187 matches
-
negru ("Sylvia atricapilla"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola"), pupăză ("Upupa epops"), mierlă ("Turdus merula"), sturz ("Turdus pilaris"), sturz cântător ("Turdus philomelos"). Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), balaur mare ("Elaphe sauromates"), viperă cu corn ("Vipera ammodytes"), șopârliță de frunzar ("Ablepharus kitaibelii"), șopârlă de câmp ("Podarcis taurica"), țestoasa dobrogeană de uscat ("Testudo graeca"), ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), broasca roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broască de pământ ("Pelobates fuscus"), broască râioasă brună ("Bufo bufo"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), brotac verde de
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
doi voinici trec peste Jii. Unul cântă dor de ducă / pe-un cârlan ca o nălucă, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare prunii... Altul tace - și pe față, / îi stă gândul ca o ceață. / Tace și-n frunzar se stinge, / pe un murg ca de funinge. // Jos, în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Cântă unul. Luncă lină, / miruie-mi-l cu sulfină. / Crengile, miresele, / peste doru-i țese-le. / Noaptea cu poenele, / graurii cu penele, / să
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
cu bogat înveliș de vegetație. Preferă totuși rariștile din inima pădurii și pe cele de pe margini, de unde pot ieși și la câmp. Duce viață galericolă, săpându-și o rețea superficială de galerii în sol, la adâncimea de 10-20 cm, prin frunzar, printre pietre, pe sub trunchiuri de copaci căzuți, sau pe lângă rădăcinile arborilor. La capătul galeriilor are camere de odihnă și pentru provizii. Rețeaua de galerii este folosită intens. Denumirea de șoarece scurmător derivă de la faptul că scurmă, și nu face galerii
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița de frunzar trăiește în pădurile de stepă din regiunea de câmpie, ca și în cele din silvostepă, de obicei în porțiunile mai uscate și însorite, cu frunzar și vegetație ierboasă, în luminișuri, rariști sau la lizieră, de-a lungul potecilor. Uneori apare și în regiunile calcaroase ale Dobrogei, pe pantele cu vegetație și pietriș. Corpul are lungimea de 100-107 mm. Trunchiul este robust, relativ lung, cilindric, îndesat
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
din fragmente scurte, închise și mărginite cu alb. Se hrănește cu tot felul de artropode mici (coleoptere, aranee) și chiar cu râme. În captivitate se hrănește cu muște, drosofile, efemere, furnici, chironomide, afide, aranee, coleoptere, lumbricide, omizi nepăroase. Șopârlițele de frunzar evită arșița, ieșind în căutare de hrană cel mai des în primele ore ale dimineții și după amiază înainte de apusul soarelui. În mediu se observă greu, atât din cauza asemănării lor cu frunzele uscate (homocromie), cât și datorită faptului că se
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
și uneori scoarță de copac, frunze verzi rămase sub zăpadă, diferite frunze și ierburi uscate, precum și plante verzi din terenurile cultivate agricol. Ghinda și jirul constituie hrana de bază. Acceptă și reacționează bine la hrana administrată complementar de om: fân, frunzare (frunze uscate servind ca așternut sau nutreț pentru vite), suculente (nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase) și concentrate. Lupul este dușmanul natural cel mai de temut al cerbului. Pagube mai reduse fac și râsul și ursul. Mai
Cerb () [Corola-website/Science/313452_a_314781]
-
Adesea pândește prada sub apă. Se hrănește cu broaște, mormoloci, tritoni și pești (guvizi, păstrăvi etc). Ponta este depusă în iunie-iulie și conține 5-25 de ouă albe, lungi, lipite unele de altele și îngropate la adâncime mică în sol afânat, frunzar, detritus, sub mușchi, paie putrede etc.
Șarpele de apă () [Corola-website/Science/333951_a_335280]
-
o să vedeți niciodată. - Da! răspunsei cu o vagă, melancolică convingere. - Mă gândesc la oamenii de-atunci care s-au dus, la ritmul vieții care era altul decât cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, câteva luni și veni toamna și ploile, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Caloianul trece drept divinitate secundară, care intermediază între om și Dumnezeu întru producerea ploii. În legătură cu Paparuda: a). alai (nu cortegiu funerar) alcătuit din fete-fecioare, în număr variabil, probabil cu semnificație simbolică la origine, 7, 9, 12; b). Vestimentația alcătuită din frunzare așezate direct pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă, joacă, apoi intră în sat și trece ritualic pe la fiecare casă: „Paparuda paparudele joacă, saltă, sar, dansează, fac mișcări în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîrd de iezi“, umbrar. Tot așa se întîmplă cu numele de plante sau cu părțile acestora: alunar = alunet (cf. prov. avelanier, fr. avelinier, catal ballaner, sp. avelanar), băn. feregar (< filicarium), hăbădicar, sau hăldăbicar „un loc unde sunt îngrămădite multe vreascuri“, frunzar, stufar etc. A putut, astfel, să existe și Făgar (cf. ven. fager, friul fayar). Formele sincopate Fogros, Fugrasch, Fagrash, Fugresch, Fugrisch transcriu grafic pronunția săsească Fugrosch. Aceasta a fost adaptată după magh. Fogaras (prin sincoparea vocalei mediale și evoluția lui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
3 b). Larva este asemănătoare cu adultul, lipsită de aripi și imatură sexual. La apariție are culoare galbenă-portocalie, iar la completa dezvoltare devine galben-roșcat; capul, toracele și picioarele sunt de culoare neagră (fig. 3 c). Biologie. Iernează ca adult în frunzarul din păduri, pe sub frunzele de crucifere sau alte plante rămase în câmp după recoltare, pe sub bulgării de pământ. Prezintă 1 - 2 generații pe an, în funcție de regiune: două generații pe an în zonele sudice și o generație în cele nordice. Primăvara
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
o serie de sclerite de pe torace și abdomen, negrelucioase. Ultimul segment abdominal este puternic chitinizat și prevăzut cu un spin curbat. Biologie. Iernează în stadiul de adult sub resturile de plante rămase în câmp după recoltare (frunze, tulpini etc.), în frunzarul pădurilor, în stratul superficial al solului. Are o generație pe an. Adulții părăsesc locurile de hibernare primăvara devreme, la sfârșitul lunii martie sau începutul lunii aprilie. Ei se hrănesc pe diferite crucifere spontane (muștar, rapiță sălbatică etc.), apoi trec pe
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
vârf (fig. 7 a). Larva are corpul alungit, de culoare galbenă; capul și picioarele sunt negre. Ultimul segment abdominal prezintă un apendice sub formă de cârlig (fig. 7 b). Biologie. Dăunătorul iernează ca adult în sol, sub resturile vegetale, în frunzar etc. Are o generație pe an. Adulții apar în luna aprilie sau începutul lunii mai. Ei se hrănesc pe diferite specii de crucifere, rozând epiderma superioară a frunzelor sub formă de mici orificii. După o perioadă de hrănire, are loc
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
Oul este oval, de culoare albă. Larva are 5,0 - 6,0 mm lungime, este de culoare albă sau alb-gălbui; capul este galben-deschis (fig. 9 b). Biologie. Iernează în stadiul de adult sub bulgării de pământ, pe sub frunzele căzute, în frunzarul pădurilor etc. Are 1 - 2 generații pe an. Adulții apar în primăvară când temperatura aerului are valori de 8 - 90 C. Adulții se hrănesc o perioadă de timp pe diferite plante crucifere, rozând cu rostrul mici cavități în pețiolul frunzelor
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
faptul că larva are numai 3 perechi de picioare, în timp ce adultul prezintă 4 perechi de picioare (fig. 20 d). Biologie. Iernează în stadiul de femelă adultă pe frunzele rămase în câmp după recoltare, pe sub scoarța pomilor și a arbuștilor, în frunzarul pădurilor. Prezintă 6 - 10 generații pe an. În primăvară, când temperatura aerului depășește 100 C, femelele părăsesc locurile de hibernare și încep să se hrănească pe diferite plante spontane sau cultivate. Femelele depun ouăle pe partea inferioară a frunzelor. O
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
8 pe marginile laterale ale tergitelor. Antenele și picioarele sunt roșii, cu tarsele negre (fig. 41). Larva asemănătoare cu adultul, de culoare brunroșcată, nearipată și imatură sexual. Oul este cilindric, galben. Biologie-ecologie. Specie monovoltină. Iernează în stadiul de adult în frunzarul pădurilor, livezi, terenuri îmburuienate. Primii adulți apar primăvara, în aprilie - mai și sunt întâlniți în camp până la sfârșitul lunii august. După o perioadă de hrănire pentru maturizarea organelor de reproducere, are loc împerecherea și depunerea pontei. Prolificitatea femelelor este de
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
liricii sale este acela al satului ardelean, simțit ca loc originar, în care gesturile cele mai mărunte capătă o rezonanță cosmică, ritualică: „Într-o poiană largă am înălțat un foc / Cum știu să-nalțe focuri ardelenii unii; / Pui vreascuri piramidă, frunzare la mijloc, / Te-așterni apoi pe burtă și îți încerci plămânii. Slănina încrestată, înfiptă în frigare, / Ce lacom o-nveșmântă al flăcărilor rit. / Și pâinea este moale și cornul e cu sare / Și mama se-ngrijise de ceapă și cuțit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
drepte. Elitrele prezintă o strie suturală accentuată, rânduri longitudinale de puncte și rizuri transversale fine. Tibiile înguste, denticulate, iar articolele tarsale au următoarea configurație: 5-5-4. Specie răspândită din nordul și centrul Europei până în Caucaz. În mușchi, ciuperci hipogee și în frunzar. l=1,3-2 mm. ♂ Jumătatea anterioară a clipeului coriacee. Femurele posterioare puternic lățite, marginea lor internă prezintă 2 dințișori ascuțiți. 6 Genul Leiodes Latreille Corpul rotunjit sau oval, adesea emisferic, de talie mică sau medie, având un colorit ce variază
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
mai prezintă o pată pubescentă mediană. Picioarele scurte, relativ îngroșate cu tibiile nedenticulate. Configurația articolelor tarsale este la ♂ 5-5-4, iar la ♀ 5-4-4 sau 4 4-4. Coleoptere întâlnite în iască, pe ciupercile lignicole, sub scoarța copacilor, în scorburile arborilor bătrâni, în frunzar, mai rar în corpii de fructificație ale ciupercilor. În fauna noastră 22 de specii. 1 Agathidium nigripenne Fabricius Corpul mai îngustat, capul și pronotul sunt roșcate iar elitrele negre. Metasternul și abdomenul roșcat-maronii, antenele prezintă măciuca de nuanță închisă. Capul
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
dezvoltată în jumătatea posterioară a elitrelor. Pot fi prezente strii longitudinale punctate sau există o punctuație neregulată. Tibiile nu sunt denticulate. ♂ Numărul tarselor este 5-5-4. ♀ Configurația tarselor este 4-4-4. Există 2 specii central-europene răspândite și în țara noastră pe iască, frunzar putred, în scorburi cu rumeguș și sub scoarța copacilor. 1 Amphicyllis globus Sahlberg (ruficollis Ol.) Corpul emisferic, negru, cu pronotul roșu aprins, dorsal extrem de lucios. Antenele, piesele bucale și picioarele roșcate. Penultimele 2 articole antenale maronii. Picioarele posterioare de nuanță
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
unghiurile posterioare este oblic-trunchiată. Suprafața capului și a pronotului prezintă o punctuație fină și deasă. Elitrele sunt lipsite de rânduri longitudinale de puncte, punctuația elitrelor fiind mai rară decât cea a pronotului. În toată Europa până în Caucaz. O întâlnim în frunzar și sub scoarța copacilor, îndeosebi de arin și de plop. l=2,5-3 mm. Primele 2 articole ale tarselor anterioare și mediane puternic lățite. -ab. ferruginea Sturm Corpul roșcat-unicolor. 2 Amphicyllis globiformis Sahlberg Corpul negru-unicolor, marginile laterale și baza pronotului
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
vârful rotunjit. Suprafața pronotului netedă și lucioasă, prevăzută cu o punctuație fină. Elitrele de aproximativ 2 ori mai lungi decât pronotul, cu o punctuație mai deasă și mai accentuată. În toată Europa prin păduri în mușchii de copac și prin frunzarul umed. l=1,5-2 mm. ♂ Tarsele anterioare ușor lățite, mai înguste decât tibiile. 17 Genul Choleva Latreille Cuprinde specii cu corpul îngustat, acoperit cu o pubescență fină, având antenele și picioarele alungite. Ochii mari, ei ajung până la baza mandibulelor, iar
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
mai mare lățime în treimea sa posterioară. Marginea posterioară a pronotului este mai îngustă decât baza elitrelor, unghiurile sale posterioare fiind obtuz-rotunjite. Suprafața elitrelor cu strii longitudinale accentuate. Din Europa până în Asia Mică. Specie rară, întâlnită în ciuperci și în frunzarul din litiera pădurilor. l=5-6,5 mm. ♂ Pronotul mai îngust. Elitrele oval-alungite, puternic bombate. ♀ Pronotul puternic transvers, de aproximativ 2 ori mai lat decât lung. Elitrele ovallățite cu marginile laterale evident rotunjite. 5 Tribul Leptodirini (Bathysciini) Capul nu este îngustat
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
pronotului este ceva mai deasă decât punctuația elitrelor. Suprafața pronotului prezintă o pubescență fină, mai accentuată în vecinătatea marginilor laterale. Elitrele lungi, cu un contur eliptic, prevăzute cu o pubescență culcată, fină. Element central-european. În pădurile din zona montană prin frunzar și printre mușchii de copac. l=2,0-2,2 mm. ♂ Femurele anterioare ușor lățite. -ab. gredleri Rtt. Corpul roșcat-maroniu, unicolor. 3 Euconnus transsylvanicus Saulcy Roșcat-maroniu, adesea elitrele uneori și pronotul au o nuanță negricioasă sau maroniu-închisă. Antenele și picioarele roșcate
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]