240 matches
-
tuturor domeniilor artistice, răzbind până astăzi, ce șansă de supraviețuire și de înrâurire are un manifest publicat la granița permeabilă dintre mileniul al doilea și al treilea? Se pare că o șansă minoră și marginală, diseminată în pluralitatea și în fragmentarismul direcțiilor culturale, dacă ținem cont de infiltrarea postmodernismului în spiritul timpului. Și totuși, modelul manifestului nu a dispărut, chiar dacă publicul căruia i se adresează este unul de nișă, cu apetit mai degrabă către un spirit de avangardă, decât către conservatorism
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
cu tot felul de uși semiopace care, întredeschise cum sunt, pot duce în alte părți; el poate fi continuat și tocmai din acest motiv el are în primul rând coerența și continuitatea unui discurs romanesc, dar în același timp și fragmentarismul caracteristic oricărui jurnal. Nihil sine Deo Prizonier de război, autorul călătorește pe jos, sau înghesuit cu multe alte suflete într-un vagon de tren, din nordul Moldovei, prin Basarabia (Fălești), în Ucraina, Harkov. Ajuns în Babilonul modern, este mutat dintr-
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
strălucitor de frumos. Pe un ecran enorm ce se afla pe aerodrom, era scris cu litere de foc: planeta democrației, ce toate dorințele le satisface și îți asigură ce i mai valoros pe lume, bunăstare și pace”. Suplețea limbajului și fragmentarismul e, deopotrivă, o metodă și o viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări lente de senzații și detalii. Romanul se poate încadra în specia celor ce oscilează între realismul autentic și science fiction. Cartea este experiență, iar experiența înseamnă
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
ARIP (pp. 185 - 193) și (VII) Arhiva de aur (pp. 194 - 212). (I) Stringențe probleme abordează editorialul Tinerii și cercetarea presei, de dr. Mihaela Teodor: (a) dinspre spațiul academic-valah, în ciuda existenței inițiativelor organizatorice în cercetarea presei se constată, interpretativ-metodologic, destul fragmentarism, destulă limitare; b) neglijarea interdisciplinarității în cercetarea presei - «explicându-se astfel limitarea acesteia la anumite genuri publicistice sau teme»; (c) în ciuda bogăției de capodopere din perimetrul stilului funcțional-publicistic, nu se vede pe undeva existența «unui cadru instituțional de promovare a
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
capăt, câte o frază esențială dintr-o idee mare, volume ultime ale unui roman, capitole nescrise de carte începută, gânduri negândite până la capăt. Omul trăiește totuși cu năzuința de a fi întreg în orice face. Se zbate să iasă din fragmentarism silindu-se ca în orice faptă a sa, să fie ceva întreg, ceva care să se refere la Totul, să oglindească Totul. Într-un fel, partea să fie întregul. Oricum, orice ființă umană, pentru a fi cu adevărat om, se
VIAŢA ÎN FRAGMENTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368357_a_369686]
-
romanului cibernetic rămâne plină de sens, dar își pierde omogenitatea. Exprimă mentalitatea unei burghezii stabilizate și aristocratizate. Lipsă de spirit întreprinzător, atonie, individualism. Spirit de finețe, discernământ. Socialitate refuzată, pusă la îndoială. Valorile dominante sunt de ordin personal. Subiectivitate și fragmentarism. Autenticitate, interioritate, intimitate. Sexualitatea ca frustrare, neputință, defensivă. Dramele personale nici nu modifică , nici nu lasă intact sensul lumii : se separă de el, merg în paralel. Viziunea cibernetică este relativistă . Simțirea este superioară vieții și adesea reflecției. Psihologism. Eroul ca
CITAT AUTOSCOPIC de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350658_a_351987]
-
duce în spate trecutul. Noul volum de versuri al lui Dumitru Velea readuce în actualitate iluziile fundamentale: transcedența, omogenitatea, totalitatea, conciliind idealul trecutului dobândit prin memoria istoriei; misticism, magie și mimesisul superior cu acela al modernismului ce scoate în evidență fragmentarismul, transcedența, eclectismul și spiritul antimimetic. Poemele sunt construite pe un fond profund creștin, aprinzând iluzia ce pune idividualitatea în dependență de transcedență, redând demnitatea și orgoliul revendicate de modernism. La Dumitru Velea, istoria este magie, ca sens unificator: "Un tipar
DUMITRU VELEA-NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351096_a_352425]
-
texte scurte, dense, concentrate - au un ton și un mesaj mult diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ și ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu explicitări enigmatice, alegorice, ermetice, suspensia, elipsa, fragmentarismul celor dintâi, umplu cu substanță auctorială golurile ficțiunii, aidoma unor metatexte. Iată o mostră: “Era seară, eram singur când am auzit o Voce, din celălalt capăt al camerei, care spunea că e singură. - Vino să mănânci cu mine, i-am
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
în gruparea realiștilor”, conchide Dorin Murariu. A doua parte a volumului - Un puzzle în expansiune - are ca obiect analiza operei, în ansamblul ei, din perspectiva câtorva direcții și trăsături definitorii. Exegetul are în vedere șapte linii de orientare: Sub semnul fragmentarismului; Spații & timpuri; Scriitura istoriilor personale; Lumea măruntă; Portretele istoriei burlești; România pe varză; Final de portret. Aici istoricul literar își temperează, oarecum, vocea, pentru a lăsa loc comentatorului, analistului, criticului literar. Dorin Murariu ia în obictivul său opera de treizeci
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
succesive de volume, extinzându-se și, mai ales, devenind tot mai densă, de la un text la altul. Un tot, alcătuit din segmente solidare, ca un puzzle în permanentă “expansiune”. Ceea ce declanșează și întreține închegarea acestui bloc prozastic este, arată comentatorul, fragmentarismul de substanță al prozei lui Mircea Pora, trăsătură frapantă a scrisului său. Macro-textul ni se prezintă asemenea unei imense țesături, “proliferând sens cu fiecare bucățică juxtapusă, un surprizător puzzle în expansiune, pe care prozatorul îl alimentează periodic cu câte o
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
consecințele, în plan artistic, ale respectivului sistem de structurare textuală, deopotrivă recuperator și combinatoriu. Extinzând demersul, Dorin Murariu observă, cu finețe, că, practicând respectiva tehnică, Pora ne duce cu gândul la formula proustiană a memoriei creatoare. Pe de altă parte, fragmentarismul îi lasă prozatorului o mare suprafață de mișcare, de alunecare dintr-un mediu în altul, îi oferă posibilitatea de a schimba brusc registrele discursive, de la gravitate la persiflare, de a glisa, pe nesimțite și cât se poate de firesc, de la
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
producție capitalistă Occidentală. Iată de ce susțin cu tărie ca Occidentul înseamnă creator de sistem. Un Occident creator de sistem care se bazează pe ecuația Putere=avere. Iar Orientul, cu tot terorismul lui, inclusiv comunismul, cu sau fără fața umană, înseamnă fragmentarism, adică tăierea cozii în bucăți, împărțirea prăzilor și apoi contaminarea prin încrucișarea de celule replicative alterate deja genetic. Iar sângele proaspăt despre care se tot vorbește atâta, bineînțeles că vine dintotdeauna din Lumea a Treia. Vine de la marginea lumii necivilizate
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
duce în spate trecutul. Noul volum de versuri al lui Dumitru Velea readuce în actualitate iluziile fundamentale: transcedența, omogenitatea, totalitatea, conciliind idealul trecutului dobândit prin memoria istoriei; misticism, magie și mimesisul superior cu acela al modernismului ce scoate în evidență fragmentarismul, transcedența, eclectismul și spiritul antimimetic. Poemele sunt construite pe un fond profund creștin, aprinzând iluzia ce pune idividualitatea în dependență de transcedență, redând demnitatea și orgoliul revendicate de modernism. La Dumitru Velea, istoria este magie, ca sens unificator: "Un tipar
NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360583_a_361912]
-
duce în spate trecutul. Noul volum de versuri al lui Dumitru Velea readuce în actualitate iluziile fundamentale: transcedența, omogenitatea, totalitatea, conciliind idealul trecutului dobândit prin memoria istoriei; misticism, magie și mimesisul superior cu acela al modernismului ce scoate în evidență fragmentarismul, transcedența, eclectismul și spiritul antimimetic. Poemele sunt construite pe un fond profund creștin, aprinzând iluzia ce pune idividualitatea în dependență de transcedență, redând demnitatea și orgoliul revendicate de modernism. La Dumitru Velea, istoria este magie, ca sens unificator: "Un tipar
NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360584_a_361913]
-
ca o rană sângerândă în viața acestei femei cu suflet mare și dornică de a retrăi tinerețea la vârsta pensionării. Prozatoarea privește realitatea participativ, reînchegând-o într-o avalanșă de imagini și întâmplări, diluându-I concretețea în nuanțe diafane. Retrospectiva, fragmentarismul e, deopotrivă, o metodă și o viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări lente de senzații și detalii. Povestirea cu care se încheie cartea, intitulată Biruitor, în sfârșit! ce relatează conflictul dintre Mârzan și Silvestru Oană pentru Mălina, făcândul
VOICHIŢA PĂLĂCEAN-VEREŞ- MIERE PESTE CENUŞA ZILEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359846_a_361175]
-
care a determinat structurarea unei ideatici teoretice ce se axează pe câteva principii. Mai întâi, este constatabilă regula cronologiei, numită de Eugen Simion („Fragmente critice II”, 1998) „clauza calendarului (legea Blanchot)”. Apoi, se evidențiază simultaneitatea discursului și a trăitului, precum și fragmentarismul. Pe de altă parte, există poziția elvețianului Jean Rousset care susține că acest format nu-i permite scriitorului o conduită de „amator” și că cel care redactează un jurnal „se oprește în marginea artei”. Complementar, E. Simion (el însuși autor
JEAN BĂILEŞTEANU: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339617_a_340946]
-
căci mișcarea este supravegheată de sus și de departe. Prozatorul este un bun constructor de imagini în mișcare. Sigur, curgând pe trei brațe, volumul nu are coerență și coeziune decât la nivelul instanței narative, dar lectura nu este afectată de fragmentarism. Se observă o lipsă de aperență pentru descriere și discursivitate în favoarea unei plăceri elegante a povestirii ce caută, dincolo de aparențe, sensuri și semnificații profunde ale existenței. Cu lumea interioară a povestirilor sale, Liviu Jianu are delicate și generoase intenții bune
Liviu Jianu: Exerciţii de proză cugetată, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339600_a_340929]
-
1995, publicat în data de 22 octombrie, Postmodernimul românesc, Bătălia dintre generații). “În linii mari, diversele accepții, date postmodernității, pot fi regrupate în două clase. De o parte, se află cei, care definesc postmodernul în termeni de descentralizare, deconstrucție, dispersie, fragmentarism, precum Ihab Hassan, Jean-François Lyotard, care a descris acest curent drept o „neîncredere în metanarațiuni”, Baudrillard, etc. De cealaltă parte, cei care definesc postmodernul în termeni de pluricentrism, eclectism, toleranță, coabitare, precum John Barth, U. Eco, G. Vattimo, G. Durand
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
ecran enorm ce se afla pe ae¬ro¬drom, era scris cu litere de foc: planeta democrației, ce toate do¬rin¬țele le satisface și îți asigură ce i mai valoros pe lume, bună¬stare și pace”. Suplețea limbajului și fragmentarismul e, deopo¬tri¬vă, o metodă și o viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări lente de senzații și detalii. Ro¬ma¬nul se poate încadra în specia celor ce oscilează între rea¬lis¬mul autentic și science fiction
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
de pildă, a simțit nevoia să abordeze "antitradițional" multe chestiuni cu privire la continuitate, închipuind chiar și o nouă sinteză în acest spirit 22. Tot astfel, în niște "cugetări sintetice asupra istoriei românilor", Eminescu recunoștea "lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea fragmentarism în reproducere"23. La rîndul său, M. Eliade a definit relația românilor cu istoria prin apel la "eroul mioritic", care acceptînd moartea îi conferă un sens, transformînd-o în mister sacramental 24. Se pot aminti desigur și alți istorici (Vlad Georgescu
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și focoasa Profi -, unchiul Tache Mărcuș și fiii săi), ale tovarășilor de joacă și ale colegilor de școală, ale unor concetățeni cu diverse ocupații. Forța și căldura evocării, într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
acest lucru, el transformă acest spațiu Într-un loc al violenței, prin exhibarea brutală a intimității sale. Într-adevăr, prin gestul său, el dezvăluie adevărul despre cultură, adică faptul că ea este un teatru Însărcinat să ascundă ignoranța individuală și fragmentarismul cunoașterii. Prin asta, el nu se mulțumește să se dea complet În vileag, ci Înfăptuiește un fel de viol psihic, agresându-i pe ceilalți. Violența reacției la care urmează să fie supus este pe măsura violenței pe care a exercitat
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Volumele de poezii Peisaje bolnave (1990) și Personaj în grădina uitată (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din România) cultivă o atmosferă generală de morbidețe, de spleen baudelairian întârziat. G. promovează programatic poetica optzecismului și, în genere, a postmodernismului, cu accent pe fragmentarism, pe discursul autoreferențial manierist-baroc. Adoptă postura de înstrăinat, de „bolnav” ce face exerciții de singurătate și pictează „peisaje bolnave”. Colocvialitatea, ironia și aluzia inteligentă la cotidian sunt „mărcile optzeciste”, care se aliază cu narativitatea neolirică, cu dezinvoltura realismului și a
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
că, poate, ar trebui mai multă atenție la distincția aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred că apare mult mai devreme decât În postmodernism. Ștefan Borbély: Aș avea și eu de făcut o distincție aici. Fragmentarismul modern nu este același lucru cu fragmentarismul postmodern. Fragmentarismul modern este o funcție derivată din intuiție. Toată ideea pornește de la faptul că intuiția, prin fluxul mental sau psihic fragmentar prin care ea se relevă, garantează autenticitatea nemijlocită, totalizatoare a percepției
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
la distincția aceasta, pentru a vedea momentul În care apare subiectul multiplu. Eu cred că apare mult mai devreme decât În postmodernism. Ștefan Borbély: Aș avea și eu de făcut o distincție aici. Fragmentarismul modern nu este același lucru cu fragmentarismul postmodern. Fragmentarismul modern este o funcție derivată din intuiție. Toată ideea pornește de la faptul că intuiția, prin fluxul mental sau psihic fragmentar prin care ea se relevă, garantează autenticitatea nemijlocită, totalizatoare a percepției. Modernismul mai spune că În momentul În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]