381 matches
-
mac, chimion sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu cercel în ureche, cu plete negre, lucioase, unse cu unt topit, goi până la brâu sau doar în vestă peste bustul fibros și nădușit, forjau și ciocăneau cuțite, topoare, foarfece, vătraie sau potcoave, acționând în același timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mushaira, Pran este hrănit și îmbrăcat într-un sari albastru de mătase. — Iar acum, zice Khwaja-sara, ești așteptat de niște domni care vor să te vadă. Vino. La lumina unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
curioasă. În redacții își făcea loc veleitarismul. Doar cu preocupări rutiniere, redactorii uitau că menirea lor era să ajute, nu să persecute pe cei mai talentați. Dispărea gustul pentru delectarea artistică ca să se impună cel pentru funcții. Nume indistincte își forjau trivial cariera, călărind pe șeaua lingușirii și pretinzînd la rîndul lor să fie adulați. Încet, încet se instala banalitatea. Din cauza grijii excesive pe care mi-o arăta mama, în mine se curmase nevoia firească de cruzime. Nu eram un luptător
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mii de așchii luminoase și zăngănea lanțuri infernale. I s-a auzit vocea: - Tu m-ai căutat. Ce vrei de la mine? Biscornet rămase împietrit. Era uluit de cele întâmplate. Sub un prim impuls, a răspuns: - Domnule Satan, eu vreau să forjez fierul la focul diavolilor tăi. Eu nu pot să te ajut - a răspuns ucigă-l toaca - Sfânta Fecioară nu-mi permite acest lucru. Nimic necurat nu poate intra în Notre- Dame. însă, dacă tu îmi dărui inima ta, eu mă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
presiuni corespunzătoare? - Ei, prințe Belzebuth, nu sunt eu chiar așa de prost încât să-ți ofer sufletul meu, pe care bunul Dumnezeu mi l-a dăruit și mi l-a pus sub protecția Sfintei Fecioare. însă, dacă și tu vei forja ușa de la Notre-Dame, forța ta va crește. Dar numărul mare de creștini vor vedea șiretlicurile tale și nu vor mai veni să se roage de tine pentru a trece prin ușile bisericii. De asta ce mai ai de spus? Diavolul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
emanată pe piață, când el e(ra) singurul care deține(a) adevărul cărților și mărimea mizei - toate acestea, plus multe altele, l au siderat pe novicele care eram: mus inconștient pe o corabie în derivă. Fie că vorbeam cu seniorii forjați la flacăra călinesciană, sau cu mai tinerii mâncători de jăratec istorico-literar, concluzia era invariabil aceeeași: noi nu ne amestecăm în troaca gazetărească! Noi suntem specialiști, cunoaștem adevărul, am studiat direct la surse esența faptului, dar nu ne vom lăsa niciodată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
22 de ani! Cu minunații mei prieteni de atunci: Cristian Moruzan, Valentin Teodosiu și Dan Arsenie. Prin „Metro nom“-ul realizat inițial în tandem cu George Limbășanu la Radio București, apoi singur la Radio Europa Liberă, Cornel Chiriac ne-a forjat și fermecat auzul, ne-a exorcizat alaiurile de draci acneici și ne-a racordat la fervorile muzicale ale Lumii Libere. Și astăzi, după patru decenii, aud în vis, fluier pe stradă ori fredonez, la ocazii, cu prietenii, cutare piesă decretată
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu tastatura, total străini de toc și călimară, alfabetizați pe telecomandă și telefonul mobil, robotizați, computerizați și alergici la tot ce ține de firesc, clonații noștri urmași nu-și mai potrivesc ființa pe tiparele armoniei și frumuseții naturale, ci se forjează exclusiv pe divaisuri, în arcanele artificialității, dizarmoniei și sterpiciunii. Bine, zic, voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vânătoare din copilăria mea. Habar n-am de ce-i revăd așa des cu ochii sufletului și nici nu am de gând să-mi explic logic fenomenul. Totul pleacă de la personajul fabulos al prunciei mele, bunicul din partea mamei, cunoscut la secția forjă din uzinele „Autobuzul“ și-n perimetrul Piața „Progresul“ (fostă Donescu) de pe Șoseaua Giurgiului - Bellu - Ferentari drept „Nea Costică (Cristea) Vânătorul“. Dunărean epicureu, temperament sangvin, micuț, dar focos, băutor atletic, impetuos cîntăreț de romanțe și tolbă nesecată de basme, ucenic de la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mare bucurie la anii săi înaintați. Am profitat de această ocazie și i-am cerut un sfat în privința unui coleg profesor decedat căruia, cu câțiva binevoitori, îi făcusem înmormântarea dar ulterior nu-i puteam instala și un gard de fier forjat cu tot ansamblul lui pe care-l aveam pregătit, întrucât administrația Cimitirului Petru și Pavel din Iași nu mă îngăduia, cerându-mi document de proprietate a locului, chitanță pe care n-aveam de unde s-o procur. L-am rugat, știindu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
stacojiu, primea cu grație o hîrtie de la conducătorul delegației pigmeilor. Munro își înșurubă măciulia și le făcu semn lui Lanark și Rima să-l urmeze în direcția opusă. Dincolo de holul din nord, coridorul era traversat de un paravan din fier forjat cu o înălțime de trei metri. Poarta din mijloc era păzită de un polițist care-l salută pe Munro cînd acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de oameni, unii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un indicator semnificativ al treptatei asimilări a avangardei în contexte ideologice diferite. Concluziile sale au un caracter mai degrabă implicit. Mi se pare totuși important să subliniez relația existentă - peste timp și mode - între mitul legitimator al „Întemeietorului/precursorului absolut” forjat de avangardiștii interbelici, legitimarea externă „sincronistă” și mitologizarea protocronistă din ceaușismul tîrziu, al cărui vîrf de sarcină l-a constituit centenarul omagial din 1983. O posibilă morală a fabulei (și a întregii cărți) ar fi aceea că istoria culturală e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei atunci cînd se exercită asupra unor critici sămănătoriști din provincie (sînt vizați în special cei din Craiova, de la revistele Ramuri sau Drum drept). Multe dintre textele critice ale foarte tînărului comentator indică o prefigurare a stilului pamfletar al avangardiștilor (forjat la școala unor pamfletari precum Arghezi și N.D. Cocea). Însă tabletele grupate sub titlul ireverențios „Flocăieli“ îl au ca victimă, între alții, pe dogmaticul postjunimist Mihail Dragomirescu, directorul Convorbirilor critice, apostrofat cu insolență vulgară: „Opaițul Sămănătorului s-a stins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
El înțelege, numai el, pe poetul Rotică, iar cînd rîde la masa dictatorială de o schiță a d-lui Brăescu, odată cu obezitatea sa tremură Vidinul. Toate damele sînt mișcate. E delicios maestrul!”, nr. 75). Aversiunea lui Vinea față de E. Lovinescu - forjată în perioada colaborării sale antebelice la gazetele lui N.D. Cocea și Tudor Arghezi - rămîne constantă; nu este vorba aici doar de antipatii ideologice (socialism vs. liberalism burghez), ci și de sensibilități artistice incompatibile. Oricum, dincolo de tonul pamfletar și de parti-pris-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din 1992-1996 au fost taxate ca fiind demagogice, cu efecte negative grave asupra procesului de tranziție. Ele au fost considerate a reprezenta expresia unui populism care a paralizat procesul de schimbări, fiind responsabile de crizele tranziției. Pe atunci s-a forjat expresia care descria patternul ezitant al tranziției stop and go. Explicarea neacceptării de către populație a costurilor schimbării invocată de ideologia tranziției a fost următoarea: o mentalitate de masă incoerentă, bazată în mod special pe o înțelegere insuficientă a proceselor de
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
tema precomprehensiunii într-un mod congenial cu analiza fenomenologică operată de M. Heidegger în Ființă și timp (¬32). Pentru Heidegger înțelegerea este un atribut al Dasein-ului relevat în structura proiectivă a intenționalității, prealabilă oricărei explicitări hermeneutice. Interpretarea este recesivă comprehensiunii, forjată în câmpul revelației unui sens unitar al totalității, fără de care nu am putea înțelege în ce anume „constă inteligența oricărui lucru”2. Dacă Heidegger discută temporalizările conștiinței prin postulatul structurării lingvistice a comprehensiunii, M. Polanyi pretinde că acest comportament anticipativ
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Evanghelizează cel care binevestește alături de un angelos, ce și-a făcut din Cuvântul Scripturii „pâinea cea de toate zilele”. Nu o „demitologizare” a Noului Testament ar trebui să ne propună teologia protestantă în acest secol, ci demistificarea antropologiei care a forjat metoda exegezei istorico-critice. Din antropologia modernității definirea omului ca „ființă teologică”2 a fost abandonată. Lipsită de „un călăuzitor” (Fapte 8,31), practicată ad modus recipientis, exegeza Scripturii, a rătăcit prin labirintul kerygmei exigența mult mai dificilă a chenozei, uitând
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau "cunoscute" prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada 2, cuvântul face parte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trei instanțe ale actului narativ) alcătuiesc o unitate, tensiunea dintre ele creează un câmp al iluziilor În care imboldurile inițiale și rezultatele practice se Îmbină anarhic. E greu, de altfel, să decizi În ce măsură iluzia și incompleta circumscriere a spațiului confesiv forjează liniile de forță ale autoportretului. Din perspectivă analitică, obstacolele sunt mai numeroase decât impulsurile creatoare. Teatrul intimității, jucat de către autor pe tot parcursul scrierii jurnalului, râvnește, totuși, la obiectivitate și la o cât mai puternică impersonalizare a subiectivității. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
trebuințelor societății, ale unității și ale individului, cât și grija de a asigura «acomodarea» individului, a personalității la natura și la exigențele societății. În acest context se ivesc numeroase conflicte și contradicții; în focul lor, ca într-un furnal, se forjează, se realizeayă și se definitivează personalitatea omului; sacrificăm și înmormântăm unele dorințe, spre a salva altele”. Adaptarea, ca oroce fenomen complex, poate să prezinte o mulțime de grade: de la adaptarea superioară, proprie personalității echilibrate, până la inadaptarea gravă, caracteristică bolnavului mental
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
lectura” ei, dar Îi și supralicitează retoric expresivitatea. 5. În primul volum lipsește cuvântul-cheie indicații 35, cu toate că acest cuvânt apărea În ziarul Scânteia În majoritatea contextelor legate de reconstrucție. În al doilea volum, termenul este folosit curent. Mitul arhitectului se forjează acum, când Ceaușescu dă indicații În privința reconstrucției, a amplasării noilor clădiri. De aici, Ceaușescu vizează nu simpla refacere a orașelor afectate, ci lansarea unui plan edilitar la nivelul Întregii țări. Sunt astfel cooptate echipele de arhitecți, ingineri proiectanți și activiști
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nefiresc și nedemn ca limba română să fie vorbită de compatrioții săi, nedemni, pe care îi disprețuiește. Îi scria lui Wolf Aichelburg: „Mă întreb adesea cum a putut un popor așa de frivol ca al «meu», cum a putut să forjeze o limbă atât de profund poetică. Nu cunosc, în orice caz, un idiom mai expresiv” (15 octombrie 1974 Ă 513). De asemenea, îi scrie lui Gabriel Liiceanu: „În românește Heidegger sună incomparabil mai bine decât în franceză, idiom fără rezonanță
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
unui luptător de mult înfrânt. Spectacol de excepție, Unchiul Vanea, marchează un moment decisiv în tradiția românească a montărilor cehoviene. (George Banu) "Reprezentant de frunte al regiei contemporane românești, Alexa Visarion este o personalitate regizorală formată, artist ce și-a forjat un concept propriu, teatrul ca stare, și l-a ilustrat cu spectacole de o mare forță novatoare, tensionate, ordonate, de o integritate ireproșabilă, cu un acut simț al timpului și o teatralitate modernă ce impune admirație și respect. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
constant, iar în 2014, realizând un teleplay după piesa Vinovatul de Ion Băieșu (pe care Alexa Visarion a pus-o în scenă în 1972 și 1974, iar în 1991 a și ecranizat-o), am avut revelația: limbajul său filmic se forjează pe limbajul teatral specific dramei analitice. Ștefan Iordache Ștefan și Carmen Galin Maria Ca și Năpasta (pusă în scenă și ecranizată de Alexa Visarion în 1982), piesa Vinovatul are acel format al retrospecției analitice, al întoarcerii de la efecte către cauze
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în folosul unei societăți democratice. Dimpotrivă... Ceea ce atacă Foucault este "limbajul" și "narativitatea" în Excelența lor teoretică, academică și politică. De ce limbajul și narativitatea? Pentru că în jurul acestor două noțiuni, cărora le corespund fenomene culturale occidentale complexe și dificile, "s-au forjat" filosofiile și teoriile (de regulă, anglo-americane) ale istoriei. Cum să nu fii supărat pe Foucault, când acesta "atacă" osatura filosofică și istoriografică a comunității intelectuale anglo-americane? Și tocmai când Occidentul (1950-70) "și-a desăvârșit" sistemele de putere intelectuală (centrate îndeosebi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]