313 matches
-
de comunicare. Pentru a satisface necesitățile cunoașterii și comunicării, evoluția limbii a urmat calea de la simplu la complex. În ce privește evoluția limbilor flexionare, numite indoeuropene, acestea au urmat calea transformării segmentelor sonore în vocale și consoane, care se constituie în sisteme fonologice specifice fiecărei limbi, și a transformării componentelor inițial lexicale ale cuvântului în morfeme. Privită din prezent spre trecut, limba română se înscrie în evoluțiile etnolingvistice din jumătatea de est a Europei, evoluții cauzate de cucerirea de către romani a acestui spațiu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
istoria formelor gramaticale și a cuvintelor limbii române”. Despre sunete el vorbește în două capitole: în primul (p. 3-224) este prezentată „istoria sunetelor”, în cel de al doilea (p. 225-407) „învățămintele trase din istoria sunetelor”. El identifică 260 de „fenomene fonologice petrecute în sânul limbii românești”. Pentru cele șapte vocale sunt prezentate 87 de situații fonetice, pentru consoana r zece situații, pentru l, care în română ar fi de trei feluri, sunt discutate 14 situații etc. Din prezentarea materialului fonetic Philippide
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
căror element principal constitutiv l-au format thracii, și limba albanejilor, deosebiri pornite de la baza de articulație și de la cea psihologică, sânt prea mari pentru ca să putem admite la amândouă popoarele același fond etnic. Illyri iarăși nu pot fi, căci caracterele fonologice specifice grupului illyro-romanic, care-și au obârșia în baza de articulație illyră, lipsesc limbii albaneze, iar apropierile pe baza cuvintelor sânt contrabalansate de apropieri analoage dintre limbile albaneză și thracă... Dacă nu sânt nici thraci, nici illyiri, nu pot fi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ști cum ar scrie d. Petri pe acest ș ca să se vadă din ce sunet originar derivă. Rezumăm opinia noastră în privirea ortografiei astfel. A cerceta vorbirea vie a poporului din toate părțile și a suma fenomenele sub legi generale fonologice e treaba filologiei române; tot astfel e treaba ei de-a căuta originile cuvintelor. Dar în ortografie ca atare n-are să se răsfrângă munca filologilor, căci nu e treaba ei de-a oglindi originile cuvintelor. Ca oglindă a pronunției aceleia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de vexare, o unealtă nouă de neliniște și de nemulțumire, spre paguba culturii naționalităților și fără vrun folos real pentru naționalitatea egemonă. Cauzele sânt deosebite. Întâi, limba maghiară, fiind radical deosebită de limbile ario-europee, e în privire lexicală, sintactică și fonologică foarte grea, încît pentru învățarea ei se cer opt, nouă ani de zile, așa că în cercul restrâns al școalei primare rurale ea ar juca rolul pe care limba germană [2o]2 [îl] joacă în școalele rurale din Bucovina. De zeci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a ajunge la conștiință. Pentru a dovedi acest lucru, ei folosesc imaginea de rezonanță magnetică funcțională și demonstrează activarea ariei occipito-temporale la apariția cuvintelor "mascate" (cuvinte însoțite de litere sau figuri geometrice) total inaccesibile înțelegerii. Existența cuvintelor "mascate", înmagazinate ortografic, fonologic și semantic în girusul fusiform al emisferei stângi, este demonstrată de Natalie M.; Greenwald, Draine și Abrams, precum și de Natalie M. et al (2013), Greenwald, Draine și Abrams (1996), Neely și Kahan (2001). Cuvintele mascate rămân în ceea ce aceștia numesc
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
-comunicarea manuală nu este altceva decât gest și mimică; și 2. comunicarea manuală nu este nimic altceva decât limbajul verbal al majorității populației făcut vizibil prin semne. A fost mult mai dificil să se descopere că organizarea semnului la nivele fonologice și morfologice era comparabilă cu cea stabilită pentru limbajele verbale, Însă cu caracteristici distinctive unice pentru un limbaj cu modalitatea de exprimare vizual-gestuală. La nivelul sintaxei, adică cu referire la ordonarea semnelor În propoziții, limbajele gestuale au prezentat o schemă
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
-comunicarea manuală nu este altceva decât gest și mimică; și 2.-comunicarea manuală nu este nimic altceva decât limbajul verbal al majorității populației făcut vizibil prin semne. A fost mult mai dificil să se descopere că organizarea semnului la nivele fonologice și morfologice era comparabilă cu cea stabilită pentru limbajele verbale, însă cu caracteristici distinctive unice pentru un limbaj cu modalitatea de exprimare vizual-gestuală. La nivelul sintaxei, adică cu referire la ordonarea semnelor în propoziții, limbajele gestuale au prezentat o schemă
Importan?a form?rii de interpre?i ?n limbajul mimico-gestual ?n Rom?nia by Florea Barbu [Corola-publishinghouse/Science/83961_a_85286]
-
persoana a III-a, adică la persoana despre care se vorbește, pretinzând folosirea completă a numelui și pentru deplină identificare. Nu se poate spune Casa (Casandra) a noastră, ori Rave (Raveca) a noastră, exprimarea fiind dificilă și impune căderea emisiei fonologice de la nivelul unui accent intens și înalt de pe ultima vocală, la obligația de a pronunța cu efort maxim vocala deschisă a care urmează (Rave a noastră). Un alt evident efect al legii comodității vorbirii, ce acționează din zorii existenței limbii
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
culturale. Această perspectivă este ilustrată În special de lucrările lui Sperber, pentru care explicarea variabilității culturale implică În mod necesar căutarea unor scheme mentale universale. Din această perspectivă, se pot cita studiile privind vocabularul culorilor, terminologiile de rudenie sau sistemele fonologice, studii care au contribuit mult la dezvăluirea slăbiciunii credo-ului culturalist. Dar oricât de utile sunt aceste cercetări pentru progresul cunoașterii, ele se dovedesc a fi, prin gradul lor de abstracție, de prea puțin ajutor pentru elaborarea unui universalism concret
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ziselor susnumitelor/acestor din urmă plantații.; Maria a întîlnit-o pe Ana. Prima a îmbrîncit-o pe cea de-a doua.) În semiotică, anafora este definită ca funcție de bază a textului semiotic general, prin care sînt indicate, "arătate" entitățile înaintea oricărei structuri fonologice sau semantice. Funcția anaforică este anterioară semnificației, este relațională, transgresivă în raport cu structura verbală, prin intermediul căreia este însă studiată în mod necesar. V. cataforă, cotext, deictic, referent. BENVENISTE 1966; KRISTEVA 1969; TODOROV 1970; MAILLARD 1974; HALLIDAY - HASAN 1976; MILNER 1982; TASMOWSKI-DE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceeași realitate, cîntecul cocoșului, de exemplu, devenind cucurigu, în română, quiquiriquí, în spaniolă, cocorico, în franceză, cock-a-doodle do, în engleză etc. Prin urmare, semnificantul este întotdeauna modelat de sistemul lingvistic căruia îi aparține și, în mod deosebit, de organizarea sistemului fonologic. Pornind de la faptul că organele fonatoare sînt simbolul întregului organism și că activitatea fonică simbolizează activitatea omului în lume, praxematica atribuie funcției iconice o prezență generalizată în limbă, chiar dacă ea nu reprezintă practica esențială a limbii. În această viziune, a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2001. IO MATERIALITATE DISCURSIVĂ. Prin materialitate discursivă, M. Pêcheux a numit, în 1969, limba ca fiind locul material unde se realizează efectele sensului și se pune problema unei delimitări între lingvistic și discurs. Ulterior, M. Pêcheux a precizat că regularitățile fonologice, morfologice și sintactice relevă baza comună a posibilității proceselor discursive diferențiate ce sînt studiate de a n a l i z a d i s c u r s u l u i. Semantica ține însă în mod esențial de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursul științific și în cel didactic), cu secvențe persuasive avînd diferite grade de autonomie. V. argumentare, demonstrație, retorică. GREIMAS - COURTES 1993. RN PERTINENȚĂ. Conceptul de "pertinență" s-a impus în lingvistică prin Școala de la Praga și ține de dezvoltarea teoriei fonologice structurale. Sintagma trăsătură pertinentă este folosită pentru a desemna caracteristicile articulatorii sau acustice ale fonemelor care permit acestora să se opună între ele. Teoria pertinenței a fost propusă de D. Sperber și D. Wilson pentru a explica comportamentul comunicativ din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reconcilia sintaxa cu semantica (altădată total separate), semantica generativă a răsturnat datele problemei postulînd că starea de la care pleacă activitatea generativă este compusă din formele logico-semantice care, supuse unui șir de transformări, generează formele de suprafață. În acest mod, componentul fonologic permite să se dea o reprezentare fonetică a enunțului, rezolvîndu-se astfel problema dificilă a gramaticii generative, reprezentată de interpretarea semantică. Dar, deși gramatica generativă a manifestat un interes constant pentru aspectele cu statut de universalitate, realizările ei nu au fost
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structuralistă, reprezentată, de exemplu, de T. Todorov, textul ca obiect de studiu este investigat printr-o metodă analitică ce evidențiază laturile sale verbale, sintactice și semantice, cu alte cuvinte, condițiile producerii textuale care se oglindesc în totalitatea elementelor specific lingvistice (fonologice, morfologice), relațiile dintre unitățile textuale și produsul complex al conținutului lor semantic. Dacă textul se circumscrie limbii, se poate admite, după opinia lui H. Plett, că, din punct de vedere semiotic, textul este un supra-semn (macro-semn la E. Coșeriu) lingvistic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
negație non-standard nu sînt ale avocatului, ci ale vorbitorului. În final, întorcîndu-ne la propoziția lui Gabriel, pe care am reelaborat-o dintr-o matriță DD originală într-una DI, trebuie să admitem că Discursul Direct original nu prezintă idiosincrasii lexicale sau fonologice evidente, de genul celor pe care Discursul Indirect le elimină. În același timp, totuși, originalul DD folosește o construcție care este mai degrabă metaforică și caracteristică tendinței lui Gabriel de a gîndi în tropi și în figuri de stil. Este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Wellek, Warren au influențat evident și studiile de poetică). (b) p. 206. Wellek si Warren prefigurează aici ideea "modelului", frecventă în studiile lingvistice și matematice recente, dar aplicabilă și în poetică. In acest ultim caz, putem, într-adevăr, considera analiza fonologică un "model" al celei literare, în sensul utilizării acelorași principii logice metodologice, dar nu în sensul reducerii analizei operei literare, la cercetarea... fonemelor constitutive. (c) p. 209. Dintre lucrările românești de teorie literară, două se apropie, relativ și în moduri
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de statistică, astăzi), dispoziția lor în scheme eufonice pe bază de contraste, nu numai de reluări (sugestii muzicale), intonația, ritmul etc. Paul Delbouille, Poesie et sonorite, Paris, 1961, reia unele idei ale lui Mukafovsky, insistînd asupra valorilor semantice ale contrastelor fonologice. Sextil Puscariu a intercalat în Limba română, București, 1940, voi. I, o convingătoare analiză a muzicalității poemului Rugăciune de M. Eminescu, urmărind grafic "valurile" sonore ale vocalelor accentuate, asonantele, aliterațiile etc. (b) p. 213. Cîteva importante articole despre metrică au
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
sondă (engl. probe) și țintă (engl. goal). Ele se află într-o relație de c-comandă, iar ținta acordului este cea mai apropiată țintă din domeniul Acordului. Trăsăturile pot fi "tari" sau "slabe". Cele tari sunt neinterpretabile la nivelul Formei fonologice, astfel că ele trebuie să fie eliminate în "sintaxa vizibilă" (engl. overt syntax) printr-o mutare vizibilă. O trăsătură tare trebuie să intre într-o relație de verificare cât mai repede posibil. Trăsătura tare A a categoriei B trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt neutre. Tot la neutre sunt încadrate substantivele care denumesc copii și animale. La polul opus sunt sistemele formale de gen, iar acestea, la rândul lor, sunt de două tipuri: cele în care genul se atribuie pe baza informației (formei) fonologice și cele în care genul se atribuie pe baza informației morfologice. De exemplu, în limba qafar, sistemul de gen este semantic și fonologic: substantivele [+Animat] se repartizează în masculine și feminine, pe baze semantice; cele [-Animat] se repartizează în masculine
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la rândul lor, sunt de două tipuri: cele în care genul se atribuie pe baza informației (formei) fonologice și cele în care genul se atribuie pe baza informației morfologice. De exemplu, în limba qafar, sistemul de gen este semantic și fonologic: substantivele [+Animat] se repartizează în masculine și feminine, pe baze semantice; cele [-Animat] se repartizează în masculine și feminine pe criterii fonologice: cele a căror formă de dicționar se termină într-o vocală accentuată sunt feminine, iar celelalte sunt masculine
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genul se atribuie pe baza informației morfologice. De exemplu, în limba qafar, sistemul de gen este semantic și fonologic: substantivele [+Animat] se repartizează în masculine și feminine, pe baze semantice; cele [-Animat] se repartizează în masculine și feminine pe criterii fonologice: cele a căror formă de dicționar se termină într-o vocală accentuată sunt feminine, iar celelalte sunt masculine, cu foarte puține excepții (Corbett, 2006: 128). Atribuirea genului pe baza informației morfologice este întâlnită în rusă. În această limbă, pentru animate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
construcții în care nominalul acordat nu are nicio relație sintactică cu verbul care se acordă cu el. Potrivit lui Bobaljik, componenta sintactică ar genera o reprezentare abstractă, care stă la baza a două componente interpretative: (45) Sintaxă (Narrow Syntax) | | /\ Morfologia - / \ / \ Forma Fonologică Forma Logică Această reprezentare adaugă componenta Morfologie ca parte a Formei Fonologice: Morfologia ar utiliza structura sintactică oferită de componenta Sintaxă și ar modifica-o pentru a produce o formă fonologică. Un rol important pentru susținerea teoriei lui Bobaljik îl
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care se acordă cu el. Potrivit lui Bobaljik, componenta sintactică ar genera o reprezentare abstractă, care stă la baza a două componente interpretative: (45) Sintaxă (Narrow Syntax) | | /\ Morfologia - / \ / \ Forma Fonologică Forma Logică Această reprezentare adaugă componenta Morfologie ca parte a Formei Fonologice: Morfologia ar utiliza structura sintactică oferită de componenta Sintaxă și ar modifica-o pentru a produce o formă fonologică. Un rol important pentru susținerea teoriei lui Bobaljik îl joacă felul cum este definit elementul care controlează (determină) acordul: (46) Elementul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]