371 matches
-
se micșoraseră sub pleoapele întredeschise și urmăreau scene, figuri de oameni, câini trăgând puternic de lesă, lanuri de porumb, fotografii și hârtii, multe hârtii, legate toate în dosare ce se dezlegau și treceau dintr-o mână în alta și erau frunzărite în mare grabă. „Nu. Nu se poate! Sunt obosit și nu fac legături logice. Individul ăla a fost arestat. Cred că este la închisoare și acum. Nu putea obține achitarea pentru o așa infracțiune. Absurd! Și dacă nu a fost
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1435401871.html [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > FRUNZĂRIND AMINTIRILE... Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cheamă-mă, iubito! Am primit și am descifrat gândul tău. Am mângâiat acel gând, deși m-a îmbrățișat cu răceala pe care nu-mi
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475097652.html [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
și voi veni la tine! Cheamă-mă! P.S. Poezia, scrisă cu mult mai mult timp în urmă, ca proză, a fost revăzută și publicată la 18 septembrie 2013... Pentru că de atunci și până azi au apărut mulți prieteni noi, acum, frunzărind amintirile sub influența melancoliei de toamnă, am hotărât să le dau posibilitatea de a o citi. Firește, fiind vorba de versuri, este posibil ca fiecare cititoare să se regăsească în conținutul lor. Nu înseamnă că sunt ”vinovate”. Femeia în sine
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475097652.html [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
este posibil ca fiecare cititoare să se regăsească în conținutul lor. Nu înseamnă că sunt ”vinovate”. Femeia în sine, prin faptul că există și este ceea ce este, mă inspiră întotdeauna! Vă mulțumesc pentru lectură și apreciere (dacă există)! Referință Bibliografică: FRUNZĂRIND AMINTIRILE... / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2099, Anul VI, 29 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1475097652.html [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
Mihaela Tălpău Născutu-m-am pe țărmul mării ‘N al Ovidiului oraș-exil În portul vechi, din coada țării, Venit-am eu, mergând tiptil... Din tiptilul ‘cesta-al vieții Făcut-am zbor de-not în val M-am rătăcit și-n spaima ceții Am frunzărit nisipul-mal Dar sângele izvor îmi curge Din al munților răgaz Ardealul strămoșilor plânge În lacrimile-mi, pe obraz Eu am în inima-mi nătângă Un „thriller” de trecut boem Și-n ochiul drept, în mâna stângă Gândul ce naște-al
MIHAELA TĂLPĂU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 by http://confluente.ro/Mihaela_T%C4%83lp%C4%83u.html [Corola-blog/BlogPost/348701_a_350030]
-
Dragoș Bucurenci Dor de Buenos Aires. M-a apucat în dimineața asta, frunzărind scrisorile și fotografiile trimise de Alex. Leo Șerban pe Liternet. Nu-mi vine să cred că au trecut doi ani... Doi ani de la ce? Crăciun fericit! Crăciun Fericit ! dragă dragoș, bs aș is just some 18 hours away from ro
Mi Buenos Aires querido by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82662_a_83987]
-
Mai exact că nu au fost încă dați afară oameni din sectorul bugetar, deși asta trebuia să se întâmple de hă-hă. Deci cum stătea el, acolo, la Cotroceni și se plictisea a cerut într-o zi niște “statistici”. Le-a frunzărit, a desenat fluturași pe ele, a jucat X și Zero singur și tot așa. Până la un moment dat, când a-nțepenit brusc. S-a albit. Să cadă de pe scaun, nu alta: “Hai să-mi bag... incredibil. Ia uite, bă, ăștia n-
Şase! S-a prins Băse că e ceva-n neregulă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20118_a_21443]
-
Dragoș Bucurenci Rămas parcă mai singur în lanul din care Salinger tocmai s-a carat, frunzăream ieri noapte netul, căutând urme de-ale lui. Via Cristina Bazavan, am gasit colecția de povestiri pe care le-a scris pentru The New Yorker. Câteva fraze memorabile din “The Catcher în the Rye”: J. D. Salinger 1919-2010 I don
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82651_a_83976]
-
pierde pentru totdeauna locuri de muncă și o specie minunată și unică. în numele Grupului ALDE. -Dle președinte, ziua de astăzi ar trebui să reprezinte un nou început pentru Europa, însă ce se întâmplă de fapt? Avem un comisar și un ministru care frunzăresc pur și simplu propunerile. Nu este vina dumneavoastră, dle comisar, însă vă rog să mergeți să transmiteți colegiului că avem nevoie de dezbateri cu comisarii responsabili cu problemele în cauză. Este aproape la fel de rușinos ca rezoluția în discuție, care pur și simplu enumeră speciile
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
și eu aș vrea să vorbesc despre speciile pentru pescuit comercial și aș vrea să fie foarte clar că organizațiile regionale care se ocupă cu pescuitul sunt deja responsabile pentru gestionarea și conservarea acestor specii. De fapt, trebuie doar să frunzărești Convenția privind comerțul internațional cu specii sălbatice de faună și floră pe cale de dispariție (CITES) ca să tragi concluzia că este, poate, concepută pentru elefanți și urși polari, însă în niciun caz nu este concepută pentru speciile pentru pescuit comercial. Nu
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
au avut curajul, nevoia și disperarea să se judece cu aceste bănci. Contractele sunt foarte lungi, nu știu, în primă instanță, câte persoane au stat să citească tot ce era în respectivul contract. Foarte multe persoane cred că l-au frunzărit și au zis „ne dai banii, bine, hai, că vedem noi”, și în principiu băncile și-au făcut contractele cu cap. Erau foarte multe drepturi ale băncii și foarte multe clauze prin care puteau să vină și să ceară ulterior
„Nu te plătește nimeni că ai scrupule” () [Corola-website/Science/296037_a_297366]
-
la întrebarea privind ce fel de școală - creștină sau buddhistă - oferea cea mai bună formă de educație, așa că nu privea nici cu admirație, nici cu mirare, ceea ce se afla în fața lui. Luând manualul unui elev de pe un pupitru din apropiere, frunzări tăcut paginile, dar i-l înapoie repede copilului. — Cine cânta adineaori la vioară? întrebă el. Unul dintre preoți le repetă elevilor întrebarea lui Nobunaga. Nobunaga înțelese repede: profesorii nu fuseseră în clasă până atunci, iar elevii profitaseră în mod vădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
2012 de editura Cartier din Chișinău, fiind coordonată de autor. Romanul lui Ion Druță prezintă poetic teritoriul Basarabiei ca pe un tărâm mitic, ocrotit de Dumnezeu și binecuvântat cu numeroase minuni divine: "„(...) dacă am sta așa, mai pe îndelete, să frunzărim istoria neamului, filă cu filă, veac după veac, am putea ușor observa că în vremurile grele, în vremurile de răscruce, cînd părea că gata, ni se stinge făclia și nimic nu ne mai poate salva, deodată, nici că mai știi
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
treaba asta? m-a întrebat el înțepat. —James! Capul mi se învârtea din cauza efortului de a găsi căi să mă apăr. —Eu am încercat să te ajut. Îmi aminteam foarte clar cum, o dată, stătusem lângă James care, plin de importanță, frunzărea cotoare de cecuri și chitanțe de bancomat și bătea cifre pe un calculator. În ziua aia, m-am oferit să-l ajut. Mi-a spus, cu o sclipire sugestivă în ochi, că el se ocupa de ceea ce se pricepea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reviste medicale apărute pe plan mondial, despre evoluția cercetărilor privind vindecarea unor forme de cancer, despre bolile infecțioase, prevenirea și mai ales tratarea bolilor de ficat și multe asemenea materiale. După ce le traducea, Simona i le înmâna și, după ce le frunzărea interesat, nu mai contenea cu laudele. Ați făcut o treabă foarte bună! Cred că va fi foarte încântat și domnul director. Toate informațiile detaliate în aceste comunicări științifice ne sunt de mare folos. Simona primea cu indiferență flatările. Voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o dată la gândul ocaziei pierdute și la legământul lui de renunțare, din cauza faptului că nu știuse să prindă - dacă existase vreodată - Momentul. Planul căpăta contur pentru că el se resemnase să-și construiască momente fictive. Îi cerusem nu știu ce text, iar el frunzărise pe masă Într-un vraf de manuscrise rău puse, gata să cadă și fără nici un criteriu de volum sau de mărime, unele peste altele. Reperase textul pe care-l căuta și Încercase să-l tragă, făcând ca restul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
templierii se lăsaseră uciși numai ca să nu mărturisească?“ Întreba Diotallevi. Nu se făcea să răspunzi că iezuiții știu Întotdeauna mai mult și decât dracul. Noi voiam o explicație mai seducătoare. Am descoperit-o destul de repede. Guillaume Postel, din nou el. Frunzărind istoria iezuiților a lui Crétineau-Joly (ce ne-am mai stricat de râs la numele ăsta nefericit) am descoperit că Postel, apucat de furiile lui mistice, de setea lui de regenerare spirituală, Îl urmase În 1544 pe sfântul Ignacio de Loyola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe noii vizitatori În biroul lui Garamond, În fine - și aici ranchiuna o făcea pe Gudrun să Înghită și mai multe vocale -, o făcea pe patronul. La drept vorbind, am fi putut să ne Întrebăm de ce petrecea Agliè ceasuri Întregi frunzărind lista cu adrese a editurii Manuzio. Avusese timp suficient să-i identifice pe ASP-ii ce puteau fi incitați să devină autori noi ai lui Isis Dezvăluită. Și totuși continua să scrie, să contacteze, să convoace. Dar noi, În fond, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
le studieze copertele. Și asta era, desigur, o formă de tortură: îi amintea de lumea confortabilă pe care o lăsase în urmă. În esență, totul era o tortură. Amanda a mai dat peste cap niște vin și a început să frunzărească revistele. Simțea cum moare de invidie la vederea imaginilor care parcă nu se mai terminau și care, pagină după pagină, prezentau femei cu păr strălucitor, dinți albi, siluete fabuloase, care posedau niște case uluitoare și, se presupunea, niște averi depășind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Când m-am întors de la secretariat, n-am mai găsit-o pe Maria în bancă. Îmi călărea dezinvolt catedra, cu picioarele strânse într-o fustă lungă, gri, ticăloasă. Zâmbea, dar nu spre mine. Stătea picior peste picior, cu capul aplecat, frunzărindu-mi fișele. Nu-i descopeream gleznele, dar simțeam în palme rotunjimea genunchiului. M-am oprit în ușă. Imaginea curgea perfect, sobru, calculat. Mi se-ofereau o jumătate de profil, părul desfăcut pe umeri, un braț subțire, nevrotic, mulat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
înroșiți, ca un homar. Cum spuneam, începuturile simpaticei mele descoperiri de sine n-au avut loc nici pe străzi, nici în casa nu știu cărui prieten dornic să-și prezinte melcul tuturor celor interesați. Mă instalasem confortabil în fotoliul din sufragerie și, frunzărind Pif-ul din săptămâna respectivă, am dat peste un personaj nou, desenat în alb-negru: un indian musculos, cu pletele șiroind pe omoplați. Tipul vibra de masculinitate, totul pe el arăta viril și încordat, așa cum îi stă bine unui războinic: mușchii rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu un anumit număr din revistă.“ „Corect. Iar acum vii dumneata și cauți exact Pif-ul 172 din anul 1972. Nu oricare alt număr, ci doar al meu. Bați tot drumul până la Viena, o mie și ceva de kilometri, ca să-i frunzărești conținutul. Ce-ți trebuie atât de mult din el?“ „Aproape că-mi vine să cred că francezii au pus la cale eliminarea lui Maurer...“, m-am ferit, conștient însă că trebuie să răspund. Inginerul putea deveni oricând suspicios; nu mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Corbie și Bray, combatanții stau față-n față, despărțiți de-o bandă murdară de apă și două rânduri de tranșee. Cuvintele curgeau când în română, când în franceză, în funcție de punctul de impact și mintea în care se formau imaginile. Am frunzărit repede foile, spre informația prețioasă. Încă puțin, și tramvaiul cobora la Schottentor: deja se zăreau colții bisericii Votiv. Sosise momentul să aflu. M-am oprit la pagina 72: ultima a revistei, înainte de coperta IV. Bănuiam ce conținea numărul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
În timp ce era Întoarsă cu spatele. Lou, care auzise schimbul de replici, Îmi aruncă o scurtă privire plină de compasiune, apoi Își făcu de lucru la birou, În vreme ce Linda a intrat În cabina de plexiglas a recepției și a Început să frunzărească niște broșuri. Nimeni nu putea nega faptul că Linda era excelentă ca manager de sală: poseda eficiența unui robot, dar și capacitatea aproape la fel de inumană de a munci pe rupte, fiind mereu prima care ajungea la serviciu și ultima care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu vârful unghiei diverse taste, privind apoi triumfătoare spre mine. — Da, e luni! Te rog să vii și tu. Duggie o să dea o petrecere În apartamentul lui. Să-ți scriu adresa... Puse dispozitivul Înapoi În geantă și extrase o agendă; frunzărind paginile, a descoperit una nescrisă, a mâzgălit ceva pe ea, a rupt-o și mi-o Înmână. Am luat-o cu un gest automat. Fila era din hârtie gri marmorată și părea a fi scumpă. — Și-am să-ți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]