179 matches
-
de ajuns să-l facă să uite tot ce-l înconjura. însă curând ea se opri și se răsuci. Instinctiv, Balamber își trecu și el la trap calul mongol. Frediana îi apărea obosită, măcinată de stări contradictorii, însă armăsarul ei fornăia și, încă plin de energie, izbea cu putere în pământ cu copitele din față. Cu un asemenea cal, fata ar fi putut încă să se salveze, dar se vedea limpede că nu era omul care să fugă, lăsându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mi-au fost returnate, cu o aprobare suplimentară din cap, minunat de cordială. Scrisese, cu litere care încă nu se cristalizaseră ca lumea, cuvântul „Încântat.“ Doamna de onoare, citind peste umărul meu, a scos un sunet ca un fel de fornăit de dispreț, dar eu m-am uitat pe dată la marele scriitor și am încercat să-i comunic, prin expresia feței mele, că noi toți cei din mașină știam să recunoaștem un poem adevărat când vedeam unul, și că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
adică, unchiule Sammler? Te rogi? Muzica baritonală Îi dispăru din voce și din nou era gâjâit și vorbea gâlgâit ca un curcan. Unchiule Sammler, eu sunt cu brațele. Dumneata ești cu rugăciuni? Scoase un râset plin, din burtă. Râdea și fornăia, bălăbănindu-și trunchiul Înainte și Înapoi, ținându-se cu mânile de coaste, orbește arătându-și amândouă nările. Cu toate astea nu-l lua În bătaie de joc pe Sammler. Nu tocmai. Trebuia să Înveți să faci o distincție. Distincție, distincție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dacă n-aș fi făcut această glumă oarecum macabră, atunci m-aș fi simțit În continuare deprimat...” Veselia de la masă se Înteți la fiecare toast. La șapte și un sfert, birja apăru din nou În fața lor. Cei patru cai negri, fornăind pe nări, umflară singuri de pe masă câte o halbă și, după ce le goliră, le puseră frumos la loc. Birjarul coborî de pe capră și Îi făcu semn lui Noimann să urce scărița. Medicul clătină din cap, repetând fraza spusă mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
minimă făceau ca PR-ul să pară un vis. L-am sunat pe Will. —Bine. O să-i scriu lui Kelly și o să-i cer mai multe informații despre ce presupune asta. Poți să-mi dai adresa ei de email? Will fornăi disprețuitor. —Ce să-ți dau? El refuza până și să-și cumpere un telefon cu robot, așa că un computer nici nu intra În discuție. Își scria articolele la o mașină de scris zăngănitoare și-o punea pe una dintre asistentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de dimineață. Nu se simțea nici o adiere de vânt. Tânărul se dusese la grajduri, legase sacul pe spinarea unuia dintre cai și pusese harnașamentul pe al doilea. Strânsese bine șaua și scările, pusese frâul și mângâiase ușor botul animalului care fornăise, bucuros. Scoase ambii cai În prima curte, sări În șa și privi Încă o dată pagodele Înalte ale clădirilor. Simți acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua, nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanului tot un vin bun i-ar pica mai bine, după atâta drum. - De vin știu că ai să te Îngrijești tu... Tăcură din nou amândoi, așteptând parcă ceva. Dar nu se mai Întâmpla nimic. Se auzi doar un cal fornăind afară. Erina ieși În pridvor, privind codrii acoperiți de zăpadă. În lumina torțelor de la intrare se vedeau câțiva fulgi ușori căzând parcă În joacă. Aceeași zi, ora 19.00, Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de bolta senină și Înstelată. Doar caii simțiseră apropierea zilei. Caii din herghelia Erinei fornăiau neliniștiți, ca și cum ar fi știut că Începe o zi neobișnuită. Se auzeau câte un nechezat nervos și dinspre pădure, unde se aflau caii Apărătorilor, păziți de străji atente, care știau valoarea unui asemenea animal la vreme de iarnă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de făclii se deschidea către codrii care acum deveniseră la fel de Întunecați ca noaptea. La capătul acelui culoar se ivea un om. Omul se apropia Încet, mergând pe jos, dar ținându-și calul de dârlogi. Era un cal murg, neastâmpărat, care fornăia nemulțumit. Nu-i plăcea, pare-se, că stăpânul lui mergea pe jos. Dar nici nu se Îndura să-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse, În limba turcă: - Îți mulțumesc Încă o dată pentru onoare. Acum, cu Încuviințarea ta, am să te Însoțesc până când vei ieși din teritoriile vrăjmașe. Și am să cer prietenia lui Alexandru. - Prietenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre pădure, și să se piardă În frunzișul Întunecat. Nici unul dintre ei nu rostise vreun cuvânt. Caii Îi așteptau la mai puțin de o sută de pași, dar Oană se opri brusc. Ceva nu era normal În liniștea aceea. Crivăț fornăi puternic, bătând din copite. Căpitanul Înțelese. Nu erau singuri. Din toate părțile se auziră pași ușori, apropiindu-se cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
loc strategic, un om privea cum cei doi se Îndreaptă spre marginea taberei și elimina silențios orice pericol. Îl ajutau luna plină, privirea ageră și o abilitate incredibilă În folosirea arcului. Oană și Erina ajunseră la marginea taberei. Un cal fornăi, ca și cum ar fi vrut să semnalizeze prezența unor străini. Erina Îi puse mâna pe bot și Îl mângâie ușor. Calul scutură coama și tăcu. Cei doi trecură de marginea taberei, unde alte două străji zăceau ucise de același arcaș nevăzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Alexandru. În curând va Începe... Alexandru nu Înțelese nimic și nu Întrebă nimic. Tot ceea ce se Întâmpla În jurul lui și În sufletul lui Îl copleșea. Încălecă. Pipăi mânerul buzduganului din dreapta șeii. Se asigură că are spada la centură. Calul fornăi, lovind pământul cu copita dreaptă din față. Se uită spre fratele lui. Chipul lui Ștefănel era de nerecunoscut. Alb. Inexpresiv. De marmură. Marmura morții. Departe, În locul unde se afla voievodul, se vedea cu greu o mantie albă. Tatăl lor. Trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ori cu bomboane mentolate ce păreau tăvălite prin mălai, târguite de la prăvălia fără firmă și care Își schimba numele după cel al gestionarului. Mihai Enin simțea de fiecare dată bucuria lui Canafas, care zâmbea arătându-și dinții lați și galbeni, fornăia, Își scutura coama, Își freca tâmplele și urechile de obrazul copilului și se arăta potopit de tristețe la despărțire, făcându-l pe băiat să se Întoarcă de la ușa grajdului improvizat Într-o odaie de lângă farmacie și să Îi cuprindă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cu totul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i se părea acum lipsită de orice importanță. Aceleași interese peste tot. Pfui, fornăi el cu năduf, ce-mi era Confederația și ce-mi erau Independenții. - Să înțeleg că refuzi să mă ajuți, îi zâmbi politicos preaonorabilul Poha la auzul răbufnelii. Sub masca zâmbetului, căpitanul însă zări mișcările spasmodice ale maxilarului. Făcuse o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
zbuciumate. Îl întreb preocupată: -Ce mai faceți?...bătrânul pare surprins de întrebare și răspunde cu zeci de amănunte, bucuros că are un tovarăș de discuție după lungile tăceri din timpul iernii: -Pe la dispensar. Motorul meu bătrân a început să fornăie. E tare de treabă noua asistentă. Și îmi vorbește cu drag despre mignona mea prietenă cu care mă mai contrez pe teme religioase, dar de a cărei prietenie sinceră mă bucur aici, în pustiul ăsta de lume. Îl privesc bucuroasă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ceilalți clienți încetaseră să mai vorbească și se uitau la noi. Doamne! a zis sufocându-se Brigit. Și noi care am crezut că au toți o... o... o... Nu putea să vorbească din cauza râsului. —Pereche! a reușit în sfârșit să fornăie. — Am crezut... am crezut... m-am ridicat eu cu umerii zguduindu-mi-se de râs. Că numai unul din ei are voie să-și poarte pantalonii de piele într-o... într-o..., o vreme a trebuit să-mi pun capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
obraji de-atâta râs. — Cine se crede? a hohotit Brigit. Apoi, spre oroarea mea, l-am văzut pe Luke detașându-se de ceilalți și, cu același mers degajat cu care se deplasa de obicei, îndreptându-se către noi. —Dumnezeule, am fornăit eu, vine încoace! înainte ca Brigit să-mi poată răspunde, Luke stătea în fața noastră. Era tot un zâmbet și avea un aer prietenos, ca de cățeluș. —Tu ești Rachel, nu-i așa? Am dat din cap fiindcă dacă deschideam gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am, a strâns Mike din umeri. Probabil se ocupă de un alt hobby. — Poate că învață să facă bere de casă, a sugerat Barry-copilul. Replica asta a stârnit hohote isterice de râs. Băieții se băteau cu palmele peste coapse și fornăiau: Să facă bere de casă! Asta-i bună de tot! — Sau să facă... să facă... Clarence râdea într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. —...sau să facă degustări de vinuri, a izbutit el să spună într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare. M-am simțit cuprinsă de disperare și de o senzație de vomă. —Revino-ți, mi-a spus Celine. Nu poate fi așa de rău. Ai omorât pe cineva? Nu, am fornăit eu. Vezi..., mi-a spus ea zâmbind. Când o să mi se dea voie să-l văd? am întrebat. — Asta decide Josephine. Dacă ea consideră că te-ar ajuta în procesul de recuperare, atunci se poate să-l citească în fața grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-TE-N PIZDA MĂ-TII! După asta, am căzut una în brațele celeilalte, râzând cu lacrimi. Soneria s-a auzit din nou. Lung și pătrunzător, reducându-ne pentru o clipă la tăcere. Ignoră-l, am gâfâit eu. Nu pot, a fornăit ea. Apoi amândouă am explodat din nou în râs. Brigit a trebuit să aștepte până când a putut din nou să vorbească. A ridicat receptorul și-a zis: —Intră, porc gras și păros ce ești! După care a apăsat pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
derogare dinspre mama, dealtfel, cât timp dura salutul? Cinci secunde, hai zece - fleac ieșirea mea pe calidor, cât să-l strig pe Moș Iacob și să capăt răspuns, față de ale tatei, cu bustul gol, În mijlocul curții, spălându-se cu omăt, fornăind și icnind de plăcere, minute În șir... Număram pe degetele unei singure mâini diminețile fără chemare-răspuns: o răceală zdravănă, cu temperatură mare, un viscol strașnic, de nici nu puteai deschide ușa - darmite gura, să strigi, că ți-o umplea Crivățul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai mobil decât dreptul și începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi, hi, hi, hi...! I l-au șterpelit pe Manivelă, măi! se aude
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prezenți. La rasul solului, pluteau cohorte de norișori ștrengari și diafani de pulbere diamantină, cu un miros suav, îmbietor, răcoritor. Reconfortant. Ca un balsam. Bursucul Trei-Coițe fixează plafonul fasciculat, ierbos-bărbos, cu privirile brusc deconcertate, încrețește agasat din bumbul nasului și fornăie: Absurd! Pas, de te odihnește. Pe furca lui Belial! A mai sosit unul! BAAL I Iar noului Vizitator i se asocia, acum, un Chip: Un tânăr, mai degrabă înalt, longilin, cu pletele și barba blonde, tunse și împletite după moda
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în lipsa oricărui ajutor din partea soțului ei legitim care, pe neașteptate, se abandonează în brațele picotelii turtindu-și fruntea leoarcă de sudoare, pe fața de masă, între paharul său de vin și o farfuriuță cu muștar și ghiudem și pornește să fornăie. Kaput, Mariusele, kaput! Ein, zwei, drei și-n cur să te f...t! îl prohodește proteguitor Dănuț, ca pe un bun și brav hoplit, răpus în bătălia de la Gaugamela. Iar dup' aceea, Poetul cugetă, profund: Băi, am băut o groază
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]