190 matches
-
-se că poate o să reușească ea s-o mai liniștească. Dar ți-ai găsit! De cum a văzut-o, Săvuleasca s-a dat jignită că poftim cine îi poartă ei de grijă. După care a făcut-o în toate felurile gâscă frigidă și vacă idealistă fiind cele mai suave dintre gratulări. Pe celelalte nu le pot consemna. Ziua următoare am pornit o nouă haiducie. Bine, o plănuisem eu de nenumărate ori în reveriile mele de asistent, de fiecare dată după ce eram luat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și sfâșietor parcă se petrece la hotarul amurgului. Tot zidul trebuie să fie împroșcat cu sânge, și chiar pe fața ei trebuie să lucească reflexul roșu". Atingerea sigiliului aprins dobândește valențe premonitorii. Fiindcă un soare muribund lasă, inevitabil, loc suflului frigid al hibernalului: astrul murdărește cu materia sa vitală "dezolate peisagii de zăpadă eternă, pe care nici un vânt de primăvară n-o va mai sufla înapoi spre norduri; iar duhul înghețului biruitor coborând mut și întunecat aproape, tot mai aproape...". Brusc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
supusă de frig, la cheremul elementelor: Pe câmp, arbori zgribuliți erau strânși cobză în lanțurile albe și înflorate ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lui Marian. Dar locvacitatea și jovialitatea temperamentului sudic sînt dublate de substanța ardelenească dobîndită și constînd în construcție, rigoare, datorie și muncă". într-o decupare încă mai pitorească, prin retragerea suportului simpatetic, apare Adrian Marino, tipul "savantului absolut", dedat "claustrului frigid și monologului", "posac și inclement în erudiția sa": "Din păcate, Adrian Marino a fost mai mult admirat decît citit și receptat mai curînd ca un modern conservator. Sintezele sale, de o erudiție inumană, au aerul unor soluții definitive și îndosariate
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
și el neașteptat) propus de Sally, precum și gelozia spontană, determinată eroului de eveniment, agravează situația, dar, totodată, accelerează incursiunea lui Tubby spre centralitatea sinelui său genuin. Derutat într-o primă fază, scriitorul are o aventură lipsită de fior erotic cu frigida Amy, singura confidentă, în interiorul unui spațiu uman mereu mai înstrăinat/înstrăinant, și scrie furibund - la îndemnul psihiatrei sale - variante ale scenariului pe care-l trăiește, din unghiul celorlalte personaje participante la criză (umorul lodgian atinge cotele lui tradiționale în "mărturiile
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
apropiat de sfera ficțional-existențială în care se plasează creația artistică, sferă amenințată acum mai puțin de tendențiozitatea sentimentală sau eticistă, cît de abstragerea exagerată, metodologică, de "reeducările iscodite de în veci nepieritoarea scolastică". La antipodul stereotipiilor de protocol cerebral, esteticește frigid, părintele Nicolae, cel "nefariseic", ne oferă un îndemn de reumanizare. N. Steinhardt: Drumul către isihie, Ed. Dacia, Cluj, 1999, 160 pag., preț neprecizat.
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
ține la igiena perfectă a cuplului." (Gabriela Zăvălaș Anghel); " Fiecare bărbat din lume iubește sexul, puterea și banii. Femeile nu știu asta. Ele se îmbată cu iluzia iubirii. Doar cele de modă veche mai cred în sentimente, dar majoritatea sunt frigide, deoarece refuză ideea că sexul este coloana vertebrală a masculinității." (Doina Ioneț); "Silvia ieși în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
cu pledoaria subînțeleasă: "... se derulă ca de obicei torentul... de dimineață un sunet auriu... Passons... tubul catodic te-a încremenit... dezbatere cu lumea presei... în reluare niște capcane literare rețele subiacente nucleu inaccesibil lui Groby și lui Erudilă cu creierul frigid... și nici lui Recenzilă, Grăbilă, Căldicilă, Filozofilă și Discursilă, Poezilă și tot așa... caută-n pădurea deasă doar un Prieten de mătasă... distanța, mai ales distanța de aș putea s-o țin! și javrelor umane le mai arunc un os
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
unui vrednic "gospodar" al disciplinei sale, Cornel Regman se situează convenabil între timpurile ei istorice. Aflat în descendența nemijlocită a criticii interbelice, a înțeles a-i continua limbajul estetic, acea modalitate de contact intuitiv cu opera pe care o anume frigidă abstractizare, o modă �metodologică" ca și o ofensivă împotriva �impresionismului" și a �literaturii", din partea unor "idei literare" cu impulsuri... imperialiste, au ocultat-o, parțial, în ultima vreme. Regman e un artist neostentativ al criticii, apropiat prin factura demersului său de
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Joe este una de natură sadomasochistă. Plăcerea este extrasă din durere, și avem aici o altă patrie a nuanțelor. Joe se inserează într-un club închis, aproape ezoteric al exercitării violenței, fapt în măsură să producă excitația sexuală unor naturi frigide. Un plan-detaliu cu sexul umectat peste care se abat în ritmul unei acuplări cravașele maestrului de ceremonii este relevantă în acest sens. Joe este cravașată, izbită cu o mănușă în care s-au introdus monede, flagelată cu un bici împletit
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul pasiunilor erotice, comportamentul ei în acest plan e mai curînd unul de frigidă ațîțătoare. Stîrnește, dar nu răspunde și, poate, nici nu corespunde. Toate legăturile ei sînt de fapt eșecuri ce au însă efectul paradoxal de a mări dependența de ea a partenerilor. ŤNu pot nici cu tine, dar nici fără tineť, îi
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă memoria lumina însăși frigidă cum un pahar de alcool vestejit. Cină Fărîmîndu-se-ntre degete obscuritatea cum un miez de pîine și obiectele din preajmă opintite-n așteptare prefăcîndu-se-n obscuritate spre-a te hrăni pe tine. E ceva ciudat aici E ceva ciudat aici un loc
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul cel plin de bărci și la fel de rece Leagănă prizonieri palizi leagănă călători taciturni intrați în vadul lui Ce ritual frigid și absurd - spun Cît trece rîul orice călător este un rege - îngîn Negru ca Aheronul este și sîngele meu Ne uităm - și tu și eu - cum se scurge ca din ciur (cu de la cine putere?) din inima mea în vasul
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
boala survenită pe neașteptate, după cum eroul însuși e atins la sfârșit de boală și doborât. Vivian, iubita excentrică a doctorului, este pictoriță și are, desigur, preocupări artistice. Olga Slugariu, aparent ființa cea mai dedicată erosului, ațâțătoare, carnală, e în realitate frigidă și alt țel nu urmărește decât acela de a-l prinde în lațul conjugal pe doctorul văduv, ceea ce îi și reușește. Nu pot fi ignorate apoi deschiderile către social ale romanului, imaginile vieții de mică provincie, cu notabilitățile și toată
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
de școală, dar chiar și atunci încercînd să îmbin instrucția cu plăcerea) în afara aceluia de a mă bucura de ceea ce citeam. Plăcerea lecturii, înainte de toate. Nu-mi dau seama dacă te naști cu ea sau dacă se poate și cultiva. Frigizii lecturii sînt, ca și ceilalți, cazuri patologice. Normali sînt hedoniștii. Doar că nu pot spune cîți sînt sau de ce sînt atît de puțini. Lumea nu se împarte în frigizi și hedoniști sau, mai bine zis, nu se termină cu ei
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
dacă te naști cu ea sau dacă se poate și cultiva. Frigizii lecturii sînt, ca și ceilalți, cazuri patologice. Normali sînt hedoniștii. Doar că nu pot spune cîți sînt sau de ce sînt atît de puțini. Lumea nu se împarte în frigizi și hedoniști sau, mai bine zis, nu se termină cu ei: există, la mijloc, o categorie mult mai numeroasă decît celelalte două, a oamenilor care nu citesc, nu fiindcă nu simt vreo plăcere dacă o fac, ci fiindcă nu le-
Observații naive despre cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16201_a_17526]
-
boi, în toate direcțiile, fără să le pese vreodată cu adevărat de încărcătură”, „poezia e o fundătură. Nu ajungi departe cu ea. Astăzi romanul e la putere”, „Literatura de azi e o industrie, frățioare, cu critici, editori, vânzători și cititori frigizi, cărora nu le mai atragi atenția decât dacă le dai cu parul în cap. O neguțătoreală jalnică. Nimic mai mult”. Cum toate acestea nu par de ajuns, ne lovim de elucubrații care l-ar face invidios și pe Aristotel, proprietarul
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
admite că felul în care Natalia își dovedea interesul față de el era la fel de bun ca oricare altul. Esențialul nu era oare că ea îl accepta, pe când el se temuse de o mișcare de repulsie sau, cel puțin, de un dispreț frigid? Văzând-o că se lungește pe pat și-i desface brațele, Vasia își spuse că era mai dispusă decât crezuse el să-i primească mângâierile. De teamă să n-o rănească cu bruschețea sa, a vrut să verifice dorința care
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
carieră și pentru a obține un buletin de București, dar care o dată măritată devine un monument de devotament și fidelitate (Ursula - Ulla); femeia matură, voluntară, adulterină, posesoarea unei sexualități debordante (Melanie); femeia aflată la mijlocul vieții, superbă în frumusețea ei, dar frigidă, care nu mai poate suporta nici măcar atingerea propriului soț (Miriam); fetița nou-născută, frumoasă și genialoidă, răsfățata tuturor, care descoperă pas cu pas viața (Dorina-Pușa); adolescentele "lolite", hipersexualizate și vag lesbiene, aflate în relația stăpîn-sclav (Sanda și Violeta). Fiecare dintre aceste
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela festivist și muzeistic al sărbătoririlor de rutină care mobilizează vocile în adevărate coruri și înăbușă evenimentul într-o retorica, de cele mai multe ori, suficientă sieși, abstractă, convențională și frigida. Departe de a fi doar un bun de patrimoniu, la cei nouăzeci de ani ai săi și la cei peste șaptezeci de prezență publică, Barbu Brezianu este un contemporan strict, o conștiință activă și un veșnic debutant, în a cărui
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
Țone ducînd la un ethos liric a cărui figură nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei revolte împotriva artificializării existenței, a rutinei și ipocriziei, însă fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o atmosferă de îmblînzitoare relativizări, de seducătoare nuanțări. Desigur, inconformismul continuă a se menține pe baricade, înspăimîntător într-o manieră ornamentală, dar înverșunarea sa e mai curînd tandră, revolta sa e fin ironică. Avangarda se conștientizează
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
scriiturii proustiene, zeitate literară absolută pentru amândoi. f. Plăcerea asociațiilor, regăsirilor, a livrescului și a intertextualității: „Savurez regatul formulelor, răsturnarea originilor, dezinvoltura care face să vină textul anterior din textul ulterior”, afirmă Barthes.5 g. Critica și apostrofarea textului neroditor, „frigid”. Bineînțeles că și mai multe aspecte îi despart pe cei doi scriitori: vezi, mai ales, critica pe care Steinhardt o făcea structuralismului în anii ‘70-’80. Să reținem elogiul, aproape mistic, pe care Barthes îl aduce intermitenței și omului intermitent
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
singur bărbat: papa. Despre soțul ei, ne spune că, dacă dansează, „inima lipsește din mișcările lui”. Scena cea mai nostimă este aceea în care papa își invită fiica la dans; în brațele tatălui ei, fiica i se adresează (încă) logodnicului frigid: Priviți, Domnule, cum se dansează cu o domnișoară de care ești îndrăgostit! Adevărat, prea adevărat, și Germaine se îndepărtează plângând. Nu există, cu siguranță, decât papa pe lumea aceasta.”
Femeile secolului Luminilor () [Corola-journal/Journalistic/3823_a_5148]
-
cu celălalt sex, a asumării dorinței erotice și a seducției, cu alte cuvinte, a unei socializări emoționale, Erika e controlată autodistructiv de impulsurile erotice. Practicile sexuale pe care i le cere lui Klemmer, elevul intrigat și provocat de comportamentul ei frigid, sînt de o violență patologică. Cu toate acestea... Pianista a apărut în 1983, la doi ani după Luni de fiere, și mă întreb cărui fapt îi datorează faima acest roman căci, încă de la apariția lui, problematica psiho-erotică era, la toate
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
regizori încurajează sutura, Verbinsky îți ține bine implicarea în frîu și nu te lasă să abuzezi de ea. Mizanscena încurajează această manevră, arătînd de obicei aseptică și nesărată, marcată de o sărăcie în obiecte. Exteriorul de Chicago este înghețat și frigid față de privire, atitudine care debutează cu cadrul de început, iar "meteorologul" e prima victimă de pe listă... Sutura reticentă e însă responsabilă și pentru un faux pas: personajele au o alură de cobai neputincioși. Una peste alta, un film călîu, stare
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]