254 matches
-
În aceeași epocă, antilibe ralul Eminescu nega orice posibilitate ca evreul să devină „român”, În prezent sau În viitor : „Ei [= evreii din România] nu sunt - și nu pot fi români, precum În genere nu sunt nici pot fi germani, englezi, franțuji, italieni” (Curierul de Iași, 9 ianuarie 1877) <endnote id="(898, p. 51)"/>. După emanciparea politică (1919-1923), „bunii evrei” sperau să fie considerați și „buni români” : „Suntem tot atât de buni români - scria F. Aderca - cel puțin cât polacii, ungurii, bulgarii și țiganii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(701, p. 488)"/>. La rândul său, Moses Schwarzfeld a preluat ideea În 1889 : „Românul numește pe străini lifte străine, lifte spurcate, și nu-i popor pe care să-l găsească drept, bun și cinstit. Așa, neamțul e al dracului, franțuzul se bucură de același calificativ măgulitor, evreul e târtan, grecul e capră râioasă, sârbul e bleod [din germ. blöd = „prost”], bulgarul cu praz și ar fi să nu mai sfârșim, dacă am voi să Înșirăm toate epitetele și apostrofările românilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
asociere, Într-un reportaj din Sighetul anului 1928, scriind despre stramlăh (căciula rituală) din blană de vulpe purtată de sabat de evreii din Maramureș : „Și să mai spui că vulpea e șireată ! Da, mai șireată decât toate națiile, decât un franțuz, un neamț, un englez, un belgian ! Dar nu mai șireată decât un evreu ! Decât cel mai umil evreu din Sighet, care o poartă [pe cap] În ziua cucernică, tot În 13 colțuri” (791, p. 68). 647. În majoritatea cazurilor (oricum
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
curând la Întâmplare: (1) franțoz, care pare să fie cel mai caracteristic pentru Transilvania, datorită etimologiei sale germane (Franzose); probabil din cauza acestei circulații preponderent regionale, dicționarele nu Îl Înregistrează de obicei, așa că nu excludem nici posibilitatea unei contaminări cu forma „franțuz”; (2) franțuz, pentru care lingviștii admit originea rusă, este prezent, În pofida acestui fapt, atât În Principate, cât și În Ardeal, ca expresie a procesului de uniformizare a unei limbi literare unitare; aceeași situație o prezintă forma (3) franțez, a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Întâmplare: (1) franțoz, care pare să fie cel mai caracteristic pentru Transilvania, datorită etimologiei sale germane (Franzose); probabil din cauza acestei circulații preponderent regionale, dicționarele nu Îl Înregistrează de obicei, așa că nu excludem nici posibilitatea unei contaminări cu forma „franțuz”; (2) franțuz, pentru care lingviștii admit originea rusă, este prezent, În pofida acestui fapt, atât În Principate, cât și În Ardeal, ca expresie a procesului de uniformizare a unei limbi literare unitare; aceeași situație o prezintă forma (3) franțez, a cărei origine poate
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
explicit: Aduceți-vă aminte de răzmerița cea turcească de curând trecută, cum țara noastră și sate și orași și bisărici și norodul s-au pierdut și În robie duși fiind or pătimit. Și luați În socoteală pe dușmanul nou, acesta, franțuzul, cu adevărat mai milcom e decât turcul, iară mai amar și mai rău În năravul, În toate pășirile lui iastă. Când or intra el În țările noastre, o, păzește-ne Doamne, ce ne-or rămâne nouă? Mai rău ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și vol. II, Editura Minerva, București, 1975, p. 85. În pofida unei anumite tendințe partizane, de Gerando dă multe informații interesante despre români, chiar dacă exegeții săi actuali par a-l privi uneori mai critic decât Însuși Bariț la vremea sa („acest franțuz Înginerit cu aristocrația maghiară”; „aserțiunile tendențioase ale autorului, datorate influențării sale masive de către rudeniile sale dragi, nemeșii unguri” - vezi ultimul loc citat). Motivul principal al acestei rețineri exprimate de respectivii editori pare să fie datorat căsătoriei sale cu o contesă
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și societate În epoca modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, pp. 126-133. Dicționarul limbii române (DA), tom. II, part. I: F-I, București, 1934, p. 166, sub voce „francez”: „din rus. francúz”; la fel În DEX (1984), p. 350, sub voce „franțuz”. Cel puțin pentru Ardeal Însă, mi se pare mai convingătoare ideea unei etimologii maghiare, În lexicul maghiar din Transilvania forma „francúz” (francez) fiind atestată Încă din anul 1613, ca și În 1673 etc. (vezi Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicționarul etimologic
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
etc. (vezi Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicționarul etimologic al lexicului maghiar din Transilvania], Szabó T. Attila (coord.), București, 1984, vol. IV: p. 408, sub voce „francúz”). Dar și În cazul Moldovei Întâlnim, la 1670, În Iași, un „Gașpar Calie ceasornicarul, Franțuzul”, epocă la care influența lingvistică maghiară mi se pare mai probabilă decât cea rusă (vezi Nicolae Iorga XE "Iorga" , Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. V, București, 1903, p. 89). Forma „franțuz” e menționată și ea În DA, loc.
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
1670, În Iași, un „Gașpar Calie ceasornicarul, Franțuzul”, epocă la care influența lingvistică maghiară mi se pare mai probabilă decât cea rusă (vezi Nicolae Iorga XE "Iorga" , Studii și documente cu privire la istoria românilor, vol. V, București, 1903, p. 89). Forma „franțuz” e menționată și ea În DA, loc. cit. Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), București, 1984, p. 350, sub voce „francez”. DA, loc. cit., menționează doar originea franceză. Vezi, de exemplu, textul „Paris”, În Foaie pentru minte, inimă și literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
e provocată de o „primblare pitorească” prin urbea care etalează atâtea frapante contraste: un „teatru curios, decorat cu palaturi și bordeie lipite împreună”. Alte contraste, insolit amalgam de Orient și Occident, îl perplexează, la Balta Albă, pe vizitatorul neprevenit (un franțuz, în cazul de față), făcându-l să aibă uimiri de călător ingenuu (Balta Albă). Cozeur fermecător, A. seduce prin umorul fin și o bună dispoziție plină de antren (Borsec ș.a.). Doar uneori, ca în Vasile Porojan, aducerile-aminte se aburesc de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
și asemănarea noastră. Nu-i așa că cel mai simplu este să tipărim alt DEI și să scoatem dracului franțuzismele? Sau și mai simplu, să rupem foaia din DEI care ne creează atîtea probleme? Totuși, ce frumos sună cuvîntul demnitar la franțujii ăștia !!! Aventură și iz de braconaj M-am pornit mai devreme spre Poiana Mare, situată la vreo 7-8 km, în linie dreaptă, de cabana pădurarului din pădurea Gheboaia. Nu era un drum pentru a ajunge pînă acolo. Era totuși o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că ăla, fiorosul, nici n-ar fi fost bun de o ciorbă. Capitolul IV Prin lumea largă Cu avionul Primarul Paul a fost impresionat de primirea care i s-a făcut la Iași și-și dorea revanșa, ca să arate că franțujii nu sînt mai prejos în ce privește ospitalitatea. Excesul de amabilitate mă stînjenea oarecum, dar faptul că făcusem același lucru, mă încuraja să accept totul fără să protestez, nici măcar formal. Am fost luat cu mașina primarului din aeroportul Charles de Gaulle și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
0,5% dintre români, dna Petre deplânge faptul că, în afară de AP, mai toate celelalte formațiuni politice au jucat „la două capete”. Cum de uită tocmai un învățat de talia dnei Petre că, de cele mai multe ori, politica se face, cum spune franțuzul, donnant-donnant? Și-apoi, dacă tot vrei să joci la un singur cap, cum să câștigi jucând la capul lui Ciuvică? (Jurnalul Național, 29 octombrie 2004) Hannah Arendt, pelicanul sau babița (II) Dna Zoe Petre numește cu exactitate câteva dintre simptomele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
iar printre ele, chinuit de delirium tremens, un bărbat cu figura tristă și străină, sânge corcit cu o Bibească de-a noastră, purtând Încă pe chipu-i, descompus de droguri și de alcool, povara mile nară a neamului său de franțuji, unul din cele cinci neamuri, cele mai vechi ale Armorialului Franței (France-Bourbon et Bragance, Rohan, Narbonne, Sa voye-Soissons et Faucigny și Lorraine) [...]. Am stat deunăzi În mijlocul unora dintre aceste mlădițe boierești, Înghesuiți Într-o bucătărioară cât palma, la o masă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
descoperire se zice că se datorește în mare parte unui compatriot al nostru, Tristan Tzara, care s-a dus cu ea la Paris, a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el, au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e o eroare; pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dunărea se desparte în 2 la Ceatal (far) Désiré Andriol Câșla Moș-Kerim 140 de ani Un țăran român, fierar care s-a turcit din pricină că iubea pe o turcoaică. 24 VII Somova Désiré Andriol țăran necăjit, feciorul părăsit al unui inginer franțuz Moș-Kerim, moșneag mărunt cu barba mare, umblă cu capul gol și iarna și vara. Baroneasa de Weicum Femeia perceptorului din Somova nepoata unui doctor neamț de la Heidelberg adus pe vremuri de turci. familie decăzută. Dealurile împădurite și curăturile, și câmpiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Kirică. Toader Jora. Doamna Dafina a lui Istrati Vodă. Iani Hadâmbul. Condrea. Securice. Grumază armașul. Ștefan Roșca, fata lui Basarabu. Cornarschie, pisăr leșesc. Nicula visternicul. Mihai Șindilă. Moisă Aprodul. Păcurar Aprodul. Matei-Chiriță. Vasilie Apostol. Dănilă. Artenie. Cornea. Gașpar Callié, ceasornicar franțuz. Ferul, piatra, lemnul să putrezească și să se râsipească, iar trupurile lor să steie întregi, iar în viață lovească-i bubele lui Ghiarzi și cutremurul lui Cain și să-i înghiță pământul de vii ca pe Datan și Aviron și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
descoperire se zice că se datorește în mare parte unui compatriot al nostru, Tristan Tzara, care s-a dus cu ea la Paris, a brevetat-o și a avut un succes teribil. După el au venit André Breton și alții, franțuji, nemți și amercani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția. Deci cel care vrea să devie poet află dela început că n-are nevoie să știe a face versuri. Ritmul și rima nu mai există. Era nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
instituție în care intră titrați, prelați, medici, demnitari și uneori chiar literați. Voltaire: Bun trebuie dovedit; frumos nu. Ce întreabă lumea când se informează de cineva? După asta poți cunoaște caracterul fiecărui popor. Spaniolii: E un grande? Germanii: E doctor? Franțujii: E bine cu primul ministru? Olandezii: Câți bani are? Englezii: Ce fel de om e? Muscalii: Câte moșii și câți servi? Moldo-Valahii: Ce slujbă și cât îi pică? *1 Când vicleanul izbândește toată lumea îl firitisește. *1 Bețivul nu face rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
om, ci omul a creat pe Dumnezeu." Chilon: Să trăiești cu prietenii tăi astfel, ca și cum într-o zi ar fi să-ți devie dușmani. *1 Uneori ești nevoit să vorbești așa încât nătărăii și duducile să nu înțeleagă. *1 Spunea un franțuz că spânzurătoarea e o lingușire adusă seminții omenești. Sunt ridicați în ștreang patru-cinci ticăloși, ca să se arate că ceilalți sunt oameni de treabă. *1 O prefață, spun italienii, e la salsa del libro, adică sosul cărții. *1 Nu izgoniți artele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
afectată de pierderea În forme penibile a războiului și a Împărțirii În două a teritoriului și-apoi, abia, prin anii șaptezeci, să declanșeze marile procese ale colaboratorilor cu ocupanții naziști! La vengence est un plat qui se mange froid! spune Franțuzul, „răzbunarea este un fel care se mănâncă rece”. Sigur, În acest caz nu e vorba de „răzbunare”, ci de pedepsirea, chiar și numai În forme morale, civice, a celor care au pactizat nerușinat cu dictatura ceaușistă, dar la noi, ținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
provincial” pare a-mi fi impregnat maniera de a scrie, de a povesti, și spun „provincial” făcând aluzie la finul dispreț cu care ne privesc pe noi, ardelenii, spiritele subțiri ale „vechiului regat”, șlefuite de Grecii culți sau de călătorii franțuji și italieni care au vizitat Bucureștii. E adevărat, noi suntem greoi, limba noastră este cumva rudimentară dacă o comparăm cu cea a „istețului” Anton Pann sau cu cea a pervertitului În magia Orientului care a fost Ion Barbu; nemaivorbind de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost Hemingway, că misia supremă a prozei, a literaturii, este de a fi astfel - autentic. Se poate, se poate, nu am nimic contra, numai că... pe mine acest epitet, Încă o dată, mă lasă rece, ça m’indifère, cum zice franțuzul, es last mich kalt, nu mă... preocupă. Sinuciderea fizică, brutală, este doar una dintre formele auto-extincției: după cum s-a văzut, aceasta nu m-a interesat, deși este un fenomen major social, medical, psihologic. Profund semnificativă e, mai ales, rata mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tăcere!...”Ă, prin paradoxalitatea stilului și prin radicalitatea enormă a scepticismului autorului, creează lectorului și criticului român, obișnuit mai ales cu povestiri domoale sau observații de bun-simț asupra naturii sau istoriei, o anume, explicabilă perplexitate. Și, cum Românul (ca și Franțuzul, de altfel!Ă are oroare de neînțelegere - cea mai mare insultă la Români este nu să-l acuzi de hoție, ci de prostie! -, mulți se aruncă cu capul Înainte În diverse și extrem de „pitorești” analize ale textelor cioraniene. Și, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]