246 matches
-
Afacerilor Interne ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Localitatea unde se află întreprinderea Numele fostului proprietar ──────────────────���─────────────────────────────────────────────────────────── Comlosul Mare, jud. Ț. Torontal Birtel Adalbert Jamul Mare, jud. Ț. Torontal Cristman Alexius Jebel, jud. Ț. Torontal Lucaci Florian Clopodia, jud. Ț. Torontal Griller E. Satchinez, jud. Ț. Torontal Frânc Ioan Parta, jud. Ț. Torontal Frații Român Recas, jud. Ț. Torontal Tasch Francisc Sanmihaiul Român, jud. Ț. Torontal Dăraba Iosif Pustiniș, jud. Ț. Torontal Wosching Mihai Cheveresul Mare, jud. Ț. Torontal Wolf-Schlapanschi Periam, jud. Ț. Torontal Spozda Matei Saravale, jud.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/128848_a_130177]
-
Tul" (etimologie necunoscută) + turk "cay"("râu, apă curgătoare") nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din "Vas" sau "Vasul" (etimologie necunoscută) + turk "uj" (râu, apă curgătoare) - direct din slavul "vâlk" (lup), - din românescul vâlcea (vale îngustă) - din slavul "vrana" (corb) - de la „frânc” - în româna veche „frânc” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia ar fi „francea”-„vrancea”, având în vedere vecinătatea zonei respective cu zona populată în evul mediu de sași. Este puțin probabil ca amintirea Babei Vrâncioaia să vreo aibă legătură cu corbii, varianta
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
cay"("râu, apă curgătoare") nume derivat din hidronimul Vaslui, compus din "Vas" sau "Vasul" (etimologie necunoscută) + turk "uj" (râu, apă curgătoare) - direct din slavul "vâlk" (lup), - din românescul vâlcea (vale îngustă) - din slavul "vrana" (corb) - de la „frânc” - în româna veche „frânc” însemna „occidental”, „franc”. Etimologia ar fi „francea”-„vrancea”, având în vedere vecinătatea zonei respective cu zona populată în evul mediu de sași. Este puțin probabil ca amintirea Babei Vrâncioaia să vreo aibă legătură cu corbii, varianta „Baba Frâncioaia” fiind în
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
cea împuțită”, „Tartaru” „Scrâșnirea dinților” și „Viermi neadormiți”. În registrul superior al peretelui sudic, se află imaginea lui Moise care conduce cetele de neamuri spre tronul de judecată al lui Iisus. Popoarele sunt identificabile prin inscripții: „jidovi”, „turci”, „nemți”, „tătari”, „frânci”. În pronaosul bisericii din Desești, pe peretele de vest, deasupra intrării - vizaviz de reprezentarea lui Iisus Judecător - este pictată Maica Domnului în chip de orantă. În partea stângă a aceluiași perete, deasupra imaginii Iadului, se află scena Pilda celor zece
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
pagini din Erdély, Kisfaludy, Vörösmarty ș.a. Din 1843 circula în manuscris traducerea lui după Paroles d’un croyant, scrierea lui Lamennais, iar în 1848, după înlăturarea cenzurii, câteva fragmente au putut apărea în „Învățătoriul poporului”, sub titlul Cuvintele unui credincios frânc. De asemenea, Frăgminte din cărțile pribegirei a lui Mickiewicz sunt transpuse de M. în limba română, desigur pentru înrudirea lor cu opera lui Lamennais. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, Preludii, București, 1903, 137-138; Iorga, Ist. lit. XIX, II, 237-238, 242-243; Predescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
cel mai bun, pe Olivier, pe câmpul de luptă, va fi înfrânt de această dată de... iubire: Dați ascultare și luați aminte/ La faptele ce prind să mă inspire,/ La vitejia aspră și fierbinte,/ La încercările ce din iubire/ Orlando frâncul le-a învins, bărbatul/ Ce-a strălucit sub Carol împăratul"223. Adresarea directă funcționează, ca și în cazul facețiilor, rezumativ, pentru a realiza justa captatio benevolentiae a auditoriului. Totodată, ea mută reflectorul de pe copleșitoarea personalitate a lui Carol cel Mare
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-De Nederlandse Opera -Deborah Riedel,David Kuebler,Luis Giron-MayLyricDistr. 1993 Matakiev Sofia Symph. Orch.Cristina Andreu, Manuel Contreras, Thomas PotterHarmony Music 1993 Plasson Orchestre du Capitole de Toulouse-Kathleen Cassello, Alagna, Paolo Coni - Encore DVD 1994 Solti - Covent Garden - Angela Gheorghiu, Frânc Lopardo, Leo Nucci - Decca 1995 FosterOrchestre de la Suisse Romande Fiorella Burato, Mario Carrara,TumagianOpera Lovers 1996 Simone Young - Covent Garden - Gheorghiu, Alagana, Allen - House of Opera 1997 Callegari Teatro Carlo Felice di Genova Mariella Devia, Roberto Aronica, Zancanaro-Bongiovanni 1997 Janos
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ales italiene), în original, în traduceri și în copii, cel mai frecvent menționat fiind "Folerul novel", întocmit, la cererea lui Constantin Brâncoveanu, de către Giovanni Candido Romano (unul dintre secretarii domnitorului), care-și semna calendarele cu pseudonimul Ioan Românul sau Ioan Frâncul. Pe de altă parte, Calendarul tipărit de Petcu Șoanul în anul 1731, considerat de Georgeta Răduică drept punctul de referință al presei românești, nu reprezintă cel mai vechi calendar cunoscut în spațiul românesc. Mircea Popa semnalează un "Calendar", pe care
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
de pildă, din condica de venituri și cheltuieli a lui Brâncoveanu Vodă rezultă că mulți dintre creditorii săi istanbulioți (vreo 12 din 17, deci 70%) erau „jidovi” : David jidovul Cavitul, Iuda Musaban, Tabia jidovul, „Mentes i Avram, ovreii”, Banc - „neguțător frânc”, Hagi Dovleg, David Cavason ovreiul, Medim, Menahim Psimon ovreiul, Antonie Paspatu, Simon Cucul, Avram Iacov, Isaac și Abraam Haruha, Aron, Abraam Iacul <endnote id="(822, p. 375)"/>. În ceea ce privește secolul al XIX-lea, Ion Ghica Își aduce aminte de „evrei desculți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În prima jumătate a secolului al XIV-lea, În cadrul literaturii bulgare, dat fiind că bulgarii sunt prezentați În mod pozitiv, iar adversarii lor, grecii, În mod negativ <endnote id="(19, I, p. 152)"/>. Pe lângă bulgari și greci mai sunt descriși „frâncii”, „arcadeii”, „sărăcineștii” (= sarazinii, „ce vor pustii Ierusalimul...”), „sirianii”, „iverii” („beseareca păzesc, de Dumnezău să tem...”), „tătarii” („ce varsă sânge pre pământ și nimea Înaintea lor nu vor sta...”) și „jidovii”. Extrem de interesant este faptul că, În acest context, nu este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atunci, din porunca aceluiași domnitor, monahul Grigore Țamblac, „prezbiterul marii biserici a Moldovlahiei”, redacta În limba slavonă Mucenicia Sfântului Ioan cel Nou. Iată-i pe scurt legenda : din cauza uneltirilor unui căpitan de corabie - catolic („de eres latin”) și probabil genovez („frânc”) -, negustorul creștin-ortodox Ioan din Trapezunt intră În conflict religios cu mai- marele Cetății Albe (vreun urmaș al hanului tătar Nogai, ucis În 1299). Acesta Îl provoacă la o dispută teologică publică, cerându-i lui Ioan să se lepede de credința
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
derivarea direct din franceză, În legătură cu italianul francese, ca și În cazul lui (4) francez. Toate aceste forme culte, rezultate din procesul de Îmbogățire a limbii prin Împrumuturi străine, nu reușesc totuși să disloce forma tradițională, preluată din limba populară: (5) frânc. Menținerea sa În limba literară din Transilvania, Într-o pondere cel puțin egală, dacă nu chiar superioară, În raport cu variantele pomenite anterior, evidențiază remarcabila capacitate de conservare a etnonimului tradițional, datorată câmpului său semantic mult mai extins și mai bogat În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În limba literară din Transilvania, Într-o pondere cel puțin egală, dacă nu chiar superioară, În raport cu variantele pomenite anterior, evidențiază remarcabila capacitate de conservare a etnonimului tradițional, datorată câmpului său semantic mult mai extins și mai bogat În conotații. Forma „frânc” apare atât În textele cu caractere chirilice (George Bariț XE "Bariț" o folosește mereu În publicistica sa), cât și În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
apare atât În textele cu caractere chirilice (George Bariț XE "Bariț" o folosește mereu În publicistica sa), cât și În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În ortografia etimologizantă cu litere latine. Cipariu XE "Cipariu" , de pildă, scrie „franc”, dar, potrivit sistemului său ortoepic, pronunția este tot „frânc”, așa cum o dovedesc republicările sau transcrierile de texte latinizante În ortografie chirilică, situație În care „franc” devine „frânc”. „Frânc” este un cuvânt vechi În limba română și prezența sa În toponimie și onomastică Îi dovedește clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
clar circulația populară, chiar dacă atestările scrise pot conduce, În paralel, și spre origini culte, cărturărești. Apare În documente slavone din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de cancelarie, dicționarele Îl derivă fie de la greco-bizantinul φράγκoς, fie din paleoslavul „frang
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din Moldova și Muntenia Încă Înainte de 1521, Îndeosebi ca antroponim: „anume Frâncu”, la 1468, „Frâncul cu fiii săi”, În 1504, „popa Frâncul”, În 1505. Cu sensul de etnonim Îl definește Miron Costin XE "Costin" (aprox. 1675): „Gaspar-vodă era italian, adecă frânc”. Ținând cont, probabil, și de aceste ocurențe cărturărești, de cancelarie, dicționarele Îl derivă fie de la greco-bizantinul φράγκoς, fie din paleoslavul „frang”. Onomastica Îl arată răspândit În tot spațiul lingvistic românesc, cu o frecvență notabilă În Ardeal. Atrage atenția situația moților
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Întrebării ipoteza unei origini exclusiv cărturărești a numelui Frâncu, mai ales În această onomastică din Munții Apuseni. Mult mai probabilă mi se pare explicarea prezenței sale În onomastica populară prin contactul direct cu indivizi aparținând populațiilor denominate prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În paralel, prin intermediul limbajului de cancelarie, a unui corespondent pentru termenii similari din limbile de cultură: francus din latina medievală, φράγκoς din greaca bizantină sau frang din paleoslavă. Etimologiile diverse propuse pentru „frânc” ilustrează ele Însele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
prin termenul de „frânc”, ceea ce nu exclude crearea În paralel, prin intermediul limbajului de cancelarie, a unui corespondent pentru termenii similari din limbile de cultură: francus din latina medievală, φράγκoς din greaca bizantină sau frang din paleoslavă. Etimologiile diverse propuse pentru „frânc” ilustrează ele Însele procesul de creare a acestui termen, În urma contactului românilor cu populații desemnate astfel, În arii și epoci extrem de diferite. N.A. Constantinescu crede că el Îi desemnează, la origini, pe „franco-italienii din coloniile de la Marea Neagră”, În timp ce alți lingviști
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
procesul de creare a acestui termen, În urma contactului românilor cu populații desemnate astfel, În arii și epoci extrem de diferite. N.A. Constantinescu crede că el Îi desemnează, la origini, pe „franco-italienii din coloniile de la Marea Neagră”, În timp ce alți lingviști Îi plasează pe „frânci” Îndeosebi la sud, printre occidentalii romanici din lumea bizantină, prezenți aici mai ales În vremea cruciadelor, sau chiar la sud-vest, designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește extrem de bogată și nuanțată. Ea nu se limitează la simpla desemnare a unei populații, ci conține totodată o sumă de trăsături definitorii ale acesteia, dând o imagine de bază a frâncului În imaginarul social tradițional, pe care o putem regăsi, transmisă prin intermediul acestor accepțiuni lingvistice, În mentalitatea țărănească de la Începutul epocii moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă deci la francezi, deși Îi include În mod limpede și pe aceștia. Calitatea de „occidental” reiese din identificarea cu „european”, așa cum e prezentă Într-o glosă aromână a unui călător francez
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din secolul al XVIII-lea: „«frâncu» e numele dat În Orient tuturor europenilor din timpul cruciadelor”. Calitatea de „romanic” este și mai puternică, așa cum apare la Miron Costin XE "Costin" (vezi mai sus, nota 981) sau cum reiese din identificarea frâncilor cu „morlacii” sau „dalmatinii”, pentru care trăsătura de „occidental” e mult mai puțin evidentă, mai ales pentru aromânii aflați În proximitatea acestora. Deși identificat uneori cu „europeanul” (În special În Orient, unde europeanul cel mai cunoscut este apuseanul de rasă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]