240 matches
-
tăia tul lor 1 leu; un litru de lapte 25-30 bani; un kg carne de vacă, 70 bani; un kg unt 2 lei; un kg de zahăr 1 leu și 20; un kg cafea cal. I-a 5 lei; o franzelă de lux 30 bani; 40 de ouă 1 leu; o pereche de ghete fine, de comandă, 15-20 lei; un palton, după calitate, 50-100 lei. Tot pe atunci un miel Întreg costa: 20 lei În decembrie, 15-12 lei În ianuarie, 10-8
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care, adaugă românul, că nu-i bună nici În cizme. Aș așeza vinul și pâinea - pâinea caldă „coltuc“ a brutarilor mai de la margine, sau cea „nemțească“ a lui Gagel și Müller, cum și de secară cu boabe de chimen, sau franzelele, jimblele, cor nurile și „kaiserele“ lui Matache Theodorescu - printre cele mai generoase descoperiri, devenite, de aceea, simboluri crești nești, ale celei mai generoase dintre credințele omului, și Înconju rate de respect și bucurie când apar În casa și pe masa
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
al nostru încearcă să-mi intre sub piele. De ce vrea oare jidanul să-mi fie prieten?! mă întrebam. În ghiozdanul cu cărți cu care venea la școală - nu purta cărțile în traistă ca noi - avea întotdeauna câte ceva bun. Felii de franzelă cu salam italian, pastramă de oaie, cașcaval, halva, rahat, biscuiți, bomboane...De la un timp a început să le împartă cu mine. ce zici, măi Toloacă, de rahatul ăsta? vrei? Nu m-am dat în lături. Vorba ceea : bei, Grigore, aghiasmă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
salamuri și brînzeturi: nici nu-mi vine să mă uit la raioanele astea! Cum m-aș descurca dacă n-ar fi cantina combinatului?!... Scot o bancnotă de cinci lei din buzunar și-o pun pe tejgheaua raionului de pîine. O franzelă, vă rog! Mai proaspătă dacă aveți, spun eu, gîndindu-mă la ce-aș putea să mai cumpăr ca să mănînc seara asta; ceva ușor, să nu mă apuce durerea de stomac după atîtea ore în care stomacul meu nu a primit decît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aș putea să mai cumpăr ca să mănînc seara asta; ceva ușor, să nu mă apuce durerea de stomac după atîtea ore în care stomacul meu nu a primit decît aspirine. Vînzătoarea de la pîine stă mult aplecată, răscolind raftul plin cu franzele. "O pîine proaspătă, gîndesc îmbătat de mirosul fraged al pîinii, simțind cum mi se pune un nod în gît. Un pachet cu unt, niște brînză... Fac și un ceai, beau și o gură de vodcă... Ah, ce masă împărătească va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimic despre tehnică! O.K. Primul gest după ce a plecat, am luat cuțitul de pâine, încă mânjit cu margarină Rama și am sfârtecat metodic pânza, am tăiat-o fâșii subțiri și n-am simțit nimic! Apoi am mâncat jumătate de franzelă cu margarină, 29 iulie, la mine în sat, în biserica pe jumătate pictată, meșterul Duma îmi oferă explicații în timp ce-și fumează liniștit țigara după prânzul gustos, cum se prepară culorile, pictura corect făcută, cochetând pe alocuri cu legile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nu sunt sigur de așezarea ei în întinderea verde netulburată decât de verdele mai întunecat al pădurii de brad, încerc să-i ghicesc amplasamentul, dar mi-e imposibil s-o localizez, în spatele meu muntele, îmi astâmpăr foamea cu jumătate de franzelă, nu mă ating de ouăle fierte de mama, postesc, așa cum mi-a cerut părintele Ioan, de-ar fi atât de ușor și cu sufletul, să-l saturi cu jumătate de franzelă, dar sufletul e ca o gaură neagră ce-nghite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în spatele meu muntele, îmi astâmpăr foamea cu jumătate de franzelă, nu mă ating de ouăle fierte de mama, postesc, așa cum mi-a cerut părintele Ioan, de-ar fi atât de ușor și cu sufletul, să-l saturi cu jumătate de franzelă, dar sufletul e ca o gaură neagră ce-nghite tot în juru-i, despre gaura neagră din sufletul meu nu i-am vorbit părintelui Ioan, atenție! Pielea culturală, Și dintr-o dată realizez înspăimântat că nu mai am nici o țigară și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
frică, mai ales la frică să nu mă gândesc, umbrele jucăușe de pe tavan nu-s decât umbre jucăușe și nimic altceva, Soarele deja pe cer, doresc cu disperare o cafea și o țigară și mi-e foame, înfulec jumătatea de franzelă rămasă, tot mai hotărât să nu mă întorc înaintea celor trei zile sorocite și pornesc în căutare de mure, e plin de mure pe pantele muntelui întoarse spre soare și alune, crusta de trufie, cum a numit-o părintele Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
masă (12); proaspătă (11); bogăție (10); moale (10); sare (10); viață (10); neagră (9); aluat (7); bună (6); casă (5); colac (5); mama (5); cald (4); cuptor (4); cuțit (4); pită (4); prăjită (4); secară (4); brutărie (3); bunica (3); franzelă (3); gustoasă (3); gustos (3); mămăligă (3); miez (3); sătul (3); unt (3); uscată (3); vatră (3); zi (3); bază (2); belșug (2); bun (2); de casă (2); cereale (2); chiflă (2); coajă (2); cocă (2); cozonac (2); drojdie (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
clasic, despre care scria în câteva rânduri Simona Cioculescu, este Caragiale, comentariul făcând trimitere mai totdeauna la inedite. Ea vine, de obicei, cu mici completări la monografia, devenită clasică a socrului ei, Șerban Cioculescu. Astfel, în articolul I.L. Caragiale și franzela exilului se referă la moștenirea Momuloaiei și la intenția (nerealizată) a dramaturgului de a scrie o piesă cu eroii din O noapte furtunoasă, aflați la o altă vârstă, ajunși la o stare de prosperitate, care le permite să parvină în
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
într-un "joc" pe această temă, transmite Mediafax. "Eu am spus doar că nu va ajunge pâinea 5 lei, așa cum spun cei de la Realitarea, deși și Antena 3 probabil că împărtășește aceeași viziune. Eu consum pâine ca toți românii, fie franzelă, fie pâine albă, pâine de secară, de care găsesc. Prețul unei pâini este mai mult decât prețul unei franzele, prețul unei pâini feliate este mai scump decât al unei pâini obișuite și uite așa ne descurcăm în viața de zi
Boc nu știe cât costă o pâine () [Corola-journal/Journalistic/49070_a_50395]
-
așa cum spun cei de la Realitarea, deși și Antena 3 probabil că împărtășește aceeași viziune. Eu consum pâine ca toți românii, fie franzelă, fie pâine albă, pâine de secară, de care găsesc. Prețul unei pâini este mai mult decât prețul unei franzele, prețul unei pâini feliate este mai scump decât al unei pâini obișuite și uite așa ne descurcăm în viața de zi cu zi. Nu o să intru în jocul dumneavostră, știu ce urmăriți, dar vă pot spune cu siguranță că știu
Boc nu știe cât costă o pâine () [Corola-journal/Journalistic/49070_a_50395]
-
voci", cît figuri cinematografice care se țin minte, departe de emfaza sau de artificialitatea care subminează, de multe ori, aparițiile pe ecran ale unor vedete ale operei. Tot sfîrșitul de an ne-a pus în fața unei premiere de film documentar, Franzela exilului, despre Caragiale la Berlin, de Alexandru Solomon, produs de Fundația Arte Vizuale (FAV). Se împlinesc zece ani de cînd această fundație, condusă de Vivi Dragan Vasile, continuă să existe și să producă lucruri de calitate, uneori în indiferență generală
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
vinde onorabil ceva!", zicea Vivi Dragan Vasile; televiziunile nu sînt interesate să achiziționeze și să difuzeze, decît extrem de rar, asemenea filme. E un miracol că, în aceste condiții, Fundația reușește, totuși, să supraviețuiască, si inca performant! Despre ultima producție FAV, "Franzela exilului", vom scrie într-un număr viitor. Pînă atunci, vorba lui Caragiale, "Fiți sănătoși și veseli"!
Normalități excepționale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14413_a_15738]
-
rezervă un statut de Cenușăreasă). Iată de ce, în aceste condiții, am perceput ca pe un veritabil eveniment lansarea, profesionistă, cu conferință de presă, a unui "nou documentar românesc", de Alexandru Solomon (cunoscut ca un talentat director de imagine și documentarist), Franzela exilului, cu subtitlul "Caragiale la Berlin" (produs de Fundația Arte Vizuale). FAV a editat și o casetă video cu filmul, pe coperta căreia citim: "În 1905, Ion Luca Caragiale se instala în Germania, cu intenția de a-și petrece acolo
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
să nu recunosc - ar fi o probă de ipocrizie pe care nenea Iancu ar detesta-o - senzația finală după vizionarea (și revizionarea) filmului: senzația de "e puțin, stimabile", senzația de țintă ratată. Titlul filmului pleacă de la vorbele lui Caragiale despre "franzela exilului" (o franzelă, zice la un moment dat, "amară"). Văzînd filmul, impresia dominantă e aceea că "franzela" e mai mult a documentaristului decît a lui Caragiale; cu alte cuvinte, subtitlul mai aproape de adevăr al filmului ar fi fost nu "Caragiale
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
ar fi o probă de ipocrizie pe care nenea Iancu ar detesta-o - senzația finală după vizionarea (și revizionarea) filmului: senzația de "e puțin, stimabile", senzația de țintă ratată. Titlul filmului pleacă de la vorbele lui Caragiale despre "franzela exilului" (o franzelă, zice la un moment dat, "amară"). Văzînd filmul, impresia dominantă e aceea că "franzela" e mai mult a documentaristului decît a lui Caragiale; cu alte cuvinte, subtitlul mai aproape de adevăr al filmului ar fi fost nu "Caragiale la Berlin", ci
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
finală după vizionarea (și revizionarea) filmului: senzația de "e puțin, stimabile", senzația de țintă ratată. Titlul filmului pleacă de la vorbele lui Caragiale despre "franzela exilului" (o franzelă, zice la un moment dat, "amară"). Văzînd filmul, impresia dominantă e aceea că "franzela" e mai mult a documentaristului decît a lui Caragiale; cu alte cuvinte, subtitlul mai aproape de adevăr al filmului ar fi fost nu "Caragiale la Berlin", ci "Alexandru Solomon la Berlin, pe urmele lui Caragiale". În principiu, există două căi majore
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
impresia că scenariul nu e decît un accesoriu aleatoriu al exprimării propriei personalități; sau că, dacă a citit zece cărți pe o temă (ceea ce e mult!) se cheamă că stăpînește subiectul! In privința receptării: cred că privitorul avizat rămîne, după Franzela exilului, sur sa soif. Iar privitorul neavizat, să zicem un școlar conștiincios, nu află prea multe: nu află, de fapt, "cum a trăit Caragiale la Berlin", cu cine era acolo, cu cine locuia, pe cine iubea, cum își petrecea ziua
Anul Caragiale: Franzela amară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14388_a_15713]
-
veșnica poveste a managementului cultural. Nu avem banii pentru cultură pe care-i are Germania, firește, dar - cu marea excepție a Institutului Cultural Român - instituțiile noastre din domeniu nu au deocamdată nici viziune, nici pricepere în gestionarea culturii. Crezi că „franzela pufoasă a exilului“, cum spunea Caragiale răsturnând clișeul pașoptist, este o soluție pentru un scriitor român de azi? Ce pledează pro, ce contra? Nu avem toți norocul unei moșteniri căzute din cer ca să ne facă franzela mai pufoasă, în țară
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
gestionarea culturii. Crezi că „franzela pufoasă a exilului“, cum spunea Caragiale răsturnând clișeul pașoptist, este o soluție pentru un scriitor român de azi? Ce pledează pro, ce contra? Nu avem toți norocul unei moșteniri căzute din cer ca să ne facă franzela mai pufoasă, în țară sau în exil. Dacă vrei să trăiești în exil, întreabă-te în primul rând din ce vei trăi. {i, cum omul nu trăiește numai cu pâine, mai întreabă-te cine-ți va da în exil demnitatea
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
nomenclaturiștilor (doamna Tenzi, librăreasa). Construită pe alternanța aleatorie amintire-prezent, confesiunea lui Dragodan din Noaptea soarelui răsare este mult mai atractivă decât cea din Imberia. Deși găsim și aici „filosofări“ și probleme nebănuite („complexitatea relativă a operațiunilor simple: să cumperi o franzelă; să folosești hârtia igienică; să circuli pe trotuare“), referințe livrești, culturale, istorice, firești în cazul unui intelectual, discursul personajului se „frivolizează“, dobândește umor și autoironie, nu se mai împiedică în folosirea termenilor colocviali sau, uneori, chiar a celor considerați buruienoși
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
TVR1, din data de 26 septembrie: "- Laura Codruța Kövesi este o persoană tânără, energică care..." Vă spun: priveam fascinați fața cu trăsături hotărâte a candidatei la funcția de Procuror general al României și simțeam cum inima fiecăruia lua dimensiunea unei franzele - adevărat că la prețul încă nemajorat... Aceasta, în timp ce încrederea în justiție creștea precum tensiunea Domnului Președinte Băsescu și a Domnului Prim-ministru Tăriceanu când și-au strâns mâinile afectuos, râzându-și unul altuia sub formă de rictus - după cum reieșea dintr-
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
Simona Cioculescu Profitând de moștenirea Momuloaiei, din primăvara anului 1905, Caragiale, se stabilește împreună cu familia la Berlin. La 14 martie îi scria lui Alceu Urechia: "Plânge-mă! în acest moment pun în gură prima franzelă a exilului". Ideea de a se exila era însă cu doisprezece ani mai veche. La 21 martie 1892, îi scria lui I. C. Panțu, rugându-l să-i medieze stabilirea la Brașov, unde afirma că intenționa să scrie o lucrare mai
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]