898 matches
-
specialitate, așa că îl citez iarăși pe autor din puținele rînduri ce prefațează albumul: „Dacă pentru ușile monumentale m-am servit de o paletă coloristică sobră, sumară - întru argumentarea monumentalității înseși - pentru cele umile a contat în primul rînd exuberanța, cromatica frustă." Și e parfum în ușile pictate de Val Gheorghiu. Parfum de epocă, parfumul discret și fantastic al unui oraș dezvăluit și ascuns de uși. De uși celebre și de uși umile. Personaj al propriei vieți pare, la o editură puțin
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
mai continuati cu acest limbaj lipsit de eleganta...se pot găsi cuvinte frumoase care sa te duca cititorul acolo unde autorul dorește...”, m-a amenințat, vizibil rănită, o doamnă. Pentru ea și pentru toți cei care, în fața unui cuvânt mai frust, se înmoaie ca o cârpiță și cad cu capul de astfalt, am transcris în limbaj academic o parte din Povestea pulei a lui Ion Creangă. Pentru că, deși ar fi putut obține aceeași expresivitate folosind “cuvinte frumoase”, și Creangă a preferat
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
alta, într-o încercare sau alta, că ea nu va duce nicăieri, că nu-i va lăsa, din nou, în gură, decît gustul binecunoscut al cenușii. (îndrăznesc să emit ipoteza freudiană că tocmai această ciudă neputincioasă ar explica limbajul amoros frust, - atît de surprinzător pentru un om de delicatețea lui - în legătura cu diverse femei pe care le dorește, limbaj care a stîrnit indignarea multor spirite pudibonde, și nu numai...). Oricum ar fi, mi se pare evident că această infirmitate constituie
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
mai ninge. Domnița postmodernă Drumul până la zid e lung să-l mai parcurg. M-am opintit oricum pe conceptul de drulă. Pe canapeaua ei modernă domnița postmodernă Văzând conceptul cât de falnic e suferă arhaic scuipând cuvinte postmoderne în limbajul frust - infolii, oh, deratizate, stampa, și apoziția prin care șobolanii scurmă gunoaiele luminii. Scandează strada în delire damfuri metafizice Infamia salvează inchiziția!" Despre preoți și arginți Despre preoți și arginți - zici tu aici Strigăte prea mari se fac auziri prea mici
Poezii by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/10921_a_12246]
-
suntem de tine!/ Gloria Tibi, Domine!/ Dă-mi, Doamne, credința/ Și puterea iubirii/ Care mângâie!” (Gloria Tibi, Domine!). Versurile lui Baki Ymeri pot fi asimilate unor ofrande pe altarul iubirii, avându-și izvorul în cele mai profunde straturi ale ființei, fruste și persuasive. Octavian Mihalcea Referință Bibliografică: EXTAZ ȘI MEDITAȚIE - Octavian Mihalcea / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul VI, 15 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380634_a_381963]
-
pentru cei care nu caută nici una, Horia Bernea era, și continuă să rămînă, exponentul perfect al dualismului nostru fundamental, sinteza deplină a unei lumi polare pe care o geografie devenită istorie ne-a oferit-o cu multă generozitate. Natura lui frustă și firea lui însetată de senzații proaspete și de voluptăți nemijlocite conviețuiau inseparabil cu un rafinament aristocratic și cu o aspirație spirituală profundă, după cum memoria lui recuperatoare, interesul aproape organic pentru formele așezate și pentru spațiul tradiției, în general, se
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
a evidențiat o cromatică luxuriantă, plasată la o extremă opusă muzicii, în zona evenimentelor aglomerate, acolo unde se poate vorbi despre o hetero-gestualitate care nu se lasă percepută decât global, torențial. 2) Le Souffle du Temps, cu un vocabular mai frust, mai colțuros, poate mai aproape de limbajul argotic, dar, culmea, mai fluent, a beneficiat de muzica lui Gerard Grisey. Omniprezentul Grisey și "bătătorita" Vortex Temporum, de data aceasta în versiunea ansamblului "Court-Circuit" condus de Pierre-Andre Valade. O versiune ce a mizat
Din Paris în Paradis by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10316_a_11641]
-
care epatează nu doar burghezul, ci și bietele noastre definiții despre obiectul muncii - literatura". Încercarea de sistematizare/ studiu de caz propune cinci puncte de reper: 1. practicarea autoficțiunii, 2. prezentul ca timp al narării și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică nu lipsesc referințe pe care le credeam tabu pentru vremea respectivă. Într-un articol cu tentă vag polemică la adresa lui Nicolae Manolescu, nelipsit
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în timp, din Singura critică nu lipsesc referințe pe care le credeam tabu pentru vremea respectivă. Într-un articol cu tentă vag polemică la adresa lui Nicolae Manolescu, nelipsit
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
îndelung și complicat proces de conștientizare, o voluptate ușor perversă a înscenării, a recuperării, a reanimării într-o codificare ambiguă, pe jumătate pietistă, pe jumătate ireverențioasă. Dacă ar fi să invocăm iarăși imginea alfabetului în care colțuroasa literă slavonă coabitează frust cu atît de calina grafie latină, am putea spune că el arată și acum la fel, cu enorma diferență, însă, că între timp a fost scos din uz și a devenit un obiect de joacă predilect pentru niște copii mari
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
instituții teatrale din țară a rudelor lui Caliban. Va fi nevoie de multă energie și inspirație pentru a șterge din însăși informația genetică a artiștilor români masivele zone de penibil și amatorism induse de directoratele lui Fănuș Neagu (un individ frust, incapabil să articuleze un program cultural decent) și Dinu Săraru, "aranjorul" admirat de mulți, dar ale cărui veritabile aspirații nu le pot depăși pe cele ale prăfuitului, minorului Take, Ianke și Cadâr. Pasionantă de la prima la ultima literă, O biografie
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
o mitologie ambiguă. Mai cu seamă la începuturile d-sale, Liviu Ioan Stoiciu se juca cu o mitologie hibridă a "Cantonului 248", amestec de figuri ale Olimpului și eroi ai mediului semirural care-i ofereau chipurile lor pitorești ori numai fruste, "nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor", care "ieșeau, în pantaloni de/ doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă", încărcînd "căruciorul (unul pe două roate, descentrat), cu/ materiale CFR, pentru întreținere" (Nebărbieriți trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
îmbrăca el - căruia îi aplică rezistența (acerbă) prin fotografie. E singură împotriva tuturor și fiecare are cîte o intenție proprie pentru a o utiliza, nimeni n-o ia în serios ca persoană/ individualitate/ creier&inimă. Violența izbucnește o singură dată, frust și extrem de puțin vizibilă (dar golul care o acoperă e mult mai relevant și mai percutant decît "arătarea"), coincizînd cu climaxul, dar tot filmul se structurează în așteptarea - și nu în ultimul rînd în temporizarea - ei. Primul e o producție
Violența și putere by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10081_a_11406]
-
roman, „Cei goi și cei morți“. Romanul povestește viața unui pluton de soldați americani aflați pe o insulă din Pacific controlată de japonezi. Vânați de lunetiști și angajați în lupte corp la corp, soldații trec printr-un adevărat infern, relatat frust de autor. În 1968, opera sa „Armatele nopții“ a fost distinsă cu Premiul Pulitzer și National Book Award. Norman Mailer: Cei goi și cei morți. Editura Polirom, București, 2004. Preț: 295 000 lei. Curiozitate istorică Istoria dictează viitorul, iar dacă
Agenda2005-02-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283265_a_284594]
-
Căci după reabilitarea noiciană a individualului suntem la fel de singuri în fața lumii și totul ne este permis, inclusiv să ne fim unii altora paznici și anchetatori. Acel Dumnezeu din cerul metafizic pare în continuare insensibil la tot ce vine din viața frusta și pierderile ei... În mod curios, o lume care are atîta nevoie de Don Quijote și de "idioți" dostoievskieni de tipul prințului Mîschin, nu se poate salva prin ei. Ei pot însă să facă să țină o lume. Și tocmai aceasta
Despre donquijotismul lui Noica by Laura Pamfil () [Corola-journal/Journalistic/17664_a_18989]
-
lectură lor formală în raport cu enunțul tematic și cu autoritatea lui mitologica. Cei mai apropiați de reprezentarea materială a temei, de componentă ei pămînteana sau, cu alte cuvinte, de erosul profan, sînt Aurelian Bolea și Mircea Bochis; primul într-o variantă frusta, tridimensională, anatomica și carnala, cel de-al doilea într-una mai sever codificata formal și care, chiar prin tehnică reliefului, trimite către severitatea efigiei și către încremenirea în epura. În jurul ideii de maternitate că forma de sanctificare a carnalului, într-
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
perfect cu sculptură lui Jean Zund, cel de-al doilea expozant. Pietrele și bronzurile acestuia, sobre și riguros motivate în ele însele, creează un pandant în ordine tridimensională pentru pictură, dar asigura și extensia acesteia din imponderabila culorii în sonoritatea frusta a materiei.
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
Nepoata unui căruțaș de la periferia Bucureștilor, "aristocrația" ei se sprijinea exclusiv pe personalitatea literar-politică, atît de artist fasonata, a tatălui său, Barbu Delavrancea. Poate că însăși această recentă ivire în high-life să-i fi dat o energie caracteristică. Seva să frusta pulsează cu putere, dăruindu-i farmecul imanent al acordării unei naturi voluntare cu mari haruri ale intelectului și talentului. S-o fi influențat și Caragiale, care o răsfăța de pe cînd era copil, în direcția unui anume "cinism"? Nu e deloc
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
al lui Apostu, cărora li se mai adaugă un număr semnificativ de desene, sînt literalmente sufocate într-un spațiu mult prea mic, prea agitat și într-o contradicție profundă cu anvergura lucrărilor și cu respirația lor adîncă. Prin natura lor frustă, prin materialitatea nereprimată și prin urmele ostentative ale manualității, ale intervenției directe, ale coabitării aproape mitice dintre artist și substanță, aceste lucrări trebuiau expuse într-un spațiu mult mai mare, în care monumentalitatea lor să se manifeste deplin, și organizate
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
Din experiența de restaurator, Săvescu își extrage, în primul rînd, o capacitate extraordinară, cînd sobră, cînd ironică și ludică, de a colabora cu materialul și de a manipula tehnicile și limbajele. Pe cîteva panouri de lemn, în fapt scînduri aproape fruste, el se joacă nu doar cu alternanța plin-gol, cu dialogurile posibile dintre artificiul intervenției și expresia naturală, aproape virgină, a fibrei, ci și cu accidentele de contur sau de suprafață pe care le exploatează fie la nivelul formei, fie înscenînd
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
societății românești, însă, în care totul este răsturnat, realativ și fantasmatic, de un lirism spontan crescut pe tulpina unui amestec de absurd și grotesc, suspect ar fi ca această asociere să nu se facă. Întocmai ca în negustoria regresivă a frustului, dar nu tocmai inocentului, personaj care, la capătul unui troc incontinent, schimbă o pereche de boi ,, de mai mare dragul să te uiți la ei" pe o pungă goală ,,cu baierele lungi, de pus la gît", Muzeul Național de Artă
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
ci și pentru cele foarte vii), Agonie fără moarte, restituind-o autorului ei. Cronicarul a citit românul, cu interes, căci lui N.I. Herescu nimic din ceea ce e omenesc nu-i e străin în ficțiunea pe care o creează, de la erotismul frust la marile întrebări existențiale și de la viață mondenă a Parisului de la mijlocul anilor ^50 la politica mondială a epocii. Nu e locul aici pentru o recenzie. Trebuie să spunem doar că, la pag. 159, am găsit și explicația discreției desăvîrșite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
cu ajutorul lor mulaje delicat-solemne. Năzuința poetului e cea a aproximării unei unități cît mai bogate a componentelor propriei ființe, comunicînd cu universul. Artificiile cărturărești devin parafe ale autentificării. Adrian Popescu e un pătimaș călător. Aidoma unui A.O. Barnabooth mai frust (pornit din Nordul românesc, bucovinean-transilvan, se simte "hirsut, păduros, silvan"), străbate cu nesaț meleagurile europene, nu pentru a fugi de sine (în felul "divertismentului", vestejit de Pascal), ci pentru a se regăsi că într-o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
Și ele se referă tocmai la precipitarea autorului de a nega pictură ănaintea experimentării ei de fapt. Este aceasta extremă codificare consecință unei decantări naturale sau, dimpotrivă, supunerea tezista an fața unui imperativ teoretic? Pentru că dincolo de rafinamentul și de frumusețea frusta a acestor lucrări, există permanent bănuiala unei ăncercări de adaptare, a unei dorințe de aliniere la spiritul locului și la specificul spațiului. La aceaste ăntrebări, vor răspunde, ăn mod sigur, expozițiile viitoare ale lui Bogdan Vlădută. Până atunci, o observație
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]