4,656 matches
-
strâmtă se arată o culoare ce se destramă sub pleoape până la alb până la cuvântătoarele fibre tușele vieții se estompează într-un gol într-un nimic al splendorii Recuperîri Când înfloreau piersicii îmi închipuiam că Iisus a poposit în grădină lumina frământa orizontul cu păsări scânteietoare ce se împotriveau norilor cu țipătul lor pictural conectată la umbrele albe contemplam necuprinsul și copacii dansau până în pânzele cerului umpleau magice spații nu m-ar fi mirat să-și întoarcă fața spre mine strigându-mă
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
Externe, nu mi-am uitat niciodată țara. V-am vorbit despre cele două priorități cărora le-am Închinat viața mea. Problema asta - a reconsiderării și a punerii În valoarea pe care o merită pionierii români ai aviației mondiale - m-a frământat de când mă știu. Când am venit În Franța, Traian Vuia era, aici, complet uitat; nu mai vorbesc despre Aurel Vlaicu, despre care nu se știa aproape nimic. Dar despre Henri Coandă? Coandă, la ora actuală, este contestat. Coandă a avut
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
De Țara mea mi-e dor...”(Dor de Mare) L-am Intrebat cândva pe Poet unde Îi sunt iubirile... Mi-a raspuns În stilul lui caracteristic, cu un ușor alint, dar și patimă, vorbindu-mi despre alte iubiri care Îi frământa gândurile. Am vorbit despre acestea la timpul potrivit. I-aș fi pus din nou aceeași Întrebare, numai că În sufletul lui locuiește pentru o vreme un Înger albastru și atunci... Spune-mi o poveste i-am cerut Îngerului. Sau mai
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Ortodoxe Române. Atașată fiind Bisericii, Doamna Profesoară Luminița Cornea încearcă în acest volum să-și lămurească anumite întrebări despre locul, rostul și menirea omului pe acest pământ. Căutarea unor răspunsuri la multele și variatele probleme care o preocupă și o frământă au determinat-o să se îndrepte și să se adreseze unui ales părinte duhovnisc, în persoana Arhiepisopului Ioan. Cu alte cuvinte, cartea de față este rezultatul acestor întrebări și căutări și totodată, o mărturie vie că intelectualul român, omul de
Semnal editorial şi Publicistic: „Pe Cărarea Raiului” [Corola-blog/BlogPost/93780_a_95072]
-
a fost momentul în care Dumnezeu i-a hotărât viața, dar a hotărât ca cei doi să se întâlnească și, după operație și recupararea totală a pacientei, să discute, așa cum era și firesc despre diverse probleme de viață sau care frământă omenirea, sau care constituie raportul medic - Dumnezeu - pacient. Simțul jurnalistic al Marianei Pândaru, dublat de sensibilitatea ei au reușit să-l facă pe doctorul Dan Cioată să se confeseze și să-și mărturisească pozitia lui vis-à-vis de ajutorul divin, care
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
Universul iubirii este încercarea de autodefiniție a poetului vis-à-vis de el însuși, dar mai ales vis-à-vis de Dumnezeu, înălțarea frunții și sufletului poetului către Cuvântul ziditor, așteptarea lui senină și îndelungată în a primi răspunsurile la marile întrebări care au frământat lumea dintotdeauna. Crucea iubirii este un capitol total diferit, care schimbă registrul poetic, arătându-l pe Dan Cioată, omul. Iubirea, ca sentiment, este privită acum din punctul de vedere al perechii adamice el - poetul, ea - iubita își trăiesc bucuria acestui
UZPR şi-a prezentat jurnaliştii scriitori, la Reşiţa [Corola-blog/BlogPost/93852_a_95144]
-
o asociere în cerc închis, ci o organizare de forțe cu un scop exterior coerent. În cazul de față, al UZPR-ului adică, am decis să ne asumăm, la nivelul nostru de datorie și competență socială, principalele teme publice care frământă, în acest moment, România. Nu putem rămâne, sub pretextul echidistanței profesionale, simpli spectatori la dezastrul valorilor naționale, așa cum nu putem rămâne indiferenți la nicio reușită vocațională a oricărui cetățean român. În momentul istoric pe care-l traversăm acum, Uniunea Ziariștilor
UZPR instituţionalizează conceptul de „proiect jurnalistic” [Corola-blog/BlogPost/94015_a_95307]
-
lipsa lui de grupare în jurul unor centre de probleme. Jurnalul e scris pentru exprimarea unei vieți intense, dramatice. în schimb, greu poate sluji problemelor obiective, mari. Iată de ce îmi propun să grupez idei, în eseu, în jurul cîtorva probleme ce ma frămînta: omul și persoana umană; primejdia unor metafizici și mitologii ce pun ziduri între oameni, etc... Peste două zile mă duc la țară, la "Moară" de la "Chapelle-Anthenaise". Am să stau, o săptămînă sau zece zile. Voi lua cu mine Jurnalul lui
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
se poate circula cu noroi pe roate! - Ai dreptate. Te-ai gândit bine... După un alt timp: - Ai plătit întreținerea? întreabă el. - Nu mi-au mai ajuns banii. Am amânat-o pe luna viitoare. După alt timp: - Știi ce mă frământă cel mai mult și cel mai mult? zice ea. Noi locuim totuși la etajul "4" și n-avem lift. El n-o aude. Se pare că iar a ațipit. Doamna se întoarce cu privirea spre fereastră și se pregătește poate
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
face borcanul nu trebuie să mănânci toată dulceața, e suficient o linguriță. După care, a încheiat: Voi ști ce am de făcut. Așa că treci pe la redacție și lasă-mi textul, dacă nu mă găsești în ziua aceea acolo". M-am frământat, m-am tot gândit. îmi trebuia un subiect. Despre ce să scriu? întâmplarea a făcut să aflu de pățania unei femei bogate, căsătorită cu unul dintre directorii băncii Marmorosch-Blank. Prezida un comitet de binefacere și organizase cu prilejul zilei de
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
toate, mă zguduie năvala simțurilor peste noua prezență; precum Adam, cel din Anatolida lui Ion Heliade Rădulescu, mânzul este asediat de văz, auz, miros, pipăit: ,, Dar presimțea lumina cum dă în el năvală,/ Și arborii pădurii din depărtare, hăt,/ Îi frământau auzul trăsnind pe verticală:// Răuri veneau în goană cu străluciri de stea/ Și vânturi cu miresme de ierburi necosite,/ Și dintre toate-acestea mai iute se-afirma/ Pământul - el vorbea cu mânzul prin copite.” Un an mai târziu, în Viața deocamdată
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
discret - mă bănuia că mă înhăitasem cu vreo târfuliță cu care mă destrăbălam și care uneltea să-mi compromită rostul și căminul - și astfel, îngrijorată de sănătatea mea morală (îngrijorare venită, cred, pe linia puritană a ascendenței ei suddunărene) și frământată de ideea de a mă readuce cu orice chip în Capitală, a purces la o asiduă campanie de persuasiune asupra doctorului - lamente, rugăminți și alte arme din panoplia unei femei energice și voluntare. Pe la sfârșitul verii (foială mare în școală
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
căscată / în mijlocul orașului”, “mai ridicolă / decât un papagal pe rotile”, “balerină ridicolă și fără dinți” - replică trist-parodică a Leonorei romantice, și a acelei “donna angelicata / a profesorului călinescu”. Dacă “(a) auzit ficțiunea lătrând pe băncile goale / și labele ei păroase frământând noaptea”, aceste e un semnal al spaimei de golul existențial și nu o programată anulare a realului, expresia dramatică a sentimentului deteriorării ființei ce nu mai poate găsi decât o contrapondere fragilă în nevinovatele... “jucării / puse la dispoziția criticilor literari
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
sclipiri ale inteligenței și subtile voluptăți livrești. Aparent absentă atunci cînd discuțiile trenează, dar agilă ca o panteră cînd trebuie găsită o soluție salvatoare, Ioana acaparează întregul spațiu al spontaneității și identifică scînteietor exact acele idei care par să ne frămînte pe toți, de cele mai multe ori degeaba. Ea este, printre altele, nașa rubricii Telecomando și tot ei i se datorează cele mai seducătoare dintre titlurile scoase pe prima pagină. Cu un asemenea bagaj de sensibilitate și de inteligență, cărțile Ioanei Pârvulescu
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
cu coaste îndoite, amar de blestemele-ți smintite și de cuvintele-ți cu șerpi mocniți. Zbîrcitura de bărbat cu melci în barbă, izmenitule cu sclifoseli mirositoare, nici o femeie și nici un barbat nu te-au pohtit degrabă și nu te-au frămîntat între coapsele lor cu ardoare. Kerane, stafiditule cu păr balcîz, cu ochi scîrțiind a saciz, cu gura topită că o molusca hidoasa, mișcîndu-ți limba a lehamite unsuroasa! Kerane, du-te-nvrăjbit la Haidoș, în hăul de jos, pe Kore-Persefona las-o în
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
de libelulă apa chihlimbarului toată această prea-vie jardinieră ce psihosomatiza emoția cu care florile se agață de impresiunea parfumului de femeie nu se proptea în asfalt decât prin vârfurile tocurilor înalte cu care picioarele ei elastice de dansatoare pe spini frământau aluatul fraged al aerului fierbinte din privirile trecătorilor bărbații se uitau la minune înfruptându-se din ea ca niște hoți ce profită de zăpăceala unui cutremur fiecare dorea să-și potcovească nărăvașul cal cu metalul aerospațial ce îmbrăca pașii acestei
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
nostalgiile și treptat detaliile se combină și apar și confuziile: unde, când și cu cine? A fost curtezanul frumoaselor, cel puțin așa a crezut; nu le-a iertat, le-a consumat până la capăt. Și totuși, cu anii, o neliniște îl frământă: au, nu cumva victoriile au fost și înfrângeri? Au, nu cumva a fost el cel cucerit? Oare ultima replică nu macină soclul pe care și-a clădit reputația?
Flori de câmp by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/14820_a_16145]
-
Dragoș Bucurenci Dem Rădulescu își întreba uneori studenții: De ce credeti voi că toate personajele lui Cehov sunt așa de, cum să vă spun, “metafizice”? De ce-și pun atâtea întrebări, de ce se frământa neîncetat? După o clipă de gândire, răspunsurile curgeau, unele mai iscusite decât altele. “Nu, dragii mei”, venea, după vreme, verdictul profesorului care știa, deja, răspunsul: “Știți de ce? Pentru că n-aveau serviciu.” Povestea ne-a spus-o Oana Pellea la o
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
Dragoș Bucurenci Am văzut duminică un reportaj despre veșnicul subiect care ne frământa în preajma Paștilor - carnea de miel - și m-am gândit că Săptămâna Patimilor e un nume mult mai potrivit pentru carnagiul care urmează. “Săptămâna Luminată” sau “Săptămâna Mare” sună pur și simplu inadecvat când te gândești la râurile de sânge, la
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
către nikos pune mîna pipăie simți zidul? aici nu ne vede nimeni aici suntem în siguranță cu noi e un zid mare și gros am putea să ne mîngîiem săruta tăia sexele dar asta deja nu mai are nici o importanță frămîntăm și noi cu picioarele chirpicii din mațe de bou participăm la ridicarea istoriei noastre naționale / zonale răceala zilei o alungăm prin umezeala sîngelui eram la nuntă eram fericiți oamenii au tras cu arma de bucurie nu au făcut nimic rău
România fin de siecle by Elena Vlădăreanu () [Corola-journal/Imaginative/11383_a_12708]
-
cu dicție scitică și cu sonoritate măruntă, apoi am tras o ocheadă către întunecatul Caravaggio care-mi luase mințile încă de când aveam 18 ani, în blugi și tricou, cu brățară de furculiță și cu vreo douăzeci de codițe-mpletite care-mi frământau inima de pinkfloydiană smintită. Wish you were here îi cânteam bunicului scrâșnind acrișor printre dinți, așa cum ar fi trebuit să-i cânt doar unui iubit de vârsta mea înghițit, eram destul de singură și-l căutam pe acest bunic în Vară
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
lui, izbutind totuși să și-o domine și să nu se lase abătut de la ceea ce își propusese să facă. De fapt, el mă avea în minte cu multe zile înainte de a se fi ivit prilejul unei aniversări și gândul îl frământase pornind de la paradoxul relației noastre: îl admiram, îl prețuiam și îl numeam în același timp, din considerente nu numai subiective ci în bună parte obiective: iubitul meu dușman. Asta se întâmpla pentru că nu putea fi în nici un chip condiționat în raport cu
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
de acum o săptămână (ultimii la rând erau, evident, intelectualii, care nu aveau dreptul decât la câteva comentarii anoste rostite din vârful țuguiat al buzelor); celelalte, voit sumbre, prezentau cu toată tendențiozitatea de care erau în stare o lume capitalistă frământată de greve și șomaj, dar și de scandaluri financiare sau mondene la care cetățeanul nostru obișnuit, cel bine mancurtizat, nu putea reacționa decât țâțâind din limbă reprobatorul țî-țî-țî, afișând o mare și sfântă indignare. Partea comică era însă că foarte
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
pentru conservarea monumentelor publice! Iată cum se venerează memoria oamenilor mari, care și-au pus viața ca să ne dea o patrie liberă și respectată: în loc să le ridicăm monumente falnice, care să aducă aminte românilor că țărâna pe care stau este frământată de sânge de eroi, noi ne silim cât putem a desființa pe cele ridicate de părinții noștri." Se pare că părintele lui Dinu Păturică a avut o clipă de străluminare în ceea ce privește propria lui posteritate extraliterară.
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
care nu poate lipsi, pentru că are și el "istoria" lui ; este vorba de transcrierea descânte pentru desîncânte, în- tr-o poezie de circumstanță care se încheie cu o povață erotică în spiritul veacului: "Fată plină de iluzii ce încep să te frământe/Poar- tă-ți încă scutierul în al gândului senin/ Însă nu-l lua în brațe ca să nu te descânte". Acest descânte, stricător de metru și ritm, compromite total poezia, fiindcă n-are nici o noimă semantică. Ce e aici? Un calc după
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]