196 matches
-
mănăstire. O prietenă cu care vorbește mult la telefon o încurajează: "Știi, medicii fac astăzi minuni." Lui Nel nu-i mai plăcea să meargă la școală. Profesoara ei era o femeie bărbătoasă, care mirosea a tutun și ai cărei plămâni fornăiau ca niște foale de fierărie. Copiii, care se cunoșteau toți între ei, o priveau ca pe o străină. Doar o colegă de clasă, Sofia, a vrut să fie prietenă cu ea. Avea o față drăgălașă, dar obezitatea îi dădea un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se întindeau înspre marginile ținutului se opintea de ceasuri bune, fornăia, spumega, lua întunericul în coarnele ascuțite sau zgâria cu ghearele lungi acea poartă. Da, nu era deloc greu să auzi în gânduri gemetele sfâșietoare scoase de scândurile groase, atunci când monstrul încerca să le spintece, pentru a ajunge cât mai repede
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că a trebuit să spargă cu mâna betonu' ăla. Până-și bea domnu' meseriaș bericica, îi strângi sculele și te apuci să faci curat după el. Înainte să plece, își mai aruncă un ochi critic prin baie, apoi se spală fornăind până la brâu. O face iute, jegoșindu-ți după aceea prosopul, cu care oricum va da discret un lustru pantofilor. Ei bine, lui Adrian nu o să i se întâmple niciodată, absolut niciodată, așa ceva. Deși vine de la zece mii de kilometri depărtare, va găsi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
inclus în categoria respectivă. Dar nu, tipa se indignă și mai tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
licoarea spumoasă fără să-i simtă gustul. Brațele dezgolite ale Elenei Stanislavovna îi învălmășeau toate gîndurile. Scoase din buzunarul de la vestă o bancnotă de o sută de ruble, o puse pe marginea stîncii maronii din papier mâché și se îndepărtă fornăind zgomotos. Soția procurorului îi zîmbi și mai galeș, trase bancnota spre ea și rosti cu o voce cîntată: - Bieții copii n-o să uite mărinimia dumneavoastră. De la distanță, Ippolit Matveevici își duse mîinile la piept și se înclină cu un arșin
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
a-l pune în chestiune, fapt ce l-ar fi putut dezechilibra. Centrat pe ceea ce i se dăruie hic et nunc, rămîne imun la amenințările cadrului de neant al clipei de față. Veritabile trîmbițe ale vieții triumfale, amintirile d-sale „fornăie zgomotos”, aidoma unr nări. L-am cunoscut pe Ion Cocora la Cluj, către finele anilor ‘50, unde eram ambii studenți. Era un tînăr mai curînd ambițios decît visător, dornic însă de-a „ajunge” nu altminteri decît prin poezie. Am străbătut
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
se contrabalansează acum: dacă în Sebastian în vis bucuria primului născut era umbrită de fantoma tatălui sinucigaș, în Frânghia înflorită scufundarea voluptuoasă în imaginarul morții e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale proaspătului tată: „Deschizi repede ochii, Sebastian fornăie,/ te precipiți prin semiîntuneric/ spre pătuțul cu febră mică,// îi pui palma pe frunte, îi iei mânuța,/ îi aduci unghiuțele aproape de ochii tăi/ și înmărmurești așa până dimineață”. Tocmai capacitatea de a-și purta în spate integral obsesiile, fără a
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
85.45 Electrozi din cărbune, perii din cărbune, cărbuni pentru lămpi sau pentru baterii și alte articole din grafit sau din alt cărbune, cu sau fără metal, pentru utilizări electrice: - Electrozi: 8545.11.00 -- De tipul celor utilizați pentru cuptoare (fornăie) - 15 8545.19 -- Altele: 8545.19.10 --- Electrozi pentru instalații de electroliza - 15 8545.19.90 --- Altele - 15 8545.20.00 - Perii - 15 8545.90 - Altele: 8545.90.10 -- Rezistente de încălzire - 15 8545.90.90 -- Altele - 15 85.46
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
cal ieșit la pensie, calul regimentului, căruia la paradă i se permite și lui să treacă prin fața publicului, care mai aplaudă din inerție, fiindcă apucase să-i aplaude pe cei dinaintea lui. M-am simțit foarte bine, am tropăit, am fornăit prin istoria asta nouă, dar acum m-am retras din nou, pentru a scrie în limba pe care o iubesc, pe care o cîntăresc cu altă măsură, ce poate deveni penibilă în fața unor scriitori actuali sau de modă". Cronicarul înțelege
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
numai un șiretlic, dar se făcea a nu pricepe, se făcea a nu vedea și se lăsa tot mai mult pe vine, până ce spuza gurii îi aburea fața de sac fiert a Conului Mișu, brobonată de picuri de sudoare, care fornăia subțire, de plăcere și-i căuta cu nările mirosul de azimă ce se ridica dintre sâni. - "Mă, mă, bestie!", spunea el înduioșat deodată, vrând parcă să se ridice dintre brațele ei, care-l prindeau și-l rupeau, lăsându-i câte
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște ovăs, apoi mesteca câteva boabe, stârnind pofta Pegasului.Calul bătea din copite și din aripi. -Ce-i, căluțule, vrei si tu? Ia gustă.Și Pegas mâncă ovăsul din palma lui. Copilul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cugetării. Ajunși lângă stele, cerurile se deschiseră și sătenii zăriră iarăși, orbitoare, fața miloasă-a Dumnezeirii, în care îngerii se cufundară ca-ntr-un aer de aur. Iar acum săniile tăiau tipsia întinsă și însorită a câmpului fără drumuri. Căluții fornăiau din nările fierbinți, scoțând fuioare de aburi. Câte o femeie, albită cu totul după noaptea mâniei, privea speriată-napoi, făcîndu-și cruce cu limba în gura închisă, dar numai dâra tălpicelor se-ntindea îngustîndu-se, ca o săgeată ce-ar fi arătat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai departe, când se-ngîna ziua cu noaptea și o lumină mare, palidă, se-ntindea peste câmp. După trei zile și trei nopți au găsit locul. Era în amurg și prinsese iarăși să ningă. Bicele pocneau în lehamite și cîte-un căluț fornăia din nările încinse. Preotul, adâncit în gânduri, număra metanii dintr-un șirag de agată. Pietrele vișinii se loveau între ele cu un mic sunet dulce, tremurat, pipăite de degetele cu falange păroase, din care unul era doar un ciot, ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
năpusteau asupra lui, legănându-se în toate părțile. Urmă o izbitură groaznică și își pierdu cunoștința. Frediana, în schimb, rămase stăpână pe sine. Deși suferise lovituri în mai multe părți ale trupului, sări aproape imediat în picioare, odată cu calul, ce fornăi puternic. Nu era vreme să vadă în ce stare se găsea Waltan, care zăcea nemișcat lângă ea. Primul său gând fu să-l ajungă pe Rutilan și să-l țină, pentru a nu-i da de gol. Ascunsă printre copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
brad. Odolgan, săturat deja, părăsise cercul tovarășilor săi și acum se distra într-un colț întunecat al sălii largi, pe niște piei îngrămădite, muncea din greu între coapsele desfăcute ale unei tinere burgunde cu plete lungi și blonde. Gâfâia, mârâia, fornăia, în vreme ce ea, zgâlțâindu-se și gemând, cu palmele proptite în pieptul său musculos, îl fixa cu ochii strânși, cu gura întredeschisă, și scutura imperceptibil capul, implorând parcă să fie eliberată. Aproape terminase, oricum, când ușa pe jumătate distrusă fu deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de ajuns să-l facă să uite tot ce-l înconjura. însă curând ea se opri și se răsuci. Instinctiv, Balamber își trecu și el la trap calul mongol. Frediana îi apărea obosită, măcinată de stări contradictorii, însă armăsarul ei fornăia și, încă plin de energie, izbea cu putere în pământ cu copitele din față. Cu un asemenea cal, fata ar fi putut încă să se salveze, dar se vedea limpede că nu era omul care să fugă, lăsându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mina din apropiere, din care s-ar fi extras și ceva argint, chiar și aur, ceea ce o făcu pe mama să remarce că precis era vorba de „o mină ca aceea care aparținuse înaintașilor noștri!“. Curt scoase un fel de fornăit care suna în același timp amuzat și disprețuitor. La ce mai folosea un trecut glorios, dacă prezentul nu-i mai corespundea? Hotelul montan oferea un trecut simplu, modest, în care ne întorceam pentru a ne petrece vacanțele și unde tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Neumann pentru o Întâlnire. L-am găsit strâmbându-se nervos deasupra unei cești de cafea și a unei farfurioare pe care stătea, uitată, o prăjitură. — Care-i baiul? l-am Întrebat așezându-mă. Ți-ai pierdut pofta de mâncare? Neumann fornăi către farfurie: — Exact ca și guvernul ăsta. Arată al naibii de bine, dar nu are nici un gust. Frișcă din Înlocuitori foarte proști. L-am chemat pe chelner cu o fluturare de mână și am comandat două cafele. — Herr Gunther, uitați cum stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cameră de bloc În care se desfășura Party-ul Woody Allen!... Zaciu menționa pe „Iorgulești, Dimisieni, Magdalena Popescu, Raicu și Sonia, Sorin Titel, Ioana Crăciunescu, Mircea Dinescu, G. Bălăiță”, la care adăuga pe Paul Georgescu („monstruos, obez, cu figura aparent adormită, fornăind răutăți piezișe, nu mă are, evident, la stomac”). Nu, Paul nu Îl agrea, Îi și găsise o bună poreclă (cum ne găsea tuturor): Japonezul. Dacă te uitai bine, domnul Mihr-tchea Za-tchu semăna, oarecum, cu un distins profesor japonez. Însemnarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Tu nu înțelegi chestia asta. Vii de la New York, unde toată lumea-i Dumnezeu sau de-astea. Aici, oamenii... Sora mea? E ciudată, dar e singura mea aliată de pe lume. Practic, suntem noi doi împotriva tuturor. Femeia asta? Arătă spre Karin și fornăi. Ai văzut cum a încercat să mă atace. Se așeză la masa de testare și începu să plângă. Unde e? Pur și simplu mi-e dor de ea. Aș vrea s-o văd măcar cinci secunde. Mi-e frică să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe o moviliță de mei. Karin țipă și se repezi după ea, de parcă ar fi alergat după un copilaș scăpat din mână. Sări cu elan în șanț, zgâriindu-și picioarele într-o tufă de ciulini. Se aplecă și apucă hârtia, fornăind. Se întoarse spre el, triumfătoare. Mark stătea pe șosea nemișcat, uitându-se spre est. Îl strigă, dar n-o auzi. Nu se întrerupse din contemplație nici când ea veni lângă el. Era ceva chiar acolo. Se întoarse în semicerc. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
asta făcea aluzie autostopistul. Cald. Rece. Folosesc locul ăsta pentru un proiect, ceva. Sau au nevoie de un loc mare și gol, în care să nu fie nimeni. Sau le trebuie ceva anume - ceva special din viața de aici. Rupp fornăie. Ceva special? Din viața de aici? Mark îi forțează. Gândiți-vă: ceva care ne e așa de aproape că nici nu-l mai vedem. Ceva ce facem numai noi și altcineva nu. Duane e cât pe-aci să se înece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai degrabă amuzați decât exasperați. Ea era bătaia lui de cap, micul lui puzzle. Ea îi luă palma și o mângâie cu degetul mare, cel mai periculos schimb al lor de până acum. —Cum o să fie dacă... își revine? Robert fornăi. —Cum era înainte. Fratele tău. —Corect. Dar care dintre ei? Nu te uita așa la mine. Înțelegi la ce mă refer. Putea să fie un nesimțit tare agresiv. Tot timpul mă călca în picioare. Karsh ridică din umeri - vina omeririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și agitat. Ușor Bălane, ușor...spune bătrânul în timp ce strânge puternic hățurile în mâini. A simțit iapă în călduri. Trebuie că este a lu' Culai a Petcului. Amarnic soi, drept ti-oi spune domnule ofițer, tot timpul e după împerechere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
durat decât o oră. A sunat telefonul, șeful m-a felicitat și m-a trimis la dracu' în praznic, să dezleg altă enigmă, căci sucombase un pârlit de un cui al altuia. Peter Cheyney La pescuit pe Șontea Motorul „Zambilicăi” fornăia vesel, intuia probabil că avea să facă cu noi un drum lung, în căutarea acelei împărății a apelor cu nuferi, pentru a nădi la râvnitul pește, nu atât pentru a-l sacrifica pe altarul grătarului cu cărbuni aprinși, ci pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]