1,352 matches
-
serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, ... Citește mai mult ZONA NEMURIRIINu știu dacă astfel de întâmplări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, ... XIV. INTERSECTĂRI, de Florica Patan , publicat în Ediția nr. 2249
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]
-
dragă gandu-i e acum Din aripile-i multe mișcă roibul Și, sforăind , pe nara ies lumini, Planete mii și stele -și poartă colbul Iar calul le-ocolește că pe spini... Și floarea de departe -abia văzută În fața -i crește fremătând de viață Că drumul lui , o clipă în deruta, Să-și ia aceeași țintă îndrăzneață. Pătruns de frumusețea neatinsă Îi crește înzecit țâșnirea lină Ah, floarea se cutremura învinsă, Albastră ei făptura surd suspina! Referință Bibliografica: Povestea unui meteor / Gigi
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
-un fel de milă, Tu mergi în pacea ta copilă! Frumoasă ești, precum erai, Icoană ruptă dintr-un rai, Din Raiul nostru cel dintâi, Frumoasă pururi să rămâi... CÂND MĂ CITEȘTI... Degeaba te ascunzi, știu cine ești, Cu sufletul ce freamătă-n tăcere Te-aud cum vii tiptil și mă citești, Suspini apoi și pleci ca o părere... Atunci când scriu te văd atât aproape Și ochii tăi se uită adânc în mine, De-aceea niciodată nu te încape Versul cel de
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
său de uriaș se strecură pe ușa garajului, umerii i se gârboviră mai mult, ca sub povara unei greutăți. Curând, nu i se mai auziră pașii. Florin rămase un timp în picioare, privind în gol cu buzele strânse și nările fremătând precum o sălbăticiune ce adulmecă o nevăzută primejdie. Observând sticla de bere lăsată de Vadim, o lovi dintr-o dată cu piciorul proiectând-o direct în perete. Aceasta se sparse cu zgomot și lichidul din ea se revărsă cu repeziciune, desenând pe
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
lungă, Iar soarelui i-am dus prea multă lipsă. Și în sutana neagră, din amvon, Episcopul vestește noi necazuri, Chiar dac-a fost și el cândva bufon, Acum se-ntunecă și face nazuri. Iar marea vine, neagră, la ponton Și freamătă și plânge în talazuri. TURNUL ALB Cu metereze dure și înalte Și cu luciri furate de la soare, E, pentru rege, zid de apărare, Pentru regină cât de cât, încalte. Dar când iubirea se aprinde, mare Și sufletul începe să tresalte
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
n-am, si nu sunt,ce-am pierdut. Și nu sunt privitori să mă vadă râzând cum golesc din pahar o uitare în plus cum prin trențe-mi curg ani, insă viața s-a dus și pe străzi trec iubiri fremătând. Sunt hoinarul nebun, ochi de stele mă ning și mă dor când adorm pe o bancă de lemn doar prin plâns de viori frigul nopții îl sting și din bocetul lui îți fac semn. Nici nu pot să te vreau
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
lut,tot ce n-am, si nu sunt,ce-am pierdut.Și nu sunt privitori să mă vadă râzândcum golesc din pahar o uitare în pluscum prin trențe-mi curg ani, insă viața s-a dusși pe străzi trec iubiri fremătând.Sunt hoinarul nebun, ochi de stele mă ningși mă dor când adorm pe o bancă de lemndoar prin plâns de viori frigul nopții îl stingși din bocetul lui îți fac semn.Nici nu pot să te vreau prin bodegi fumuriisă-ți
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
-ți rănești perechea... Oare ai uitat?... Clipele de-amor profunde, Zâmbet, bucurii, Când jurai ca el e omul Pentru veșnicii?.. Suferi-vei veșnic, fată, Renunțând-iubind... Nu se-ntoarce niciodată Cel rămas în gând. (vol." Cabana de foc") SĂRUTUL Privesc cum freamătă copacii Sub verde crud, amețitor, Iar cerul se încrunt-a ploaie... Noi doi ne sărutam pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
-vei veșnic, fată, Renunțând-iubind... Nu se-ntoarce niciodată Cel rămas în gând. (vol." Cabana de foc") SĂRUTUL Privesc cum freamătă copacii Sub verde crud, amețitor, Iar cerul se încrunt-a ploaie... Noi doi ne sărutam pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc iubirea Unindu
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
oare, omenia, dragostea față de aproapele, sau harul Domnului, oare unde erau la acești oameni? De bună seamă, Satana a distorsionat în așa hal sentimentele religioase ale majorității populației, încât aceștia au uitat demult ce înseamnă creștinismul! Iată, în fața numerosului public fremătând în pragul unui nou martiraj, își făcură apariția fețe simandicoase, de rang înalt, în veșminte grele: judecători, grefieri, clerici, majordomi, formând o procesiune solemnă, demnă, poate, de o cauză mai nobilă. Acești oameni se înfățișară în fața poporului, primiră foarte mulțumiți
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
obișnuințe păcătoase, fiind invitat pentru ora nouă, nu am reușit să întârzii mai mult de o oră. Am sosit, bineînțeles, primul. Pe la unsprezece au început să apară și alții, iar nu mult după miezul nopții când toată lumea era prezentă și fremăta de emoție și nerăbdare, și-a făcut intrarea steaua serii și a seratei, inegalabila Cezarina! Parcă s-ar fi întrodus o felie de lămâie într-un pahar de coca-cola. Toată spuma societății a început să fiarbă, spiritele s-au încălzit
SCHIŢE UMORISTICE (26) – FEMEI CELEBRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377277_a_378606]
-
Proza > CONTOPIRE - 21 - LITORAL Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului E suficient să îți acomodezi ochii cu strălucirea nemărginirii albastre, ca sufletul să-ți fie imediat umplut cu bucurie. Apa limpede fremăta cu visele Mirei. Niciun pescăruș nu brăzda cerul de smarald. Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed și sărat, umflându-și pieptul cu emoția revederii. Se afundă apoi în adâncurile
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
A. Rosetti (1816-1885) om politic, revoluționar Ca în fiecare an, am plecat spre Orașul Unirii, Alba - Iulia, împreună cu soția, fiica și nepoțelul Iliuță; mașina pregătită de cu seară, cu steaguri tricolore, ne aștepta nerăbdătoare pentru îmbarcare. Inimile și sufletele noastre fremătau de o bucurie pe care o simt numai aceia care parcurg acest drum: un drum al întâlnirii cu istoria, cu moșii și strămoșii noștri, cu jertfele acelora care au simțit odinioară românește și au murit pentru acest ideal. În aceste
1918 – ALBA- IULIA – 2016 ORAȘUL UNIRII ȘI SPERANȚA …ÎNVIERII NOASTRE [Corola-blog/BlogPost/93103_a_94395]
-
nenumit Rastignac sfidând Parisul (A nous deux, maintenant!), cu lumea "așternută la picioare": Douăzeci de ani ai, numai douăzeci! Vezi, în depărtare zarea se-ncovoaie, Luna-ți împlinește pașii pe poteci ca-n făgașuri stropii albi de ploaie. Iarba sub călcâie freamătă supus, luminos e aerul și tare, drumul ca un far a izbucnit în sus așternându-ți lumea la picioare. Versuri dictate de obediență se pot găsi în mare număr în poemele mele și ale colegilor mei din acei ani; un
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
Și romanul, și pledoaria electorală se nasc din aceleași raporturi sociale: dacă ai aflat raporturile, ai înțeles romanul. Nu unicitatea creației contează, ci plăcile tectonice din care s-a ivit. Pacostea aceasta de gîndire care a nenorocit generația lui Sartre freamătă din plin în cartea lui Bourdieu. }i se rupe inima să vezi cum un creier atît de rafinat a putut naufragia în limanul gîndirii impersonale. Aproape că îți vine să spui: ce mare ar fi fost Bourdieu dacă nu s-
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
Radu Paraschivescu în Portugalia, pietrele încinse de soare și plesnite de vânt spun povești. Poveștile alunecă din vârful orașelor spre apa care linge țărmuri și acoperă secrete. Atlanticul freamătă nerăbdător sau, dimpotrivă, pândește letargic - amorez sub vraja unei prințese năzuroase. Douro, Tejo și Mondego despică Portugalia ca trei lame albastre, oferindu-se corăbiilor în care sunt lăsate la agitat butoaiele cu vin de Porto, transatlanticelor ieșite din Lisabona spre
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
făr'de sacîz.../ Hei! Sofa pentru cadîne și cadavre, nu mai rîzi?" (Înmormîntarea Patriarhului). Atmosfera orientală, de curiozitate învelită în pioșenie, de mahala care dă buzna în cele sfinte e, încă, foarte ușor de recunoscut. Același București ducîndu-și zilele agale, fremătînd de neorînduială și privind modernizarea ca pe-un vis din altă lume, în Tramvaiul: "Pe claia cît o casă în căruță/ Purta-un vlăjgan căciula pe urechi;/ Din dealu'nalt, Mitropolia blîndă/ Își sună clopotele ei străvechi,// Iar pe trotuar
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
și să devină acel sat bănățean care trăia cândva intens și rodnic. Mai văzuse în Serbia un sat care la capătul său se încheia într-un muzeu în care, mai ales vara, se muta toată suflarea acolo și demonstra cum freamătă Stari selo, satul vechi, dar mereu nou, prin viața pe care o trăiește zi de zi. „Sunt copii în această lume”, spune Popescu, „care cred că oul, mai cu seamă cel ștampilat, vine din fabrică”. De aceea s-a gândit
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
mine? Ar trebui să fie Dostoievski pentru asemenea analize și nu sunt". în schimb, se bucura "clipă de clipă de a fi liber". Nu se mai sătura, "ca și uluit, privind cerul, copacii, iarba, tot ce se vede stând sau fremătând sub soare". "Citesc Evanghelia și cred că e deajuns". Iată linii calde care-i îndulcesc autoportretul, făcându-l să fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine de-a dreptul caustic, autodistructiv, așa cum nu ne-ar veni să
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
oglinzii întâlnim aceeași imagine a ascunderii misterioase, scriitura feminină devine una retrasă în spatele zăbrelelor realității. Țintuită după zăbrelele vieții, inima nu arde numai pe rugul amorului imaginar, crescut pe vânturile dorințelor, ci te susține și pe rugul unei sensibilități ce freamătă la orice adiere. Silită la inactivitate în dosul obloanelor realității, ea e în activitate continuă, căci ecourile din afară o răscolesc, sângele curge năvalnic, dând impresiei o mișcare inițială grabită. Prin fantele înguste vin zvonurile lumii pentru a sufla peste
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Lunecarea ca-n somn, de sub melcul urechii pe prăvălișul pieptului, între cupe cu dulce otravă, pînă sub coroana arborelui ombilical, până în hipnoticul inel al patimei roze și al cântecului mut ca al scoicii adunând tot vuietul mării între valvele pulsând, fremătând, între algele mângâind cu imperceptibilul foșnet nesfârșitul meu dor de scafandru... Și oare, încă, ce voi fi iubind la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din tinerețe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai larg, măreț sau chiar purtând pecetea eroicului.” P.H.L. își contemplă personajul care își duce fetița de mână și meditează la toate acestea, pe cărarea dintre șoseaua națională și liziera pădurii. Profesorul îi simte degețelele în podul palmei, calde și fremătând, ca niște muguri gata să străpungă scoarța inertă și scorojită a pământului. Da, cam acesta-i adevărul: el însuși ca un pământ vechi, spălat de ploi, macerat de înghețuri și dezghețuri succesive. Iar ființa Clarei, fragilă, dar energică, urcă din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Și-acest frunziș ce din atâtea părți Ascunde ochiului adânca zare. M-așez aici și cu privirea țintă Eu îmi închipui nesfârșite spații Și supraomenești tăceri Și-o pace-atâta de profundă, Că inima aproape se-nspăimântă. Și-apoi când vântul freamătă prin ramuri Nemărginita liniște-o aseamăn Cu acest glas; și-mi amintesc vecia Și timpii duși și timpul cel de azi, Cel viu, și cântul său. În necuprins Se-neacă al meu gând. Și ce-ncântare Să naufragiez în vasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Frumos și trist e cerul, altar fără hotare. Și freamătă-o vioară pe-o inimă ce plânge. O inimă duioasă pe care neantu-o doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]