89 matches
-
Micul trohanter 4. Ramura ischiatică a coxalului 5. Linia trohanteriană 6. Zona orbiculară 7. Labrum acetabular 8. Cartilajul articular femural 9. Liaamentul capului femurului. Suprafețele articulare sunt: - capul femurului care central prezintă o depresiune - foseta capului femurului; cu exepția acestei fosete restul suprafeței osoase este acoperită de cartilajul hialin; - cavitatea acetabulară din osul coxal are o zonă situată în fundul cavității nearticulară care servește pentru inserția liaamentului capului femurului și o suprafață semilunară necesară articulării cu capul femural. în jurul marainii cavității acetabulare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
porțiune posterioară: ce se inseră la nivelul incizurii mastoidiene a osului temporal; apoi se orientează în jos, înainte, medial și ajunge la osul hioid pe care se inseră prin tendonul intermediar; - porțiune anterioară: care se întinde de la osul hioid spre foseta digastrică a mandibulei. Raporturi: - porțiunea posterioară este în raport cu: glanda parotidă, mușchiul strenocleidomastoidian, pachetul vascular al gâtului, nervii accesori și hipoglos; - tendonul intermediar: este acoperit lateral de glanda submandibulară; - porțiunea anterioară are raporturi cu: lama superficială a fasciei gâtului, pielosul gâtului
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
atrofiat. Reprezintă o proeminență constant prezentă în treimea cervicală a feței orale a dinților frontali, cu convexitate bine exprimată și raporturi precise în arhitectonica acestor dinți. Depresiunile coronare sunt: a) șanțurile ocluzale, b) șanțurile axiale, c) fisurile d) fosele, e) fosetele. a) Șanțurile se formează prin unirea a două suprafețe, de obicei convexe și se grupează în două categorii: șanțuri ocluzale situate pe fețele ocluzale și șanțuri axiale situate pe fețele verticale vestibulare și orale. Șanțurile ocluzale se împart, la rândul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
morfologică individualizează relieful ocluzal respectiv, fosele proximale, în număr constant de două au caracteristici proprii, situându-se întotdeauna la extremitățile proximale ale șanțului mezio-distal, având pereții formați din versanții ocluzali ai crestei marginale și pantele ocluzale ale cuspizilor adiacenți. e) Fosetele sunt depresiuni în suprafață, cu contur poligonal, situate exclusiv pe fețele vestibulare și orale ale dinților. Pe fețele palatinale ale incisivilor maxilari subcingular se află o fosetă ovalară numită “foramen caecum”. Pe fețele vestibulare și orale ale molarilor permanenți în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
din versanții ocluzali ai crestei marginale și pantele ocluzale ale cuspizilor adiacenți. e) Fosetele sunt depresiuni în suprafață, cu contur poligonal, situate exclusiv pe fețele vestibulare și orale ale dinților. Pe fețele palatinale ale incisivilor maxilari subcingular se află o fosetă ovalară numită “foramen caecum”. Pe fețele vestibulare și orale ale molarilor permanenți în treimea medie constituind de obicei extremitatea cervicală a șanțului de descărcare, se află o fosetă ce poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ale dinților. Pe fețele palatinale ale incisivilor maxilari subcingular se află o fosetă ovalară numită “foramen caecum”. Pe fețele vestibulare și orale ale molarilor permanenți în treimea medie constituind de obicei extremitatea cervicală a șanțului de descărcare, se află o fosetă ce poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală). 6.2. Rădăcina dentară - componentă a dintelui, situată intra-alveolar, delimitată de coroană prin colet. Anatomic, este porțiunea din dinte acoperită de cement radicular cuprinsă între coletul anatomic
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
se află o fosetă ovalară numită “foramen caecum”. Pe fețele vestibulare și orale ale molarilor permanenți în treimea medie constituind de obicei extremitatea cervicală a șanțului de descărcare, se află o fosetă ce poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală). 6.2. Rădăcina dentară - componentă a dintelui, situată intra-alveolar, delimitată de coroană prin colet. Anatomic, este porțiunea din dinte acoperită de cement radicular cuprinsă între coletul anatomic și apex. Clinic este porțiunea invizibilă a dintelui, situată
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
o fosetă ovalară numită “foramen caecum”. Pe fețele vestibulare și orale ale molarilor permanenți în treimea medie constituind de obicei extremitatea cervicală a șanțului de descărcare, se află o fosetă ce poartă numele suprafeței pe care se plasează (foseta vestibulară, foseta orală). 6.2. Rădăcina dentară - componentă a dintelui, situată intra-alveolar, delimitată de coroană prin colet. Anatomic, este porțiunea din dinte acoperită de cement radicular cuprinsă între coletul anatomic și apex. Clinic este porțiunea invizibilă a dintelui, situată sub nivelul
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dimensiuni mai mici. Relieful este\concav în treimea incizală și mijlocie, unde prezintă două creste marginale care se lărgesc spre colet, unde se unesc cu cingulum - proeminență emisferică în treimea cervicală a feței palatine. La nivelul ein-gulumului există “foramen caecum”, fosetă ce apare datorită discontinuității stratului de smalț. Fața mezială are un contur triunghiular, cu următoarele margini: marginea cervicală - are formă de “V” deschis spre rădăcina cu vârf rotunjit; marginea vestibulară - are forma unei linii ușor convexe, cu convexitatea maximă în
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
un contur ușor convex, fiind foarte puțin convergente spre colet. Marginea distală este mai scurtă, mai convexă și mai convergentă. Relieful este reprezentat de un șanț vertical situat mai aproape de marginea distală, care se termină la mijlocul înălțimii acestei fețe în foseta vestibulară. Fața palatinală are un contur ce se înscrie tot într-un trapez, dar cu o diferență mai mare între baza mare și baza mică. Marginea vestibulară are o formă de “W”, cu “V”- ul mezial mult mai mare ca
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sunt: mezio-central, situat între cuspizii mezio-vestibular și mezio-palatinal, cu fiecare extremitate într-o fosă (mezială și centrală); vestibulo-central, situat între cuspizii mezio-vestibular și disto-vestibular. Are o extremitate la nivelul fosei centrale și se termină cu șanțul de pe fața vestibulară (în foseta vestibulară). Între cele două șanțuri (mezio-central și disto-vestibular) se face un unghi de 95 grade. Al treilea șanț este disto-palatinal, situat între cuspidul mezio-palatinal și creasta oblică de smalț. Se termină prin șanțul de pe fața palatinală. Relieful feței ocluzale este
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
forma unei linii frânte, reprezentată de două “V”- uri, cel mezial fiind mai mare. Relieful este convex în ambele sensuri, cu convexitatea maximă situată mezial în treimea cervicală. Prezintă un șanț vertical mai puțin adânc, ce se termină într-o fosetă situată la jumătatea înălțimii acestei fețe. Conturul feței linguale este asemănător cu al primului molar mandibular dar cu toate dimensiunile mai reduse. Fețele proximale sunt asemănătoare cu ale molarului 1, dar cu dimensiuni mai reduse. Fața ocluzală are un contur
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
minimă de lichid ce favorizează mișcările inimii. * Sinusurile pericardice Răsfrângerea foiței (laminei) parietale în foița viscerală se face în doua zone: în jurul arterelor mari; în jurul crucii venoase a inimii. Din aceasta cauză, cavitatea pericardică prezintă o serie de diverticuli și fosete numite sinusuri pericardice. Sinusul transvers Theile are forma literei „L” culcate, ramura mai mică fiind situată în dreapta. Poate fi folosit la clamparea arterelor mari ale inimii (Fig. 3). Sinusul transvers este delimitat: * anterior de fețele posterioare ale aortei ascendente (în dreapta
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
artera pulmonară stângă. Sinusul oblic Haller este situat posterior de atriul stâng, anterior de sacul pericardic. Porțiunea sa cea mai înaltă pătrunde între venele pulmonare drepte și stângi. Intrarea în acest sinus este limitată la dreapta de vena cavă inferioară. Foseta retrocavă Allison, utilizată la ligaturarea transpericardică a arterei pulmonare drepte, se delimitează între vena cavă superioară (anterior), vena pulmonară superioară dreaptă (inferior) și artera pulmonară dreaptă (superior). Recesul pulmonar stâng se află între artera pulmonară stângă (superior) și vena pulmonară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]