1,676 matches
-
mei, în pace, Eu încă mai rămân o vreme Să-mi mântui dorul din poeme... Lumina murmură prin cetini, La cina mea sunt numai prieteni, Cei de aici și de departe Mănânce toți pe săturate Din vinul și din pâinea frântă, Eu știu că jertfa mea e sfântă, Ca dragostea ce-o port la sân, Dușmanii tot flămânzi rămân! De ziua mea ce să le spun? Tu, Omule, fii drept și bun, Iubind întotdeauna, iartă Pe cei ce te lovesc în
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
propriilor amintiri și al inevitabilelor conexiuni, gîndul trimite la Splendoare în iarbă, filmul cult chiar al generațiilor acelor ani de emancipare pripită. Chit că acțiunea era plasată în anii '20, iar idila dintre Natalie Wood și Warren Beatty (la debut!), frîntă brusc, provoca eroinei doar o puternică depresie, care însă o va urmări peste ani și pe interpreta (nominalizată la Oscar!) despre care nu se știe dacă nu cumva s-a sinucis... Elanurile de tandrețe ale adolescentei bulversate de febra vîrstei
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
mi-e teamă că m-ar otrăvi Apoi, adresându-se moșului cerșetor ce vreți, aveam în minte tot spectacolul de pe vremea când stând în culise să-mi vină rândul, sorbeam toate replicile spune: Moșule, jupânul nu ți-a dat lețcaie frântă, Iată, eu îți dau o pungă, scoală moșule și cântă.! De la un țigan pomană? Dec, și totuși pe boier, De-ți da o scârbă de aramă, tu l-ai fi-nălțat în cer. Trăgeam cu coada ochiului în timp ce recitam cu emfază
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
cunoscutul, mie, sentiment de a nu face față, Sylvia Plath explică în pagini perfect articulate de ce e pe punctul de a se sinucide. Înseamnă că mai avea ani de viață, cum a și fost. Altfel, ar fi trebuit să scrie frânt și întrerupt, cum își scrisese Pascal, dintr-o pornire opusă, de iluminat, biletul care s-a găsit asupra lui. „Într-o zi în care mă voi scula ca să fierb ouă și să-i dau lapte bebelușului și să pregătesc cina
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2771_a_4096]
-
„Al nostru e: pământ din vechi pământ / Și sânge din latinul nostru sânge. / E trup și os din osul nostru frânt...” De fiecare dată, atunci când este pomenit Ardealul, îmi amintesc, ca om al locului, de peste 76 de ani dat de acest pământ de Domnul binecuvântat, cuvintele diplomatului Nicolae Titulescu, tutelare pentru ideea de integritate statală a țării: „România nu poate fi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
scria Nichifor Crainic, în a cărui nemurire vom dăinui, Ardealul căruia Mircea Dem. Rădulescu i-a închinat, de peste munți, versurile: „Al nostru e: pământ din vechi pământ / Și sânge din latinul nostru sânge. / E trup și os din osul nostru frânt, / Un dor avem în el și cel mai sfânt / Și nimeni astăzi nu ni-l poate-nfrânge. // I-am moștenit tot dreptul din părinți; La șoapta lui ni se-nfioară buza; / În lutu-i plămădit din suferinți, / Strămoșii frământatei noastre ginți / Dorm
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
e supremul țel.../ Și vai de trădător și de mișel, / Că-l vom scuipa și-l vom goni cu pietre //...// Al nostru e: pământ din vechi pământ / Și sânge din latinul nostru sânge. / E trup și os din osul nostru frânt, / Un dor avem în el și cel mai sfânt / Și nimeni astăzi nu ni-l poate-nfrânge”. Ei, poeții, „au adunat roua plânsului în potirul dorului, știind că speranța moare ultima, că de pe crestele istoriei românești, sub cruntă apăsare străină
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
aer: ,, Cine suntem noi? Cine sunt eu?’’ Acesta este leit-motivul cărții scrise de Ayten Mutlu ca refren al unei dureri permanente, crescânde ,,în mormântul amintirilor,/ în mormântul durerilor’’ (Tomba - p. 35), care se simte apăsată, asemenea unei păsări cu aripile frânte, dar, în același timp aspiră către un infinit, spre o nevoie de a redescoperi ceea ce ploaia spală, biciuind cu ropote în toba timpului, nisipul aspru și hârșâit al mizeriei umane. Iar aspirația către infinit, merge la Ayten Mutlu de la extazul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
relații există îndeajuns de mult regret pentru puterea aproape prometeică a poetei de a recunoaște într-o inimă înfrântă, acceptarea resemnată a unei tăceri amestecate și perfecte ,,vom avea, de asemenea, câte unul care poate citi în lacrimile/ din inima frântă a unei amfore tăcute’’(Amfora - p. 21). Ochii Istanbulului este epicul unei piese de teatru scrise și rescrise demult în versuri, o nostalgie profund strecurată în sufletul poetei, recunoscută și asumată de ea, într-o stare iremediabil pierdută. Pornind de la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
iarăși, Oltul val cu val. // A-nstrăinării spornică omidă / În codrii noștri roade iar frunzișul / Și povestește numai de obidă, / Spălând mormântul tău, cu lacrimi, Crișul. Privesc în zări feciorii de pe Mureș, / Proptindu-se, îngândurați, în coasă - / În pieptul lor mocnește frântul iureș.... / Și iar pornesc, mai îndârjit, la coasă! // Pe umile prispe de la sate, / Durere torc nevestele, din caier, / O doină de suspine, sfâșiate, / Urzește toată jalea lor prin aer. // Din vârfurile munților de piatră / Amar adună moții, în ciubară / Și
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
-n vânturi, să-mi fii alizeu La greu. La greu tu mi-ai fost, dar eu ție nicicând, Iar visul din urmă-ți a fost doar un gând. Visat-ai, sperat-ai și vrut-ai să-mi scrii, Dar visele frânte ți-au fost și nu vii Să-mi fii. Să-mi fii partener și nimica mai mult, Așa cum odată mi-ai fost mai demult, Așa cum în astre n-a fost să ne fie Că glia străbună te-a vrut cu
CU MINE, LA GREU de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381616_a_382945]
-
plece, atunci ,când ca jăratec arde, și ca o torță aprinsă-n carne vie, își face loc,și se oprește aici? Nu pot,sunt o neputincioasă, Sunt ca o mare furioasă ! Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Duel (din vol. Aripi Frânte ) / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stanca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DUEL (DIN VOL. ARIPI FRÂNTE ) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381640_a_382969]
-
în: Ediția nr. 1943 din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe drumul crucii Când pentru treizeci de arginti L-a trădat Iuda pe Iisus Cu toți priveau triști si cuminți La cum L-au dus. Cu trupul gârbovit și frânt Purta în spate Sfânta Cruce Cu cap plecat, fără-un cuvânt Povara-Și duce. Și drumul Golgotei Îl urcă Cu greu și multă-amărăciune Lovit cu pietre și scuipat Nimic nu spune. Pe crucea ce-a purtat-o-n spate (Bucată
PE DRUMUL CRUCII de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381655_a_382984]
-
brut, dar pur, cu șapte fețe. Dacă ți-aș fi iubită te-aș răstigni în vers Precum a fost Iisus, pe crucea lui cea sfântă Și ți-aș clădi altare de rugă-n univers, Dar sunt privighetoarea, cu o aripă frântă. Măcar și pentru-un ceas, dacă ți-aș fi iubită Aș ști să vin la tine din depărtări de zare Și-aș naviga-n oceanul de stele pe orbită Cercând cu stăruință s-ascult a ta chemare. Dacă ți-aș
DORUL ȘI PRIVIGHETOAREA de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381659_a_382988]
-
-ncet, gândind la trista soarta Ce-a-ngenunchet-o și i-a frânt și bruma de putere Și-a izolat-o-n vise reci și fără mângâiere. Cu glasuri mici trei copilași colindul și-l avântă Cătând spre lacrimi care curg din inimioara frântă. Colindă-ntruna,-nduioșați, vreo cinci colinzi, piticii, Iar perlele din ochi se scurg pe mâinile bunicii. Căci le frământă, ne’ncetat, a drag și a mirare Și-a rugă spre Mântuitor, că a mai fost în stare S-asculte iar
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
dezvelit de nemiloasa beznă Care m-acoperea din creștet pan’la gleznă Nu mai lăsat să zac în țină Mai scos cu îndrăzneala la lumină Și liniștii lovite în neștire I-ai dat cu grijă altă fire, Iar viselor cu frântul zbor Le-ai dat avânt răsunător. Iar azi,cănd pâinea-n mâini o frâng, La tine mă gândesc și plâng Plâng astăzi,plâng,dar îmi e bine Și nu știu cum să-ți mulțumesc, Cuvintele sunt prea puține De-atâtea ori se
MULTUMESC! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381725_a_383054]
-
pipăi drumul care iar spre țel să te poarte, încercând să scoți din buciumul clipei sunete-aparte. Nu ști dacă-ajungi, timp nu prea mai este. Anii care vin nu mai vor să cânte. Și cum să atingi visatele creste cu aripi frânte? Încă mai visezi că trista-ți ursită în celula ta va surpa pereții ca să poți să ieși spre-a pune-o orbită în jurul vieții. Sprijini pe nucleu restul de speranță și-n vifor prefaci tot ce-n tine-adie convins că
CONVINS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381772_a_383101]
-
În deplină limpezime a simțurilor, mergând până la luciditate: „Ți-am scris cu litere de vânt,/ Poemul meu, pe raze fine,/ Am pus furtuna în cuvânt,/ L-am alintat cu dulci suspine.// Prelins pe ziduri de tăceri,/ E plânsul unei inimi frânte./ Cu litere de mângâieri,/ Voisem ploaia să-ți descânte.// Pe strofe-am presărat trifoi/ De pe ogorul amintirii,/ În titlu-i iz de caprifoi/ Nins pe tarlaua fericirii.// E-un mic poem imaginar,/ Înfiripat să te aline,/ De conținutu-i lapidar
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
intră și ies frenetic în/din magazine sunt dovada vie a faptului că iubim cu toții luna decembrie. Și cum să nu o iubim? Muncim, dormim, ne trezim și iar muncim, facem curățenie, cumpărături ca pentru Apocalipsă, după care ne declarăm frânți. Și mai dormim o tură. Așa, ca de sărbători!
De ce iubim luna decembrie? [Corola-blog/BlogPost/97930_a_99222]
-
Inconfortabil: Da. O băteam, îi făceam răni la picioare, nu putea să mă încalțe decât cu plasturi, dar reușeam chiar și așa să o distrug. Rodeam la gleznele ei până-i dădea sângele, după o zi cu mine, ajungea acasă frântă, cu picioarele umflate și cu lacrimi în ochi. Pantoful Confortabil: Oribil. Pantoful Inconfortabil: Oribil, dar atât de frumos. Relația dintre o femeie și un pantof trebuie să se bazeze pe durere. Pantoful Confortabil: Relația dintre o femeie și un pantof
O discuție între doi pantofi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20730_a_22055]
-
în scurt timp tavanul a cedat. Plâng suflete nevinovate-n spitale Rănile nemiloase sunt adânci, usturătoare Vai, Doamne! Câtă suferință, câtă jale Panica, durerea a cuprins pe fiecare. Azi veștile incerte vin rând pe rând Părinți, iubiți, prieteni cu sufletul frânt Urmăresc știrile, informațiile oftând Dacă îngerii lor sunt în cer sau pe pământ. De azi frunzele suspină-n fiecare noapte Un treizeci octombrie cu sânge și ploi, Mamelor nu li se usucă lacrimile pe pleoape Iar cerul plânge durerea lor
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
Trăiri ce ne îmbată cât putem. Din zori de zi prin gânduri tot te caut, De te ascunzi la umbra lor să șezi ... Mă chemi cu cântu-ți fermecat de flaut, Pe-un cer de peruzea fluturi îmi desenezi ... Din linii frânte - zboruri în căderi, M-ai înălțat pe note în acorduri, Acuma-s visu-ți ce în fapt de seri, Îți umple poezia - versuri, rânduri ... Sunt ritmul, rima cea vibrândă, Amploare de culoare și mister... Îți sunt al notei flaut, tremurândă ... Sunt
FEMEIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384210_a_385539]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > RESEMNARE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului În podgorii desfrunzite, numai crucile se văd, de araci și joarde frânte. Să aștepte un alt rod. Pomii cu brațele goale, lăcrimând privesc spre Cer. De a morții resemnare în frunzele care pier. De la munte la câmpie, viața în vis așteaptă Primăvara să învie într-o altă etapă. Dar în natură domnește
RESEMNARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1406 din 06 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384276_a_385605]
-
Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mai privește Doamne iarăși către noi Mai privește Doamne iarăși către noi... Rătăcim prin lumea plină de nevoi... Ni-e ființa slabă și ni-e duhul frânt Și ni-e dor Isuse de al Tău Cuvânt... Mai privește Doamne...lasă îndurare Căci e drumul greu și durerea-i mare... Ne-nspăimântă vremuri cum nu au mai fost Și a noastră viață parcă-i fără rost... Undeva pe drum
OMAGIU DIVIN 24 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384296_a_385625]
-
și respect dreptul de a se grăbi al oamenilor necivilizați. 22 noiembrie 2009 ora 18,30 Suntem aproape acasă. Cei 300 de kilometri de slalom printre flash-uri m-au epuizat. Într-un elan autoironic, îi explic soțului că “sunt frântă pentru că, la mine-n cap, neuronii sunt ca spermatozoizii. Aleargă mulți, dar numai unul reușește să facă sinapsa”. “Cu cine o face?”, mă întreabă el senin. “Bine, numai doi reușesc”, mă repliez cu agilitate. Cât despre Mini Myfair, dacă așa
Cum am cărat murături cu Mini Myfair by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18207_a_19532]