106 matches
-
adîncului se desfundară și, din înaltul întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pămîntului, cu șuier de aer sfîșiat, potopul greu al apelor cerești.” (Singur). Ajuns în punctul cel mai înalt al urcușului, acolo unde a întîlnit în sfirșit singurătatea, Hogaș găsește cadența frastică potrivită. Sintaxa de largă viziune învăluie totul, facînd ca lexicul, ornamentele de stil, considerațiile filozofice să treacă din fericire pe planul al doilea; observăm alegerea atentă a termenilor, alternarea între neologisme și regionalisme, mania epitetelor duble sau triple, dar stridențele
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
este artă. Greacă. Doamna Băluță-Skultéty a știut să deschidă, pentru inițiați ca și pentru începători, secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să arate, concret și palpabil, ce rafinate îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
stilistic: bun, foarte bun, cel mai bun; mare, reușit, foarte reușit, excelent, de excepție, fantastic, magnific, deosebit, încîntător, fenomenal. Mesajele, adesea semnate cu pseudonime glumețe, dovedesc intenția de a transmite cît mai multe din semnalele afective ale oralității: intonația, accentul frastic, pauzele, ezitările. Pînă la urmă, nu semnele convenționale (fețe schematice surîzătoare sau întristate) sînt soluția, ci tot divesitatea mijloacelor tradiționale, folosite însă în proporții și în combinații diferite: corespondenții recurg la mijloace grafice de subliniere, prin scrierea integrală a unor
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
Buciu. Concentrat și convingător, textul oferă o lectură plină de cîștiguri. Iată o mostră despre stilul lui Breban: "Marea dificultate a fost să-și descopere sau să-și inventeze un tipar, o matrice, sau o paradigmă lingvistică, sintactică, o obsesie frastică. Fraza actuală, dezvăluie el, datează abia de la 28 de ani, de la a treia variantă a Franciscăi. Abia atunci a pus capăt imposturii și, devenind ceea ce era, corectîndu-și inhibiția pînă la - cum s-a dovedit în romanele din urmă - limita exhibiției
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
s-a dovedit în romanele din urmă - limita exhibiției, și-a descoperit postura stilistică și, în fond, creatoare: Ťpăream inteligent și scriam dezlînat ca un cretin, păream cult și mă exprimam alandala, ca o varză.ť Breban posedă o matrice frastică, obținută după mulți ani de căutări. Fraza rămîne amprenta recunoscută de autor. Și aici are modele. ș...ț Propune și impune Ťfraza melcť, fraza răsucită, aidoma umanității, tipologiei și lumii sale constant vizate. Breban își definește fraza ca fiind întoarsă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
ale delirului bahic. Ar fi fost, de altminteri, extrem de periculos ca prozelitismul, chiar discret fiind, să se insinueze în spațiul acestei poezii de o eleganță filologică fără cusur. E semnificativ că, în taxonomia pe care Vancu o improvizează aici, rafinamentul frastic crește odată cu numărul gradelor. De la bere, care se menține clamoroasă, până la whisky, care validează civilitatea frustă, mutația e sesizabilă cu ochiul liber. Adică, pe de-o parte: "Berea lenevoasă și cronofagă, dialogica și caragialiana bere, revelân-du-și natura transalimentară doar inițiaților
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
cele ale „limbajului verbo-muzical”, „limbajul dirijoral”, „gestul dirijoral cu funcție de semn”, „analiza morfo-sintactică a partiturii”, „impulsul gestual - generator de expresie”, „clase de bătăi dirijorale” , conceptul de „figură gestuală”, „figuri de tact de bază, derivate și supraordonate”, „curba tensională a unităților frastice”, „modelul mental dirijoral” și multe altele. Semnificativ este că maestrul Petre Crăciun nu a excelat numai ca profesor pasionat de știința domeniului dirijoral și de mecanismele interpretării muzicale, ci a fost și o conștiință de înaltă moralitate, în care orizontul
G?ndirea aforistic? a Maestrului Petre Cr?ciun by Ioan Golcea () [Corola-journal/Journalistic/83214_a_84539]
-
alt ropot, nici unul nu aude ce spune acela de alături, dar auzin-du-se mai clar pe sine în sporovăiala de nedeslușit a vecinului. Se naște astfel un glas deasupra, care îi poartă pe amicii noștri spre aflare." Acum, cu toată echilibristica frastică făcută aici, paragrafele sunt destul de clare. Nu ridică probleme. Rămân accesibile. Avem în fond două poeme în jurul unui ritual de colaborare imaginară. Tipicul acestora ne duce cu gândul mai degrabă la manierisme (chiar dacă de factură suprarealistă) decât la suprarealism ca
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
ca și cum ar fi vrut să strige pe cineva: Charbovari! Izbucni deodată un tărăboi... Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 P3 apare ca o suită de trei sub-fraze marcate prin punctuație și doi conectori: P3; PE URMĂ P3'; APOI P3''. Structura frastică este la fel de importantă ca și pentru P2. Tematizarea, în sensul praghez, plasează anaforicul "ea" după predicatele care dezvoltă macropropoziția Pd. PROPR. După tranziția verbală cu cele două prelungiri ale ei vin de această dată cele două dezvoltări ale lui Pd
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
plasează anaforicul "ea" după predicatele care dezvoltă macropropoziția Pd. PROPR. După tranziția verbală cu cele două prelungiri ale ei vin de această dată cele două dezvoltări ale lui Pd. PART și Pd. ASM, cu respectivele lor aspectualizări. Se dă macro-schema "frastică": Temă proprie Temă Tranziție Reme Pd. PART Pd. PROPR Temă-titlu tr1 macro-Remă 1 ea începea cu caltaboși (PE URMĂ) tr2-Tematizată macro-Remă 2 alternau romburi tr3Tematizată Pd. ASS (APOI) venea macro-Remă proprie Vom face, de această dată, o paralelă între raporturile
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
evidențiat contrastul aparență/realitate (Muecke, 1970) sau cel dintre sensul expus și cel impus (Todorov, 1978), între head meaning ca sens fundamental al structurii și chief meaning ca sens contextual (Empson). De fapt, gluma operează un joc subtil între funcția frastică (normativă) și cea discursivă terminală care asigură inserția frazei într-un discurs și a discursului în context. Reluîndu-l pe Bergson am putea defini glumele corporale (gaguri, pantomimă, clownerii) sub semnul lui du mécaniqué plaqué sur du vivant, iar glumele verbale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
semantico-pragmatică, fără să ne ocupăm în mod special de aspectele strict gramaticale (clasificare morfolexicală: conjuncție, adverb, locuțiune, grupare cvasilocuțională etc. - sau interpretare sintactică). Ne limităm însă, în lucrarea de față, la acei conectori care funcționează în primul rând la nivel frastic (putând fi sau nu utilizați și la nivel transfrastic, intra- sau interdiscursiv).1 3. Sintagma conversie discursivă naște întrebarea legitimă: cum putem stabili că o unitate discursivă oarecare, construită prin conectivitate, este rezultatul unei conversii și nu, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
GALR II: 917−918, nici celelalte tipuri de dacă noncondițional - cf. GALR II: 645, 650. 4 Cf. Grice (1981). 5 Interpretarea ca implicație strictă se poate impune pe cale lexicală (Numai/doar dacă A, atunci B) sau pe cale intonațională (cu accent frastic pe conector: DÁCĂ mă rogi așa frumos, bine, o să vin.) 6 În lucrările de lingvistică, conceptele de factivitate/contrafactivitate sunt definite, de regulă, în raport cu predicatele (cf. DSL 1997) sau cu verbele (cf. Moeschler, Reboul 1999). Utilizarea lor în raport cu conectorii este
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
În (13), propoziția A este asertată (reprezintă o informație nou introdusă în universul discursiv), în timp ce în (13') este doar presupusă (informație de fundal, considerată deja existentă în universul opiniilor comune interlocutorilor). 9 Caracterul factiv poate fi sugerat pe cale prozodică (accent frastic pe ultima silabă accentuată a conectorului sau pe semiadverbul chiar), coroborată cu forma verbală (indicativ); accentul frastic pe ultima silabă accentuată a subordonatei, coroborat (opțional) cu condiționalul ori cu prezumtivul, conduce mai curând la o interpretare nonfactivă. O dezambiguizare univocă
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
este doar presupusă (informație de fundal, considerată deja existentă în universul opiniilor comune interlocutorilor). 9 Caracterul factiv poate fi sugerat pe cale prozodică (accent frastic pe ultima silabă accentuată a conectorului sau pe semiadverbul chiar), coroborată cu forma verbală (indicativ); accentul frastic pe ultima silabă accentuată a subordonatei, coroborat (opțional) cu condiționalul ori cu prezumtivul, conduce mai curând la o interpretare nonfactivă. O dezambiguizare univocă este însă posibilă doar contextual. În ambele lecțiuni, chiar dacă sugerează în plus probalitatea scăzută ca faptul evocat
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
implică dimensiunea corespondenței dintre enunț și lumea reală, ca o condiție semantică a valorilor alethice, și care va fi tratată mai jos. Am tratat până aici problema sensului și referinței la nivelul termenilor și la cel al enunțurilor sau nivelul frastic, dar problema sensului și referinței poate fi tratată și la nivel transfrastic. La acest nivel, reprezentative sunt: „referința tematică” și „schematizarea discursivă”, ultimul concept aparține lui Jean Blaise Grize, și interesează ca „reprezentare sumară, dar esențială a referinței tematice a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
168 4.4.4. Istoricul / 170 4.4.5. Dascălul / 171 4.4.6. Artistul / 172 Capitolul 5. Analiza semiotică a limbajului politic eminescian / 175 5.1. Sintaxa / 176 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) / 177 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) / 181 5.1.3. Sintagmatica semnelor verbale / 183 5.2. Semantica / 185 5.2.1. Semie, polisemie și ambiguitate / 186 5.2.2. Semantică intensională/ semantică extensională / 194 5.2.3. Categorii semantice / 197 5.2.4. Dihotomii semantice
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
instrumentarul metodologic propriu-zis, al științelor comunicării și al informaticii, în analiza mecanismelor semiozei și strategiilor discursive specifice publicisticii eminesciene. Astfel, analiza semiozei publicisticii eminesciene utilizează modelul hexadic situațional; analiza semiotică a limbajului politic eminescian are în vedere caracterizarea lui sintactică frastică și transfrastică, semantică semie, polisemie și ambiguitate, și pragmatică relația jurnalist-cititor. Abordarea contrastivă a limbajului politic publicistic, cultivat de presa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, realizată cu mijloace specifice, ne arată că, tributar semantic și
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
interpretare, Lakoff și Johnson 127 propun o taxonomie a metaforei politice, după criteriul categoriilor de experiențe care le generează: a) metafore de orientare: înglobează două procese diferite: cel spațial și cel temporal. În cadrul lingvisticii textuale, structurile metaforice nu sunt entități frastice izolate, fiind răspândite pe întreaga suprafață a textului, într-o manieră omogenă și supunându-se unui principiu mai general, cel al pertinenței locale. Spațiul și timpul organizează experiența noastră fizică și culturală, aflându-se, de multe ori, la baza unor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
desfășurare a analizei: nivelul transfrastic, în care obiectul cercetării devine articolul, înțeles ca produs al procesului de enunțare și, în același timp, ca ansamblu structurat de secvențe discursive între care se stabilesc raporturi logice, sintactice și semantice specifice, și nivelul frastic, al enunțurilor/ frazelor, vizând identificarea și descrierea categoriilor și mecanismelor sintactice care stau la baza elaborării acestora. 5.1.1. Nivelul transfrastic (discursiv-textual) Din punct de vedere transfrastic, fiecare articol constituie un ansamblu structurat de secvențe între care se stabilesc
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
substitutelor fără sens propriu, aparținând unor clase morfologice distincte față de elementul substituit, contribuie la creșterea coeziunii articolului. Spre deosebire de clasa deicticelor, caracterizată prin referință exoforică (noi, astăzi, ei ș.a.), în cazul pro-formelor, referința este endoforică (intra-textuală), situându-se la nivel frastic: În ajunul de-a pierde o parte din patria noastră, Basarabia, și a adaoge la pământul strămoșesc ținuturile de peste Dunăre ale Dobrogei, credem că cestiunea aceasta (s.n.) trebuie cercetată mai cu deamănuntul și din mai multe puncte de vedere"363
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
că actele noastre cari vor avea de obiect realizarea stipulațiunilor Tratatului sunt acte ce le vom face de astădată și pentru prima oară după sute de ani pe răspunderea noastră proprie"366. Chiar dacă cel mai adesea pro-formele funcționează la nivel frastic, articolul eminescian oferă numeroase exemple de pro-forme anaforice la nivel transfrastic. Repetiția și paralelismul devin în publicistica eminesciană instrumente importante de obținere a unității sintactico-semantice, asigurând precizia și unitatea textuală. Repetiția lexicală, condiție a scrisului jurnalistic, care are ca obiectiv
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
textelor în cadrul mai vast al jurnalisticii poetului, contribuind astfel la identificarea unor constante topografice la nivelul organizării sintactice. Complexitatea sintactică a publicisticii eminesciene este determinată atât de numărul elementelor componente, cât și de varietatea relațiile sintactice care se stabilesc. Construcțiile frastice arborescente, realizate prin aglomerarea subordonatelor, devin o constantă a articolelor publicate în paginile Timpului și oglindesc implicarea din ce în ce mai accentuată a jurnalistului în text. Ponderea raporturilor de coordonare și a celor de subordonare variază, în funcție de finalitățile demersului jurnalistic și de necesitățile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
celor de subordonare variază, în funcție de finalitățile demersului jurnalistic și de necesitățile și articulațiile logico-semantice ale textelor. Dintre subordonate, remarcăm ponderea însemnată a circumstanțialelor cauzale și temporale, în consonanță cu intențiile explicative și perspectivele diacronice ale jurnalistului. 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) Cel de-al doilea nivel al analizei sintactice are în vedere nivelul frastic al structurilor desemnate generic în lucrările de sintaxă enunțuri. Întrucât descrierea sintactică a publicisticii eminesciene nu se poate limita doar la relațiile sintagmatice ale semnelor verbale
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale textelor. Dintre subordonate, remarcăm ponderea însemnată a circumstanțialelor cauzale și temporale, în consonanță cu intențiile explicative și perspectivele diacronice ale jurnalistului. 5.1.2. Nivelul frastic (enunțul) Cel de-al doilea nivel al analizei sintactice are în vedere nivelul frastic al structurilor desemnate generic în lucrările de sintaxă enunțuri. Întrucât descrierea sintactică a publicisticii eminesciene nu se poate limita doar la relațiile sintagmatice ale semnelor verbale, vom avea în vedere și relațiile paradigmatice, ce caracterizează limbajul politic eminescian, știut fiind
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]