4,121 matches
-
Smarandache, Ioan Miclău, Mariana Gurza, Aurelia Satcău, Dumitru Ionescu, Marius Finca, Maica Onufria Codreanu, Maica Gregoria, Vasile Manea și atâția alții la fel de Mari, Mărturisitori și Martiri, știau și știu de marele atentat al Apusului, al Ocultei, care a încercat să frângă spiritul nemuritor al Daciei Mari, prin distrugerea Izvoarelor scrise care, atestau identitatea, cultura și continuitatea spirituală a Neamului nostru Dacoromân, scăpând de la pieire doar părticele de fragmente împrăștiate în vastă opera clasică a omenirii. Dușmanii din lăuntru și din afara au
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
a ceea ce oferise. Filele, cum spuneam, sînt îngălbenite și cerneala decolorată. Dar unele fraze, după aproape cincizeci de ani, păstrează încă un sunet proaspăt. Se simte că au fost rostite cu sinceritate și înregistrate cu încredere. Ceva din rezonanța lor frînge atmosfera întunecată a epocii sau îi redă complexitatea veritabilă, pe care uneori sîntem înclinați s-o uităm. ș...ț La colocviul din ianuarie, profesorul a dorit să ne vadă caietele. Mă simțeam stingherit din două motive. Primul era acela că
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
un viitor Fără ei Invizibil el însuși. înțelesurile înțelesurile Ca niște pietre acoperite de-o mare Diferit colorată De orele zilei, de orele veacului Trecătoare. înțelesurile neclintite, îngropate pe jumătate în nisip Doar apa le lunecă liniile le rotunjește le frânge Le dă un chip Mereu schimbător. încât eu nu văd decât Fluxul și refluxul unor sensuri Reverberate de valul falsificator Veșnic crud La dus și la-ntors Peste pietrele-afunde, Flux și reflux al unor sensuri Care aud întrebările, dar nu și
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/12556_a_13881]
-
iar prietenele mele balerine, anume Grațiela și Adriana, nu puteau să-mi umple acest timp întotdeauna: Grațiela fiindcă era prea musculoasă și rigidă și seacă (de pildă, visa numai cifre), iar Adriana, deși mi se potrivea întru totul, era la fel de frântă de oboseală ca și mine, așa încât de obicei tăceam împreună. În drumul de la gimnaziu la școala cu încăperi luminoase, pavoazate cu oglinzi uriașe, unde învățam să facem serii de piruete și tot felul de alte învârteli de mâini și picioare
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
ideal prezente în mai multe rânduri în aceste versuri (�Iertați-mă, vă rog, că vă spun, dar mi-e frică,/ Trupul dumneavoastră nu mai este decât/ Un contur de lumină aproape difuz/ Și prin el vi se văd toate oasele frânte"). O metaforă esențială pentru poetica Ilenei Mălăncioiu este "regina moartă". Este o metaforă a singularității, a unui eu ce se detașează de planul contingentului, regăsindu-și universul interior și, implicit, arogându-și o postură și o poziție transcendentă față de elementele
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
Fărâmă de lumină dacă sunt, nu eu spre a-nțelege. Cum crezi Să se vadă oglinda în tine și să se înfioare de goliciunea ei... însoțitorul Parcă aș ieși, personaj indecent, dintr-un tablou, în timp ce pictorul, martor și el, își frânge mâinile. Dar, somnambul, acesta mă urmează - un fel de capriciu molipsitor. Ne luăm la braț și pornim spre o țintă necunoscută. Poem Dragostea ta " curcubeu aruncat în seva copacului, de unde țâșnește cerul. Sunt prizonierul Sunt prizonierul surdei mandragore, Orice mișcare
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
lungii ani de robie,/ în lungii ani pierduți, ai războaielor,/ sfintele nopți de veghe/ la căpătâiul răniților, bolnavilor, pruncilor,/ sfintele nopți de sânge și speranță,/ nopțile zăbrelite ale pușcăriilor,/ toate nopțile netrăite, strivite, interzise,/ ale omenirii,/ nopțile cu dinții încleștați,/ frânte pe roată, împușcate.../ Toate ne aparțin, pe bună dreptate -/ să le-adunăm cu grijă, migălos,/ să le topim în furnalele călimărilor/ și să-ngrășăm cu amintirea lor fecundă/ pământul nopților noastre de azi" ( Problema spinoasă a nopților). Tehnologia de fabricare
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
răspântiile un ascuțiș fără nume despică timpul de nu mai știu să aleg între netulburata curgere a nisipului din clepsidre și răzvrătirea crudă a clipei desimea nopții acoperă răspântiile steaua dezlegătoare își tăinuiește sclipirea Pâinea și vinul ce nevăzute mâini frâng pâinea și întețesc lumina la cina noastră în umbra ei netăinuită? mirozne îngerești încunună fruntea acestui ceas nemăsurat străluminatele merinde înaburesc cu jindul dezlegărilor adânci cerurile gurii din cana sângerândă limpezitorul vin să curgă în semnul stelei temătoare ce ni
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
nu este printre poemele reținute de Imne-le din 1973, selecție decepționantă în multe rânduri: ,, Pe arătura neagră coborând în jos -/ de-o parte cerul întunecat la apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
scrutat "obsedantul deceniu din tranșeele aceluiași "timp al mărturisirii, de la un M. Preda încrîncenat, uneori încleștat pe subiect, la un Al. Ivasiuc cu uimitoare abilități asociativ-demonstrative și de la un G. Călinescu, oarecum in anticipo, la un M. H. Simionescu sofisticat, frînt în muchii postmoderniste, C. Țoiu se salvează din această buclă temporală prin singura breșă posibilă pentru el și pentru toți ceilalți deopotrivă: formula estetică. Fără a fi stăpînul absolut al tehnicii prin care narativitatea este conștientă de sine încă de la
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
întinate ale oamenilor și pâinea cea de toate zilele proțăpite în lăncile hăitașilor ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roșii popoare de muște treceau prin bucătăriile goale prin peștii înghețați în vitrine cuvintele pe buzele oarbe repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite în
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
lămîița, phalusul i se rotea că un șarpe nuntind în vizuina mea de zeița, cu miere pe buze l-am atins atunci în văgăuna buricului, bolborosindu-i vorbe fierbinți de femeie-mblînzită, dar cînd să-l mingii adînc și să-l frîng în brațe, dulful Korin ieși din pielea-i tuciurie și îmi musca gură, îndoind-o pînă la oase. Cine să fie, mi-am spus încă o dată, zvonind către vînt, catre mare, bărbatul acesta spasmodic, pe jumătate tap: alesul întors din
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
că textul tău are șansa de-a căpăta, prin ochiul inteligent al celui ce-l privește, un grad de refracție nebănuit, surprinzător, așa cum se întîmplă cu lingurițele lăsate banal, după ce ai lins șerbetul de pe ele, în apa unui pahar: se frîng delicios întru candoarea legilor fizicii! Chestia-i însă că se frîng. Scrisorile îmi dau și frisonul, tensiunea emisiunilor "în direct". Aici nu se mai poate corecta nimic. A face ciorne la scrisori (și, demult, am căzut și eu în păcatul
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
al celui ce-l privește, un grad de refracție nebănuit, surprinzător, așa cum se întîmplă cu lingurițele lăsate banal, după ce ai lins șerbetul de pe ele, în apa unui pahar: se frîng delicios întru candoarea legilor fizicii! Chestia-i însă că se frîng. Scrisorile îmi dau și frisonul, tensiunea emisiunilor "în direct". Aici nu se mai poate corecta nimic. A face ciorne la scrisori (și, demult, am căzut și eu în păcatul ăsta) e o porcărie, pur și simplu! Dar să nu mint
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
de rost, dar ale căror pagini nu le frecventasem cu adevarat niciodată. La 20 de ani mi-am luat o slujbă cu normă întreagă și am avut tot mai puțină vreme să citesc. În fiecare seară în care mă întorceam frânt de la serviciu, bibliotecă mă aștepta cu același opresiv semn de întrebare: “Nici azi n-ai deschis nicio carte?”. Oamenii pe care-i admirăm la vârsta aceea vorbeau și scriau “din cărți”. Era suficient să-i ascult deschizând gură și mă
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
niște păsări ce-și caută scăparea într-o cameră cu pereții și cu tavanul din oglinzi lipite între ele. Pe unde încearcă să-și afle scăparea, păsările gândului său se trezesc în neștirea oglinzilor, cu ciocurile, cu capetele, cu aripile frânte în ucigașa poleială, stereotipă, a acestor ziduri care nu spun nimica, n-au nici o fereastră, nici o ușe, nici un petec măcar, pe unde ar putea să se străvadă o zare, un ciob de lumină. Nimica, nimica. O pânză de argint, ucigașe
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
acolo de dimineață. Plimbărețul studiază variantele de acțiune și constată că oferta e slabă. Poate să cheme un taxi, să renunțe cu o înjurătură, să înțepe unul dintre cauciucurile corpului străin care-i împiedică ieșirea sau să traseze o linie frântă cu vârful cheii pe aripa metalizată. Statistic, șaptezeci la sută dintre cei aflați în această situație optează pentru a treia sau a patra variantă. Câteva zeci de metri mai încolo, în parcarea golită, amenajările continuă. O parte din nuntași își
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
că bună e tanti Lina care vine din urmă cu mopul și ne mai vinde un vers și ne mai spune odată "las-o bă că merge așa ne-am obișnuit cu ea" De parcă nici n-a fost Durerea care frânge istmul dintre coapse - locul ce i se spune al însămânțării - simțită-i de trupul întreg fu vremea lui de parcă nici n-a fost un gol ce nu lasă urme nici nume nici formă încărunțesc și noaptea în somn scâncesc ca
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
De data aceasta, nu e nici umbră de cinism la mijloc, ci doar o fascinație îndurerată: , Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a stricat: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un punt țicnit, s-a frînt în toiul mișcării: Ťorganele erau sfărîmate și maestrul nebunť!". Finalmente, ,moartea - ea a desăvîrșit opera nebuniei". Insulară în mijloc unor ironii care glisează ușor în gravitate, afirmația referitoare la armonie sugerează măcar existența și-n lume, nu numai în operă
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
în stoluri triste, tot mai triste semn că vine iarna. Iar drumul spre biserica din deal îl scrie doar bărbatul cu rugăciunea lui. Tot satu-i la ferestre. El cară în spate un cazan cît un clopot pentru botezul de la Mânăstire. Frînt sub greutatea bizarului obiect ciudat mai scriu și pașii lui țărîna. A plecat odată cu soarele la drum. Cu lacrimi a scris tot dealul. Spre seară a ajuns și el pe culme și-n fața bisericii mici, din lemn a lăsat
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Nu trebuie vreme-ndelungă să cați - săgeți sînt în orișice colț - "Dați-mi un bec de 40 wați și-o sută și douăzeci volți!" . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . în neguri n-oi sta ca un putred sobol. Priviți! Hei, priviți cum răsare al beznelor frînte de-a pururi simbol - un bec luminos ca un soare! Bucata apare sub un titlu cam lung: Versuri despre becul cel nou sau cum înțeleg unii să-l "continue" pe Maiakovski, fiind dedicată "Lui Șt. Iureș, Gavril Mihai, Toma George
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
Izbucnesc strălucind/ Din mușuroaiele stelelor.” (Dicționar comun). Sunt invocate tradițiile comune albano-române, sfinte daruri pogorâte asupra celor două popoare. Ajungând la problematica, de foarte multe ori tragică, a balcanismului, culori tari zugrăvesc teroarea istoriei: ,,Vrajbă și spaimă!/ Pragul casei e frânt/ Satele ard,/ Câmpiile pier,/ În vreme ce noi/ Urcăm eliberați/ Pe colinele morții.” (Lumina Dardaniei). Lacrimile au funcție unificatoare, punte între sensibilități similare. Presentimentul paradisiac rămâne aproape. Baki Ymeri crede în Dumnezeu, în dragostea autentică, apreciază noblețea bărbăției, respectul față de părinți, simplitatea
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
evite limitele și durerea ― o dimensiune de măreție, de a cărei lipsă în primul rând suferim. Iată de ce au-toarea se aruncă în luptă trup și suflet, de-acum imună în contra conspirației stihiilor ce se reunesc mereu să întunece și să frângă bucuria inimii și pa-văza perenei tinereți a poetei: „Sărmane vânturi ce nu știu/că inima mea, niciodată/nu va ajunge/ în-deajuns de bătrână,/ îndeajuns de uscată.../să nu mai poată simți/ bucuria,/ durerea și jalea”. (Nicio-dată). Geo Vasile INSEGNAMI! come
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
strune-n van invoacă viersuiri ce-s stinse în trecute guri vestejite-s azi moșiile de stele vestejiți heralzi sunt îngerii din glas tristă - vâlva s-a pierdut după perdele norii stânelor în alte zări au mas fluiere s-au frânt - tăcut-a Duhul Sfânt noaptea vieții s-a fost tras din munte moarte e din cer până-n pământ iar Poetul strânge între palme frunte ...când și vâlvele-au plecat în lumi păgâne blândului Hristos ce-I mai rămâne? NECESARA MINUNE
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
că privighetoarea azi e-un mit și-L vindem ne-ncetat pe Răstignit... IZBÂNDA OSÂNDIȚILOR cu noi dimpreună tot sângeri pe Cruce Hristosule - Frate mai Mare-al simțirii când trece-ascuțișul prin carnea osândei răzbate cu vârfu-n Lumina Sfințirii nu-i lacrimă frântă-n privazul de lume să nu-Ți săgeteze în ochiu-Ți cu strune și nici nedreptate sfruntată-n orbire pe cari ochiul Tău să n-o-ncrunte-n privire obidă și lanțuri - scuipații prostimii ne-aduc pe-amândoi în genunchi ca sihaștri: stau om
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]