120 matches
-
monstruosul volum de hârtie al lui Călinescu depășea obișnuitele fruntarii (un cuvânt foarte folosit în vremea războiului, când ne luptam nu doar cu dușmanii, dar și cu infiltrațiile lor, cu neologismele, așa că era mai lăudabil să întrebuințezi acest cuvânt decât franțuzismul pe care-l înlocuia forțat: frontieră). Era o incursiune și în politică, în istorie, în artă, ca agent al afirmării naționale, urmând niște linii vădit contradictorii. Era mai mult o Halimà, în sensul românesc al acestui cuvânt, nu o Halíma
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
are, și e chipul tău. Este fructul unei exasperări și conține, vizibil, o grămadă de aluzii care au un raport direct cu vicisitudinile existenței tale. În privința limbajului însuși, reproșul pe care ț l-aș face este că folosești prea multe "franțuzisme", care au prin forța lucrurilor o valoare abstractă, chiar filosofică sau chiar tehnică, ceea ce-mi pare că dăunează minimului de naivitate pe care trebuie să-l comporte orice dialog. Acum, s-ar putea ca limba să fi evoluat de la
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
de seria de atribute din citatul următor: "Rochia în nuanțe de mandarin din China este flatantă, chic și intrigant" (cosmopolitan.ro). Primul termen (flatant) e un împrumut mai vechi din franceză, intrat în uzul curent; al doilea (chic) e un franțuzism destul de vechi, care (în ciuda eforturilor personajelor lui Caragiale și a includerii sale în DEX, în forma adaptată ortografic, șic) e încă scris, de multe ori, ca în limba-sursă; în prezent, e vehiculat și de texte în engleză, în care franțuzismul
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
franțuzism destul de vechi, care (în ciuda eforturilor personajelor lui Caragiale și a includerii sale în DEX, în forma adaptată ortografic, șic) e încă scris, de multe ori, ca în limba-sursă; în prezent, e vehiculat și de texte în engleză, în care franțuzismul a pătruns mai demult. Cel mai straniu e intrigant, a cărui invariabilitate e o dovadă clară a preluării din engleză; cum se știe, românescul intrigant, -ă provine din franceză, cu sensul "care țese intrigi". Sensul "care trezește interesul, curiozitatea, care
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu). Nu era o combinație chiar neuzuală, fiind vorba de o epocă de tranziție a societății românești, în care limba și cultura franceză se înfruntau, dar și coabitau, cu limba și cultura turcă. Vasile Alecsandri
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
a descrie obiceiurile noi prin cuvinte vechi. În Noul dicționariu frances-român al lui G.M. Antonescu (1894), cuvântul francez coiffeur e tradus ca „frisor, cel ce taie și regulează părul”. Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a opta, 1930) nu cuprinde franțuzismul coafor, ci doar coafură, care este „găteală la cap după obiceiul locului”. La Candrea, în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească” (1931), coafor este „cel ce gătește la cap, cel ce piaptănă cu artă părul”. În Dicționaru limbii românești al lui
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
pune punctul pe "I". Și Nora, și Ismael, sînt purtătorii unei intelectualități difuze și rafinate, cum arareori găsești în filme. Le vine natural. Însă doar personajul principal masculin face rolul tonomatului de citate, dar e și împănat cu multe alte franțuzisme, gen dragul de psihanaliză. În rest, discursul lui e ceva mai vioi dar totuși similar, cel puțin în termeni de verbozitate, cu cel al personajului din La maman et la puttain al lui Jean Eustache din 1973 (noroc că pe
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
din sinonimul mai vechi corăbier), dar și ca împrumut din germană (unde cuvîntul e chiar Mariner, cu accent însă pe a doua silabă), poate și sub influența mai vechiului marinier (cu același sens, cu accent pe silaba finală), atestat ca franțuzism în texte românești de la începutul secolului al XIX-lea. De fapt, dat fiind că în franceza modernă marinarul e desemnat prin substantivul marin, ar fi mai interesant să ne întrebăm de unde provine actualul marinar. Acesta este format cu un sufixul
Marinerul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15557_a_16882]
-
se "extrage" dintr-o situație e destul de previzibilă. În română, s-a putut petrece trecerea metonimica a termenului tira de la sensul general de furt la cel de simplu participant la furt. E interesantă prezenta în argoul interlop românesc a unor franțuzisme, luate probabil direct de la sursă, nu din limbajul franțuzit al elitelor locale (ar fi o ipoteză și evoluția separată, poate din limbajul jocurilor de cărți). Și în italiană există verbul tirare, cu sensul "a denunța", tira fiind informatorul, dar legătură
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
către copii ("baby talk"). În registrul familiar-infantil al românei actuale, perechea fundamentală bărbat-femeie, cu versiunea politicoasă domn-doamnă are echivalentele nene-tanti. Faptul că nene e la origine un termen popular, vechi împrumut din limbi slave (bulgară, sîrbă), în vreme ce tanti e un franțuzism ceva mai recent, apărut în limbajul colocvial orășenesc, adaptat și răspîndit rapid, nu mai are importanță: deosebirile istorice se atenuează în fața unificării registrului și a conotațiilor comune. Cu aceste sensuri, cele două cuvinte nu se mai folosesc doar ca termeni
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
ironice tinzînd spre stabilizare. Acestea provin din anumite zone stilistice, marcate față de uzul standard: multe sînt familiar-argotice, destule arhaice, cu deosebire slavonisme, grecisme sau turcisme din straturi de împrumuturi la modă devalorizate ulterior; candidează însă la această funcție și multe franțuzisme și anglicisme foarte recente, insuficient adaptate, conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale: misie, cestiuni etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
cărui activitate nu este legală” și „dubios, suspect”, exemplificate și prin sintagma curentă le monde interlope. E limpede că acestea au fost preluate în română; de altfel, termenul e atestat de Dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, Tomul II, 1934), ca franțuzism, „despre relațiuni, afaceri, mediu”: „mai mult decât echivoc sau suspect, (aproape) fraudulos, cu nume rău”. Cuvântul a fost folosit de Topîrceanu, în Cioara („Cu alura interlopă/ Ca un muzicant în frac,/ Cuvioasă ca un popă/ Și smolită ca un drac
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
e mai veche decât influența engleză). La confuzie contribuie asemănarea de formă și înrudirea etimologică dintre fr. bleu și engl. blue: în engleză, blue provine din franceza veche, în care termenul e de origine germanică. Bluemarin, rezultatul contaminării dintre un franțuzism și un anglicism, este așadar un pseudoanglicism. Fără să-i bănuiască lipsa de legitimitate, utilizatorii îl scriu într-un singur cuvânt, dar și separat, cu cratimă sau pauză: "De la distanță, cutia pare a avea culoarea bluemarin" (bbcollection.ro); Culoarea e
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
veche, nu foarte răspîndită, dar prezentă și pe internet, este mersîm: "mersîm frumos!" (okazii.ro), "mersîm pt notă shi mai ia un 10 (zece) de la mine. Te pupik dulce, pa" (prieteni.ro). Mersîm este, foarte probabil, o "turcizare" glumeață a franțuzismului. Procedeul de imitare a vorbirii turcilor prin adăugarea la forme verbale românești a terminației -m, tipică în conjugarea turcă pentru persoana I singular (estem, vorbeștem) e bine atestat în literatura română, de pildă în replicile personajului Cadîr, din piesa lui
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Slavi, că limba Ťmoldoveneascăť e o limbă slavă, că Moldova a fost o umilă provincie turcească, foarte barbară, că România de astăzi e o nimica toată și că în ea nici nu se vorbește moldovenește, ci o limbă amestecată cu franțuzisme, pe care Basarabeanul n-o poate înțelege. Măreția rolului și chemării Rusiei le strivește sufletele" (p. 126-127).
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
necunoașterii lipsei gradelor de comparație în cazul unor adjective precum mai vechile în limbă mort, viu, perfect, special, îngrozitor etc. ori al neologismelor optim, alternativ, multiplu, catastrofal etc. Printre acestea din urmă se numără și letal - socotit de autorii DEX franțuzism (cf. p. 496). Faptul a rămas, evident, necunoscut unei prezentataore cu nume muzical de la postul menționat, din moment ce l-a folosit referindu-se la virulența unor viruși gripali ,H5H1 mai puțin letali"... La discuția unei teze de pe semestrul în curs - ca să
Imaginea școlii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10916_a_12241]
-
Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră asupra cărții - "nu a dat satisfacție în special din cauza limbii recomandate în dialoguri, cu prea multe elemente (regionale, învechite sau franțuzisme) deosebite de norma exprimării literare" (Istoria lingvisticii românești, 1978, p. 64) - se poate converti azi în laudă pentru valoarea sa documentară. Se mai pot descărca integral Istoria generală a Daciei sau a Transilvaniei, țerei Muntenesci și a Moldovei, de Dionisiu
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
cu parfumăraie. Cum se vede, cuvîntul francez s-a păstrat, nu cel propus de Pogor. Dl. Pruteanu ar putea medita la acest lucru. Tot așa, unui alt negustor i-a sugerat să pună pe firmă magadzin în loc de magasin, tot un franțuzism. Minus consoana a treia și pronunția românizată, cel de al doilea a rămas. Au rămas dentist și nu dințist, lengerie (scris cu j), nu lingerie etc. Multe cuvinte au luat de la sine forma potrivită cu pronunția românească: lichior (de la liqueur
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14585_a_15910]
-
prieten sau cunoscut ori la întâlnirea, în plimbările sale, a altuia asemenea, pe care nu-l mai văzuse de mult și care îi apare acum devastat de vârstă, în plină "deconfitură", cum îi place să spună cu un reiterat, imposibil franțuzism. Prin destinul straniu al autorului și prin valoarea lor de martor al unor epoci tulburi, jurnalele lui Arșavir Acterian se impun ca o piesă importantă a acestui extraordinar puzzle configurat din jurnalele marilor figuri ale secolului trecut. Se citește cu
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
din germană („ich habe bestelt”); alt articol (din numărul 8, 1) constată numărul mare al înjurăturilor pe care le produc birjarii. Împrumuturile recente, în mod previzibil, nu sunt încă fixate: interviu, de exemplu, oscilează între scrierea interviev și interview. Unele franțuzisme recente în epocă sunt transcrise fonetic, dar puse între ghilimele, ceea ce arată că vorbitorii le simt ca încă neadaptate total: „duș”, „colaj”. Sunt în circulație multe turcisme colocviale: hap, dever, peșin etc. Numărul de termeni familiari și argotici nu e
„Furnica“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5259_a_6584]
-
cantitatea de termeni împrumutați, pentru a preciza în ce domenii și cu ce frecvență apar, cît sînt de adaptați etc. De fapt, lingvistica românească - cu o sensibilitate specială la problema neologismului și cu o metodă analitică bine exersată în studiul franțuzismelor -, a înregistrat deja fenomene interesante, a identificat particularități fonetice și morfologice sau tendințe sociolingvistice, evaluînd rolul unor factori precum moda și prestigiul. Influența engleză este însă un fenomen contemporan de proporții, a cărui cunoaștere cîștigă mult printr-o abordare comparativă
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
ca fii ai pașoptiștilor. Și ei fac studii în Franța (începînd cu Maiorescu - diplomă în litere și drept la Paris), Caragiale știa franceză mai bine și mai nuanțat decît elvețianul Le Corbusier, corespondența lui Eminescu cu Veronica e plină de franțuzisme, iar a ei către el este în franceză, inițial în întregime și apoi sporadic. Continuitatea culturii și a limbii franceze la noi în așa-numita belle-époque și faptul că Parisul rămîne un soi de a doua capitală a lumii românești
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
știe de banda lui de nemernici. Dar Gaspadin mustăcea numai în continuare, privind în gol. De cincizeci de ani, de când sosise la Paris din băcănia lu’ tată-su de la Galați, Gaspadin încă vorbea foarte bine românește, chit că băga multe franțuzisme. îl simțeai că stă-n Franța numai după r-uri, graseia mai abitir ca localnicii. Anticar. De un an de zile, Nur Iulian îi înrăma tablourile și îi curăța cărțile rare cu miez de pâine, o metodă pe care o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
americană. La noi, avalanșa de americanisme din „romgleza“ contemporană are drept unică justificare snobismul; bilingvismul nu este real, este doar o „poză“. În paranteză fie spus, același fenomen s-a înregistrat și începînd de pe la jumătatea secolului 19, când snobii foloseau franțuzisme în exces. Alta este situația în ceea ce-i privește pe vorbitorii istroromânei, care nu dispun de instituții (școală, Biserică, presă) unde să-și folosească limba maternă și, de aceea, bilingvismul activ este general: copiii de vârstă școlară vorbesc curent istroromâna
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
În română, termenul a fost împrumutat relativ recent din fr. amarrer; prima sa atestare este în DEX. În franceză însă, a fost împrumutat, în secolul 13, din olandeză, unde aanmar(r)en însemna „a lega“. Buchinist este, în română, un franțuzism de dată recentă; apare abia în DEX2. Fr. bouquiniste, care apare la 1752 (DL și DR: 1723) cu sensul de „vânzător de cărți vechi, anticar“, este un derivat de la bouquin „carte veche“, cuvânt împrumutat de franceză, în secolul 16 (DL
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]