233 matches
-
culoarea unui obiect anume, ci este un fel de etalon, de model ideal, și în freamăt al penelor sau scânteiere a fildeșului, penele sau fildeșul apar precum acele pene și acel fildeș care figurează în scena descrisă și precum substanțele fremătătoare sau scânteietoare prin excelență, esențele. Acest fapt se manifestă prin absența determinantului: nu se spune * o scânteiere a fildeșului. Se produce astfel o deplasare semnificativă: dacă, în limba franceză, subiectul este, prin definiție, un element care domină domeniul sintactic în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dintre ei. Mâna lui puternică, bine strânsă pe dârlogi, urnește rapid fermecătorul atelaj. Cei patru cai murgi ungurești, Junkerși frumoși, iuți ca vântul, înhămați potrivit gustului celui mai "simplu" cu putință, doar cu harnașamentul indispensabil care acoperă frumoasele lor siluete fremătătoare. Alergăm către Sans-Souci. Soarele ne inundă fețele din plin. Vântul abate borurile pălăriei mele de pai prea mari care-mi acoperă fața. Of! Pălăria asta odioasă, îmi ascunde pentru o clipă, tot peisajul, mă ascunde și pe mine, și sunt
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
nu te-ntrebi de unde vin, ce vor: / lovește-le cu-o lacrimă în frunte, / Apoi purcede-n sus..." Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
era serios amenințată de frumusețea poruncitoare a zugrăvelii, sub care privirea i se umezea inexplicabil. Ex voto: după dorința celui ce oferă, ca mulțumire pentru un serviciu adus, sau ca dovadă a ținerii unui legământ făcut cu divinitatea. Un ierbar fremătător, pereții mânăstirilor din România! Un trafic de capilaritate avea loc în spațiul pictural al frescelor între privirea grădinărească de sus și aspirația cvasi-vegetală la verticală a voievozilor: păreau goliți eteric de substanță exact în măsura în care pământul de sub picioarele lor ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
docil ca brățara împinsă de deget, mintea băiatului intră în cercul necesității ce o revendica imperios. Apucă atunci poigné-ul îngăduitor de vizavi și împinse brățara coclită de cupru în sus, către el, de-a lungul buchetului de degete șui și fremătătoare ca o anemonă de mare. Podoaba era mult prea mare pentru mâna pe care ajunsese, dar când atinse pielea femeii, metalul deveni la fel de maleabil ca Rică însuși. Degetele lui nu făcură decât să-l răsucească suplimentar în jurul încheieturii fine, a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Într-o emisie domoală, discursivă cu discreție, poetul cultivă, încă din Astru natal, un lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
că mă îndeamnă să-i explorez. Doamne, ce bucurie să descoperi că te poți cățăra în copaci! Așezat pe o ramură cât mai înaltă, rămâneam acolo ore întregi, legănat de ritmul lent al arborelui puternic. Ascuns și protejat de frunzișul fremătător, puteam să văd zborul păsărilor în căutare de insecte, zumzetul albinelor care cercetau după nectar și polen, trecerea ploii, a luminii prin frunzișul coroanei și jocul norilor pe cer. De sus din copac, lumea avea o cu totul altă înfățișare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Liberali si talentați În politică, au puțin respect pentru marile sisteme și pun accent pe experiență. Probează inițiativă și o mare suplețe de spirit. Oportuniști. Valoare dominantă: succesul social. ● Apaticii Închiși, secretoși, repliați În ei Înșiși, dar fără viață interioară fremătătoare. Sumbri și taciturni, râd rareori. Sclavi ai obișnuințelor, conservatori. Tenaci În aversiunile lor, sunt dificil de reconciliat. Cei mai puțin vorbăreți dintre oameni, le place singurătatea. Deși indiferenți la viața socială, ei sunt În general cinstiți, iubesc adevărul, onorabili. Valoare
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
mai cu seamă, strămoșule, de fată/ Mi-e frică ce se face, pe lume, fără tată", iar îngerii sunt rugați să aibă grijă de staul, de livadă, de ființele fără apărare, versurile constituindu-se într-un "gingaș franciscanism arghezian". Viața fremătătoare este căutată sub semnul universalului, pretutindeni, sub rotirea astrelor, sau în chilia călugărului Iakint, care păcătuiește alături de o fată: "La el, azi-noapte, în chilie/ A-ntârziat o fată vie,/ Cu sânii tari, cu coapsa fină/ De alăută florentină". În Morgenstimmung, melosul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tăcerii, absențe ce deschid dimensiuni exterioare realulului, spații sustrase trecerii timpului. Liniștea pare un hiatus în succesiunea cinematografică a lumii înconjurătoare și face posibilă evadarea printr-o breșă neașteptată în curgerea clipelor ce întemnițează ființă. Pentru Quasimodo intervalul dintre spargerea fremătătoare a valurilor de țărm oferă prilejul pătrunderii într-o altă dimensiune a imaginației: Ție îți aseamăn viața mea de om, / plajă răcoroasă, care, atragi prundișul și lumina / și cu noul val uiți / valul căruia îi dădu deja / sunet mișcarea aerului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ardentă convingere decât N. Iorga. Din tot ceea ce a scris, în toate domeniile, iradiază o prețuire infinită, o mândrie jubilantă pentru trecutul eroic, pentru arta populară, pentru datinile strămoșești, pentru creațiile de cultură apărute de-a lungul secolelor, o dragoste fremătătoare pentru frumusețea țării. Dorind să vadă literatura angajată în serviciul cauzei naționale, a afirmării valorilor spirituale specific românești, N. Iorga îndemna scriitorii să producă opere organic integrate în tradiția culturală românească. „O literatură - se spune într-un articol din seria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
asupra căreia lavajul cerebral izbutise într-o formă rafinată. O populație care fusese dresată și care reacționa pavlovian, temătoare față de orice ar fi scos-o din pasivitate, comoditate, orbire. Or, astăzi, acțiunile și inițiativele legate de astfel de lucruri sunt fremătătoare și chiar abundă în chip benefic: mă refer la crearea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului (în fruntea căruia se află Marius Oprea), dar și la Comisia numită de Traian Băsescu (în fruntea căreia se află Vladimir Tismăneanu) - chiar dacă cele
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
consternarea celor ce îi prețuiau scrisul, și-a pus capăt zilelor fără vreo motivație explicită. Poet deosebit de fecund, prozator cu inepuizabile resurse lirice, V. a fost, înainte de toate, un publicist activ, cel mai înfocat combatant în periodicele de avangardă. Lansând fremătătoare manifeste, el semnează în „75 HP”, „Punct”, „Integral”, „unu” și microeseuri literare, unele incluse ulterior în A doua lumină (1930) și în Act de prezență (1932). Laitmotivul este pledoaria pentru înnoirea artistică. Explicitând enunțul programatic din Aviograma, inserată (în loc de manifest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
sanctificând obiectele, privirea lui V. preface teritoriul existenței de toate zilele într-un spațiu mirific, de paradis. Dar cam de când începe să scrie Petre Schlemihl, dragostea de lucruri și mai ales de vietăți a poetului este excedată continuu de o fremătătoare iubire pentru oameni: „Eu vă voi spune: oameni, nu sunt decât un frate,/ Același smuls în ploaie, îngenuncheat în toamnă,/a mea e tristețea voastră, ale mele sunt înfrângerile voastre,/ Ca și voi nu sunt decât un copac pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de exaltări. Cu o intuiție suplă, căutând să pătrundă în tainițele sufletești ale personajelor, trecea ușor de la vodeviluri la melodrame și drame psihologice ori la partituri din repertoriul clasic și romantic. Aici, îndeosebi, se manifesta la cote înalte jocul ei fremătător. O avantaja și silueta cu atribute statuare. Din sutele de creații, au rămas multă vreme în amintirea spectatorilor cele realizate în Anna Karenina și Cadavrul viu, după Lev Tolstoi, Hamlet, Romeo și Julieta, Othello de Shakespeare, Dama cu camelii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
al mării își schimba nuanțele, sub un cer palid, cu un singur nor mare, gălbui strălucitor, plutind deasupra orizontului, ca o lungă zdreanță de mătase. Purtam jerseul irlandez primit de la Doris. Am început să cercetez marea prin binoclu. Scrutam suprafața fremătătoare, împroșcată cu pete albe, și mă lăsam pradă unei anxietăți crescânde, dându-mi seama că ceea ce căutam eu acum, așteptându-mă să apară dintr-o clipă în alta, era monstruosul meu șarpe marin. Mi-am lăsat jos binoclul și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fie, dar mi-a rămas plăcerea lecturii scrierilor Domniei Sale, testimonii ale unui spirit comprehensiv, deschis spre toate azimuturile, căutător sagace de comori spirituale. Și mai ales am fost încântat să dialogăm din când în când, fericindu-mă de o minte fremătătoare și întâlnindu-mă cu o ființă ce știa să se contopească cu realitatea în ceea ce are aceasta semnificativ. Nimic din ceea ce-o înconjoară nu-i este străin Elvirei Sorohan. Reacționează, empatizează, contestă, însă cu buna credință a omului de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
carte, eseul liric Estetica iubirii, a apărut în 1936. În volumul Pasărea albă, tipărit în 1946, T. reunește poeme în tonalitate whitmaniană și maiakovskiană, poetul rus fiind și amintit într-un vers. Din păcate, textelor le lipsesc vigoarea și prospețimea fremătătoare, atât de caracteristice vocilor imitate. Versurile sunt „revoluționare” doar la modul declarativ, diluat retoric: „Pumnii aceștia butucănoși și tari / care au robotit pentru altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
către o hermeneutică ortodoxă a modernității, îndatorată tradiției primului mileniu creștin, dar deloc captivă unui mit al „vârstei de aur”. Parteneri nemijlociți ai acestei conversații vii - prieteni, rude sau colegi de generație - m-au încurajat să nu disprețuiesc urmele acestor fremătătoare căutări din prima tinerețe. Cred cu tărie că discursul profetic nu trebuie confundat cu etica revoluționară a Europei postiluministe. Biserica nu cunoaște revoluții, ci doar înnoiri lăuntrice pentru care motorul conștiinței este nu fariseismul, ci pocăința sinceră a mădularelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să treacă decât ceea ce trebuie văzut, lamura închegărilor limpezi. Dar ceea ce e astfel lămurit se arată învăluit: "Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire/ Cădea aromitoare năpadă de visări". Văl de data aceasta transparent, al originarului însuși, întrupare vie, fremătătoare ce iese la lumină în forma în care apare și se dă vederii 17: " Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele,/ Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii// De freamăte ridică, se mparte-n ramuri, crește.../ Încet, încet, pe scoarță
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostească, în absența oricărei imagini: "Glasul care a tremurat departe în noapte/ peste somnul teraselor și al arborilor,/ în lăsata storurilor, în moartea luminilor". Zvonul unei faceri răzbate prin straturile adânci ale lumii amuțite, vine de departe, dintr-un adânc fremătător, abia distins 18. Pentru ca ceea ce semnifică să se poată rosti, să prindă glas în apariția de sine, orizontul mundan trebuie să dispară din vedere, să se cufunde în neființa celor ce sunt deja, în moartea luminii care le eclipsează. Departele
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
desprindere de lumesc, ci luminarea acestuia dinspre esența sa încă neajunsă la manifestare și, în plus, reprezentare speculară a ceea ce nu e reprezentabil prin sine, adică un act conștient de estetizare a naturii 21. Depărtarea aceasta nu e statică, ci fremătătoare, vie, o mișcare tensionată care pune în mișcare și în vedere. Abia acum, după zvonul rostirii care vine de departe și apare cel dintâi, ceea ce semnifică și ia glas începe să se vadă, se ivește în lumină. Premers de rumoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
voiam să arăt lumii aceleia, golite de orice valori, declinul mizer al trupului meu. Am râvnit singurătatea unei păduri sacre în care să părăsesc viața neștiut de nimeni; n-am iubit niciodată atât de mult ca acum stranietatea naturii. Obscuritatea fremătătoare din frunziș, murmurul difuz al apei, ciripitul păsărilor de aici aduc sufletului meu însetat de liniște o seninătate nesfârșită, aproape religioasă. Mi-a fost teamă că la Roma n-aș fi știut să mor împăcat. Aici nu mă mai tem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în vederea unor experiențe noi.” A o rupe însă cu trecutul (iar Aia, înțeleaptă emisară a lui Zalmoxis, îi lămurește că denumirea greacă a Tomisului derivă chiar din verbul „a tăia”) nu presupune automat repudierea zilelor bune petrecute în patrie, zilele fremătătoare din Amores, ale „efemerelor victorii de prin saloane și alcovuri”. Sfâșiat de durere și foarte contradictoriu se anunță în realitate raportul cu maeștri și idoli din tinerețe. Cu câteva rânduri mai încolo poți găsi ura și ranchiuna lui Ovidiu cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în care formele fură fond, adică ele înseși constituiau fondul, identificându-se provizoriu cu el în scopul de a-l genera. Și tot atât de adevărat este că, în orice timp, formele fură fond, așa cum ucenicul fură meseria: sunt goluri dornice, primitoare, fremătătoare, o întrupare sensibilă a spaimei de vid. Dacă vrei să ai o frumoasă alee de promenadă, trebuie mai întâi s-o trasezi, apoi să sădești puieții, în fine să aștepți preschimbarea lor în arbori. Până la vremea când aceștia din urmă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]