1,578 matches
-
se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l are nimeni: Întrece și lumina, și culoarea, Cuvintele-i se înfrățesc cu marea Într-un fior nemaisimțit de semeni. Iar verbul lui frigea ca o văpaie Și cauteriza în lifte răul, Păzea hotarul țării cu stiloul, Că o pândeau și-atunci dușmani - o droaie. Dar mai presus de-orice iubea poporul Și își dorea o Dacie unită, O țară-ntre hotare întregită, În
EMINESCIANA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380159_a_381488]
-
schimbare- Acea trăire, care mă va duce în trecut, Vrăciuitoare-i lacrima, care mă doare, Copil fiind, plângeam, dar n-am știut... NU ÎMI TRANSFORM CUVÂNTUL... Nu îmi transform cuvântul într-o umbră, Ce mi-ar ascunde fața, când mă frige, Și nu îl dau, ingrat... Pentru o cale lungă, Să fie între el și mine, Dumnezeu, aice!.. Nu-mi ușurez secunda, nerostită, din silabă, Nici cartea, prin cuvânt, nu voi s-o socotesc, Adun rostirile, ivite -n lumea, ce mi-
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
târziu deschisei ochii. Totul era negru !!!Doamne, nici nu mai văd ! Încet -încet începui să mă acomodez ; se însera. Deasupra mea începea cerul... Era liniște, trebuia să plec. Am scăpat ! nu au oprit, nu m-au zărit ! Buzele-mi erau fripte, obrajii, arși, iar urechile-mi adreau, să ia foc. Încă simțeam pulsul inimii în urechi, nu credeam că mai ajung acasă. Apucai bostanul cu o forță de care nu mă credeam în stare și-l dusei acasă. Îl scăpai jos
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
și picuri de ploaie pe aripile vântului de pe Lupoaia pe Lorniț până la Ogrădeasa aici doar vântul te ia de mână și-ți scaldă ochii în zâmbetul său Bogata de Jos e satul amintirilor e satul unde tu însuți îți poți frige ciupercile ce le-ai cules de pe Imașul din Sus la flacăra focului imaginea zboară ca un țiglu pe drum cu el când te joci ori de-a țădiu cu alți copii sau de-a untuțu în minunata copilărie din Bogata
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
va avea ceva de povestit lui tătic. Dar aventura este încă în acțiune. Nici n-a călărit zece ani când Ionel dă de-un ochelarist cu ditamai barbă de popă. Tocmai pleca supărat de lângă grătarul pe care un întreprinzător conațional frigea o minunăție de fripturi. Eram la Paris pe unul din podurile peste Sena Îl aud bombănind: „Auzi nerușinare, să-mi ceară 1 franc pentru mirosul fripturii pe care am admirat-o. Tocmai mie nemuritorul, adică Academician al Franței!”. Văzându-mă
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
care nu puteam să o definesc. Muzicienii cântau la instrumente necunoscute mie, îmbrăcați în haine de epocă, purtau peruci. Am ieșit de la acest concert cu totul nelămurită, nedumerită, dar încântată" (Mira Glodeanu); Uneori cântam pentru cinci persoane, era și foarte frig și noi totuși cântam ca și când ar fi fost sala plină. A fost o școală extraordinară" (Liliana Nikiteanu). Desigur, nu toate interviurile ating aceeași tensiune spirituală, nefiind în integralitatea lor provocatoare, captivante. Nici nu ar fi fost posibil, specia interviului servindu
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
adresa, la sfârșitul anilor '20 (respectiv, 1986) Inamicul Public numărul 1 al Americii iubitei într-o epistolă expediată din închisoare: "Scumpo să nu zici căț scriu prea repede nu țiam scris încă dă ieri căci atunci mâna mi-ar fi fript tocul și nici un rând nu aș fi putut să termin înainte ca să ia foc hârtia asta care va ajunge acolo unde io aș vrea să fiu acu pârjolit dă ochi tăi mângâiat dă șănțulețele amprentelor tale să fiu ascuns în
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
Colaborator Extern, colaborator extern La jumatatea festivalului, la Berlin, începe să miroasă a urs fript pentru România datorită lui Cristian Peter Netzer, care și-a prezentat luni cel mai recent film al său, POZIȚIA COPILULUI. Efectul a fost neașteptat. Biblia cinefililor, revista Variety, și-a deschis pagina întâia cu el, că vedeta, iar Hollywood Reporter
Arome de Urs la Berlinală - Corespondență de la Tudor Caranfil by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/80129_a_81454]
-
și să vadă Algeria peste graniță. Erau primele călătorii cu Mehria, drumuri ale cărnii și ale sângelui. Vierii sălbatici miroseau a tăciune ud, uneori doar a piele putredă. Vânătorii înălțau focuri printre bețele de alun, cuibărite la subsuorile dealurilor și frigeau ciuperci și porumb. Un băiat îi întinse o turtă mică și bucăți de brânză de capră. Se gândeau să tranșeze carnea. Mai jos de Jebel Bir, la Tabarka, trăiau comunități de creștini, care-și procurau porc, pentru lunile ploioase de
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
80 km/h, urmat fiind de trenul regal. În acest timp, Anghel Saligny se afla sub pod, pe o șalupă, în mijlocul constructorilor. La ora 16 a început banchetul; miile de țărani au fost serviți cu „carne de berbece și vițel fript în frigare, pâine, vin bun”. În cuvântul său, Carol I a făcut referire la podul lui Traian și la cele trei sferturi de veac de când dorea realizarea edificiului: „o lucrare trainică și nepieritoare, care trebuie să arate lumii că vrednic
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
Constituției. Nu interesează aici ce se va mai întâmpla în cazul Mircea Diaconu, ce decizie va lua Parlamentul European la o eventuală intervenție a ANI. Interesează faptul că în mai 2014 PNL a suflat și în iaurt ca să nu se frigă. Dar în iulie 2014 liderii teritoriali ai PNL (cam aceiași care îi refuzau în mai lui Diaconu un loc pe lista partidului) oferă lui Klaus Johannis candidatura la funcția de președinte uitând că acesta are un proces cu ANI în
Klaus Iohannis, proces ANI. Scenariul lui Radu Zlati by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28582_a_29907]
-
democrației a ajuns acasă!", a spus Cezar Avrămuță despre gestul lui Băsescu de a da Flacăra Democrației la Antena 3. "Antena 3 este aici? Unde este Antena 3? Vă dau vouă Flacăra Democrației, poate o aprindeți și la Antene. Democrația frige la mâini!", a spus Băsescu imediat după referendum.
Ironie fină la adresa lui Băsescu pentru gestul cu Flacăra Democraţiei () [Corola-journal/Journalistic/43248_a_44573]
-
lor vine dintr-o altă lume, în care nu s-a auzit de icre moi și de stridii proaspete. Și în nuvele se mănâncă țărănește, fiindcă anturajul e altul. La Hanul lui Mânjoală masa amintește de Hanul Ancuței, cu rață friptă pe varză, cârnați de purcel, vin vechi și pâine caldă. Al dracu’ praznic, cum s-ar zice. Și la han la Stavrache, din În vreme de război, se mănâncă mezelicuri românești, însă nici aici nu pică bine. În lumea băieților
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
loc, greșește mama?... Dar de ce stați?! Intrați în casă, cred că sunteți flămânzi. Porcul l-am tăiat de ieri, a fost Costache a’ lui Mutu. Bine că nu a fost prea gras, numai de două degete... am pus ceva la fript, iar mămăliga cred că fierbe. Copiii plecaseră deja, după Lucica. Frații se uitară pentru o clipă unul la altul, apoi o urmară încet pe bătrână. Mergea greu femeia. Da’ nu veniți după mine, mamă, mergeți în casa mare, am făcut
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să mai rămână și cu bubița la scăfârlie, ceea ce nu-i bine pentru evoluția lor, În special, și a societății, În general. Este vorba de două cuvinte admonestate cu tot disprețul, suveranitatea noii generații și teama de a nu se frige la gură când le pronunță. Cele două cuvinte atât de nefaste pentru unii sunt = comunist(m) și securitate. Ce au ele așa de Înspăimântător pentru unii, nu știu, sau doar intuiesc, sau..., dar să studiem mai Întâi Înțelesul acestor cuvinte
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când ajunseră, fețele le erau negre de sudoare și colb. Rochia ei de mătase, udă în spate. Căută o tufă de măcieș la marginea acelui ogor, care nu era al lor, era al nimănui. Se dezbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
tare, cu gura deschisă. Când i se mai potoli inima, intră izbită de liniștea nefirească și de aspectul înspăimântător al cârciumii pe care-l sesiză dintr-o dată. Se uită buimăcită prin încăperea devastată, la mese, la pereții goi, care-i frigeau ochii, și i se păru, cum stătea în ușă și se zări în oglinda spânzurată la intrare, cu fața aceea speriată și zbârcită, zdrobită de spaimă, cu buzele supte, aspre și fără culoare, că e undeva în afara vremii, o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe Golgota, se strâng minutele timpului în linie dreaptă. Așa e când mori, când te naști sau la cununie? Aștepți sau ți se pare că o să vie; singurătatea vorbește tot mai tare și n-o mai aud. E tot mai frig: de emoție, de aer, de lumânare, de aerul din geamul deschis; hârtia-i mai rece: la nuntă, la botez sau zboară cu ultimul vis, așa este scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aici sînt mulți de tot!... Uite-i cum se joacă. Era, într-adevăr, o priveliște mai mult decît ispititoare. Se uitau cu toții și nu se mai saturau. Aici o să vin eu o dată, zise Bărzăunul, să prind păstrăvi și să-i frig pe piatră, ca atunci, cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vin eu o dată, zise Bărzăunul, să prind păstrăvi și să-i frig pe piatră, ca atunci, cu tata... îs așa de buni, căă... Ptiu, îl repezi iar Vlad clătinînd din cap disprețuitor, că tont mai ești! Cum adică să-i frigi pe piatră, primitivule? Nu-i poți pune-n țiglă? Vlade... știi ceva? i-o-ntoarse Bărzăunul scărpinîndu-se cu năduf undeva, la spate, tu, dacă nu te-ai crede așa deștept, zău că n-ai fi prost! De data asta toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aplecă și-i șopti la ureche: Dar ți-o coc eu ție, motane, n-avea grijă! Tot grupul continuă să rîdă în voie de gluma Bărzăunului, apoi începură iar să se holbeze în bulboana cu păstrăvi. Și-s buni păstrăvii fripți pe piatră, Bărzăune? întrebă Ilinca privindu-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l pe acesta cu destulă admirație. Formidabil, răspunse salivînd Bărzăunul. Dacă vii cu mămăligă și sare de-acasă, sau, dacă ești destul de deștept și vii să faci mămăliga aici, mănînci pînă pocnești și tot ai mai vrea. Și c-c-cum îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și cu nările umflate, de parcă ar fi simțit atunci mirosul păstrăvilor fripți. Cum?... Ehe, exclamă Bărzăunul urmărind în apă jocul păstrăvilor și gîndindu-se în sinea lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
exclamă Bărzăunul urmărind în apă jocul păstrăvilor și gîndindu-se în sinea lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie să fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la oraș! îl compătimi Bărzăunul. Păi uite cum, Nuțule: prinzi păstrăvii, dacă-i poți, că nu se prind deloc ușor, îi cureți, îi speli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
măr. Numai ochii lui, săracul, rotunzi și umezi, vorbeau despre suferința năprasnică pe care o trăia. Știi ceva, Bărzăune, se rugă de el Ilinca apucîndu-î de braț, nu vrei să venim odată aici numai ca să prindem păstrăvi și să-i frigem așa cum zici tu? Cum să nu vreau? sări Bărzăunul fericit. Venim cînd vrei tu și-ți prind o mulțime de păstrăvi... Dacă ții neapărat, îți prind și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-ar vrea să mănînce păstrăvi fripți? Vin ș-ș-și eu! sări Nuțu. Dar acum, continuă Vlad, hai să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]