice legate de structura frazei): inversiune, elipsă, chiasm, anaforă etc.; tropi (figură cu schimbare de sens; atribuirea unei semnificații care nu este semnificația proprie a unui cuvânt): metaforă, litotă, alegorie, personificare etc.; figuri
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
întârziat, cu model patologic (limbaj nedezvoltat); b) limbaj întârziat, cu model normal; c) întreruperea dezvoltării limbajului; d) limbaj calitativ diferit de limbajul normal. După criteriul aplicat dificultăților de învățare (L. Bloom), identificăm: 1. dificultățile de învățare a formei limbajului (aspecte fonologice, morfologice și sintactice); 2. dificultățile de învățare a conținutului limbajului (aspectele semantice ale limbii); 3. dificultățile în învățarea utilizării limbajului în comunicare. Din această perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii: a) tulburări fonologice - sunetele nu sunt produse
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
a formei limbajului (aspecte fonologice, morfologice și sintactice); 2. dificultățile de învățare a conținutului limbajului (aspectele semantice ale limbii); 3. dificultățile în învățarea utilizării limbajului în comunicare. Din această perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii: a) tulburări fonologice - sunetele nu sunt produse conform regulilor lingvistice ale comunicării; b) tulburări morfologice - privesc construcția cuvintelor ca formă, număr, gen, caz, timp, mod, etc.; c) tulburări sintactice - încălcări ale regulilor de codificare a mesajelor, a ordinii cuvintelor în propoziții sau fraze
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
literatură în liceul de cultură generală [greșeli de fonetică, morfologie, vocabular și stil], SLLFOLC, 1, 1969, 201-205. [39] TUDORIU, VALENTINA, Metode statistice în aprecierea lecturii literare la clasele VVIII, în Rev. Ped., 6, 1969. 1970 [1] ALDESCU, PAUL, Folosirea opozițiilor fonologice pentru dezvoltarea exprimării elevilor, LR, 19, nr. 5, 1970, 443-445. [2] ALECU, VIOREL, Emisiunile „radio-școală” mijloc de îmbogățire a cunoștințelor de limba și literatura română? RPED, 19, nr. 11, 1970, 100-106. [3] ALEXANDRU, CONSTANTIN, Rolul jocului în dezvoltarea vorbirii școlarilor
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
actuale ale perfecționării, instruirii și educării la limba și literatura română în liceu. Aplicarea programei îmbunătățite de limba și literatura română, începînd cu anul 1984-1985, în “Limbă și literatură”, vol. I, 1984, p. 80-84. [15] BOTIȘ, LIDIA, NICOLAU, MARIA, Alternanțele fonologice - o dificultate în învățarea limbii române de către studenții străini, SLF, 1984, 237-240. [16] BOTIȘ, LIDIA, NICOLAU, MARIA, Aspecte ale predării articolului hotărât din perspectiva abordării limbii române ca limbă țintă, SLF, 1984, 222-25. [17] BULGĂR, GH., Respectul pentru limba română
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
încurajare activă a exprimării copiilor și le vor oferi, în forme neagresive, dar ferme, modele bune de vorbire, atunci ei vor părăsi formele incorecte (fonetice, morfologice, sintactice). Dintr‑o altă perspectivă, putem clasifica tulburările de limbaj în cinci categorii: - tulburări fonologice - persoana nu produce sunetele conform cu regulile lingvistice ale comunicării; - tulburările morfologice - privesc construcția cuvintelor ca formă, număr, gen, caz, mod, timp etc.; - tulburările sintactice - încălcări ale regulilor de codificare a mesajelor, în ceea ce privește ordinea cuvintelor în propoziții și fraze (structura propoziției
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
semnificații, codificarea și decodificarea cuvintelor și frazelor; - tulburările pragmatice - combină discordant limbajul verbal cu comunicarea nonverbală. Această clasificare corespunde criteriului aplicat dificultăților de învățare a limbajului de către L. Bloom: 1. Dificultățile de învățare a formei limbajului se referă la aspectele fonologice, morfologice și sintactice: - învățarea fonologică presupune însușirea fonemelor, silabelor și prozodiei (accent, intonație); - învățarea morfologică presupune însușirea de cuvinte (substantive, adjective, verbe, adverbe, conjuncții, prepoziții etc.); - învățarea sintactică presupune însușirea ordinii, ierarhizării și raporturilor convenționale consacrate de logica lingvistică în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
și frazelor; - tulburările pragmatice - combină discordant limbajul verbal cu comunicarea nonverbală. Această clasificare corespunde criteriului aplicat dificultăților de învățare a limbajului de către L. Bloom: 1. Dificultățile de învățare a formei limbajului se referă la aspectele fonologice, morfologice și sintactice: - învățarea fonologică presupune însușirea fonemelor, silabelor și prozodiei (accent, intonație); - învățarea morfologică presupune însușirea de cuvinte (substantive, adjective, verbe, adverbe, conjuncții, prepoziții etc.); - învățarea sintactică presupune însușirea ordinii, ierarhizării și raporturilor convenționale consacrate de logica lingvistică în limbă. 2. Dificultățile de învățare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
unor algoritmi sau a unor pași de intervenție care se adaptează în raport cu tipul, stadiul și anvergura dificultăților de învățare, precum și cu personalitatea copilului. Pentru exemplificare, în cazul dificultăților de învățare a scris‑cititului, alegerea rutei vizuale sau, dimpotrivă, a celei fonologice se face în funcție de situația specifică a copilului dislexic și disgrafic în traseul străbătut de acesta până în situația prezentă. Profilaxia dificultăților de învățare se înscrie și ea pe linia destul de controversată a teoriilor explicative și a etiologiei analizate până acum. Examinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
-comunicarea manuală nu este altceva decât gest și mimică; și 2. comunicarea manuală nu este nimic altceva decât limbajul verbal al majorității populației făcut vizibil prin semne. A fost mult mai dificil să se descopere că organizarea semnului la nivele fonologice și morfologice era comparabilă cu cea stabilită pentru limbajele verbale, Însă cu caracteristici distinctive unice pentru un limbaj cu modalitatea de exprimare vizual-gestuală. La nivelul sintaxei, adică cu referire la ordonarea semnelor În propoziții, limbajele gestuale au prezentat o schemă
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
Wellek, Warren au influențat evident și studiile de poetică). (b) p. 206. Wellek si Warren prefigurează aici ideea "modelului", frecventă în studiile lingvistice și matematice recente, dar aplicabilă și în poetică. In acest ultim caz, putem, într-adevăr, considera analiza fonologică un "model" al celei literare, în sensul utilizării acelorași principii logice metodologice, dar nu în sensul reducerii analizei operei literare, la cercetarea... fonemelor constitutive. (c) p. 209. Dintre lucrările românești de teorie literară, două se apropie, relativ și în moduri
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de statistică, astăzi), dispoziția lor în scheme eufonice pe bază de contraste, nu numai de reluări (sugestii muzicale), intonația, ritmul etc. Paul Delbouille, Poesie et sonorite, Paris, 1961, reia unele idei ale lui Mukafovsky, insistînd asupra valorilor semantice ale contrastelor fonologice. Sextil Puscariu a intercalat în Limba română, București, 1940, voi. I, o convingătoare analiză a muzicalității poemului Rugăciune de M. Eminescu, urmărind grafic "valurile" sonore ale vocalelor accentuate, asonantele, aliterațiile etc. (b) p. 213. Cîteva importante articole despre metrică au
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
este descrisă astfel de unul dintre autori: " Fiecare articol cuprinde indicarea poziției limbii în cauză în cadrul clasificării [...], enumerarea țărilor în care se vorbește și evaluarea numărului de vorbitori după sursele existente la acea dată. Se descrie apoi pe scurt structura fonologica, gramaticala și lexicala a limbii respective, insistîndu-se asupra trăsăturilor caracteristice. Este prezentată structura dialectala, cu semnalarea caracteristicilor principalelor dialecte. Se înfățișează de asemenea periodizarea istoriei limbii, cu caracterizarea celor mai importante etape și evidențierea trăsăturilor proprii fiecăreia și a influentelor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
O variantă, intitulată Caracterizarea tipologica a limbilor (după Ed. Sapir), apare și în Tratat de lingvistică generală, p. 459. Toate notele la tabel, în afară de cele ale lui Sapir, ne aparțin. Erau însă lăsate deoparte alte perspective, cum ar fi tipologia fonologica sau tipologia sintactica, luate serios în discuție abia în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Joseph Greenberg, într-o serie de studii publicate după 1950, va elimina din propria clasificare tipologica criteriul conceptual al lui Sapir, dar va
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
chineză, birmaneză, vietnameza, limbile thai, multe limbi din Noua-Guinee, majoritatea limbilor africane subsahariene (excepții: peul, wolof, swahili etc.), multe limbi amerindiene. Unele limbi au dezvoltat sisteme tonale complexe. De pildă, limba kam (din familia tai-kadai) are 15 tonuri. Alte trăsături fonologice după care pot fi clasificate limbile 167: alternante sau mutații consonantice (da/nu), locul accentului (fix/variabil), durata vocalica (fără vocale lungi, parțială, distinctiva, concomitenta), tonuri și registre (da/nu) etc. 4.3.2. Criterii morfologice Cea mai cunoscută clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
între limbi, sau, în cel mai bun caz, de descendentă limbilor proto-uralică și proto-altaică dintr-o proto-limbă comună, dar urmată de o dezvoltare divergență. Printre aceste trăsături genealogice comune ale mării familii uralo-altaice ar fi de amintit: - la nivelul tipologiei fonologice sînt limbi caracterizate de fenomenul armoniei vocalice; - la nivelul tipologiei morfologice sînt limbi de tip aglutinant iar genul gramatical lipsește; - la nivelul tipologiei sintactice sînt limbi SOV (subiect-obiect-verb), centripete (modificatorii preceda elementul modificat) și utilizează postpozițiile în locul prepozițiilor. Lista numeralelor
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
propune și el o astfel de super-familie ("Greater Austric macro-phylum")288 care ar trebui să includă: - nihali (limba din centrul Indiei) - austro-asiatice (munda - mon-khmer) - hmong-mien (miao-yao) - daic (tai-kadai) - austroneziene - ainu (Japonia) Principala trăsătură caracteristică a acestor limbi ține de nivelul fonologic: sistemele consonantice sînt simple sau normale, în timp ce sistemele vocalice sînt extrem de bogate, unele limbi austro-asiatice avînd pînă la 40 de vocale: "adesea 3 serii după locul de articulare, 4 grade de deschidere, opoziție de cantitate și uneori de nazalitate. În
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
polineziana este analitic-aglutinantă), diversitate pe care autorii volumului Limbile lumii 292 o pun pe seama vastității ariei lingvistice, insularității și izolării unor teritorii precum și pe seama datelor diferite ale migrațiilor și influentelor altor limbi, pot fi identificate cîteva trăsături comune generale: "sistemele fonologice, provenind dintr-un sistem proto-austronezian comun, care a putut fi reconstituit, cuprind în general vocalele și consoanele de bază. Nu au tonuri. Morfologie simplă a numelui și a verbului; multe rădăcini pot fi folosite cu ambele roluri. Reduplicare a radicalului
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Noua Guinee au topica subiect-obiect-verb (poate sub influența unor limbi papua). Limbile din grupul Reef-Santa Cruz șunt greu de clasificat, prezentînd trăsături comune atît cu familia austroneziana, cît și cu limbile papua"293. Tipologic, s-ar mai putea aminti sistemele fonologice simple (număr redus de consoane și vocale, absența grupurilor consonantice dificil de pronunțat), muzicalitatea fluxului sonor (asonante, aliterații), două procedee morfologice intens utilizate: reduplicarea și afixarea, lipsa genului; la fel ca în limbile chino-tibetane, există zeci de clasificatori care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
yufu dzadzaηiηko sară - ve?, lit. "om-agent copac grădină mijloc-în a sădi-pers. 3 singular trecut îndepărtat". Numele posesorului preceda de obicei pe cel al obiectului posedat (fac excepție limbile din familia Reef-Santa Cruz)."301 Mai trebuie remarcate simplitatea extremă a inventarului fonologic (limba rotokas 302, de pildă, are cel mai mic inventar fonetic din lume: cinci vocale și șase consoane), raritatea grupurilor consonantice și structura silabica foarte redusă (în enga303, de exemplu, o silaba poate fi alcătuită fie din vocală, fie doar
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]