137 matches
-
nu doar compatrioților săi, ci tuturor iubitorilor de mai bine, prin intermediul publicației România viitoare, stăpânit de dorul fierbinte de țară, țară în care nu s-a mai putut întoarce niciodată din nedreptul surghiun. În căutarea sănătății, fiindcă era bolnav de ftizie, s-a retras periodic la Palermo, în Sicilia, unde i se agravează boala-i necruțătoare și moare în toamna anului 1852 la 29 noiembrie. A murit singur - scria un cunoscut al său - la 600 leghe depărtare de țară și de
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
asemenea talent n-a perseverat în scris și de ce s-a mulțumit să ne ofere doar un avant gout la proza pe care apoi n-a mai scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
și în privința nebuniei, pe care Nietzsche a îndurat-o unsprezece ani, iar Hölderlin patruzeci." Altele sînt răutăți savuroase, concise, cu neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare: Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am schimbat pînă și numele: așa s-a născut Absurdul." O formă de rîs
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
îl rafinează pe Rosenemil pe care o lovitură norocoasă îl proiectează în lumea „bună” din care face parte Bertha, devenind amant en titre al amazoanei care coordonează o serie de afaceri dubioase. Scenariul melodramatic este simplu, Lissy este bolnavă de ftizie, Bertha dorește să-și răscumpere amantul, iar Rosenemil alege, în locul cuștii aurite a contesei, tumultul pestriț al străzii, redevenind un Charlot anonim. Povestea sufletului de aur al unui Mitică berlinez care nu se lasă cumpărat, ci se dă pe gratis
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
brazii lung șoptesc/ S-așterne drumul strămoșesc/ Iar dorul lui ne poartă". În rest, tot sumarul acestui volum definitiv poartă adînc însemnele parnasiano-simboliste care, pînă în 1923, au irigat adînc lirica sa, cu Orientul, corăbiile în depărtare, cu pietrele prețioase, ftizia și figurile cadaverice, cu simbolurile altor vremi, altor peisaje și altor religii. Iată o mostră din Visări budiste: "Mai îți aduci aminte ce falnic tu, condorul,/ Îți părăseai cuibarul acoperit, de stînci?/ Deodată întinzîndu-ți aripa îți luai zborul,/ Iar eu
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
al. cistelecan Mare (da’ mare de tot) durere de amoare clamează și sărmana Ada Umbră, răpusă simbolist (deși poeziile n-au nimic a face cu simbolismul) de ftizia corespunză toare, la abia 44 de ani (s-a născut în 1885, la Turnu Severin, și a murit în 1928, la Ianca, jud. Brăila, unde era institutoare).1 O chema la naștere Popescu și a rămas, biata de ea, orfană
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
învățătoare (la Ianca, dar și-n alte sate brăilene - Grojdibodu, Băbiciu -, după cum zice Nicu; școala din Ianca îi poartă azi, cu pietate și cinste, numele). Se mărită cu un coleg de cancelarie - Florea Ionescu (care și el va muri de ftizie, la doi ani după Ada, lăsînd în urmă, după cum zice Nicu, două fete), așa că Ada Umbră e, de fapt, numele de artă al Eugeniei Fl. Ionescu (mai semnează și Ada din Coștilă). Lucia Toader Gruzsniczki dă o listă de reviste
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
slujbaș fusese încă din 1857 la departamentul Cultelor. La Arhivele Statului i-a plăcut mai mult, de aceea, tocmai, transferîndu-se aici. În această instituție, a slujit pînă la sfîrșitul vieții, încheiată timpuriu, la 46 de ani, în 1865, răpus de ftizie în ciuda corpolentei sale. Făcîndu-și "mîna" de gazetar, pe cînd era încă slujbaș la departamentul Cultelor în 1858, întreprinde o fructuoasa călătorie în Germania, din care, cu îndemînarea în ale scrisului pe care o avea, isi notează și apoi descrie întîmplările
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
mai dureros al exilului, la moartea în Sicilia, "singur și necunoscut", cum stă scris astăzi pe placa memorială de pe fațada Hotelului Alla Trinacria din Palermo. Era la finele anului 1852. Revoluția fusese, aparent, zdrobită definitiv în toată Europa. Stingîndu-se de ftizie în Italia, Bălcescu nu și-a închipuit probabil nici în cele mai aprinse visuri ale sale că, peste doar cîțiva ani, Principatele Române aveau să ajungă la starea pe care el le-o dorise, că delegația oficială a Domnitorului și
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
Russo; dar, mai ales, cenzurat de propria sa cultură și de o inteligență superioară, a scris foarte puțin, a publicat cu greutate, înspăimîntat de ideea contactului cu publicul. Și, din nefericire, s-a stins prematur ca și Russo, tot de ftizie și tot pe la vîrsta de 40 de ani, înainte de a fi apucat să vadă înfăptuită Unirea Principatelor, pentru care luptase atît de mult. Spre deosebire însă de Alecu Russo, Dimitrie Ralet, provenit din marea boierime, a jucat un rol politic
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
vrut să facă mai mult decît memorialistică: el a vrut să schițeze portretul global și idealizat al exilatului, al eroului obligat să-și părăsească țara din motive politice. Aluziile la cel mai celebru exilat pașoptist, Bălcescu, erau transparente (bolnav de ftizie, Conrad se refugiază în Sudul Italiei pentru a muri la Capri, nu la Palermo, ca Bălcescu). Firul epic e neașteptat de consistent pentru un roman în versuri. Conrad călătorește cu vaporul în arhipelagul grecesc, în Liban și Palestina, apoi în
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
al II-lea); fuga lui Alexandru la București, disperat, revenirea lui precipitată la Fănești, în urma unor scrisori, renașterea și mai aprinsă a iubirii celor doi, consumarea ei (actul al III-lea). În ultimul act, al patrulea, Elena se îmbolnăvește de ftizie galopantă și se stinge în brațele lui Alexandru. Finalul încoronează cu adevărat opera. Înainte de a expira, Elena cîntă la pian, Alexandru compune poeme disperate, vocea poeziei și a muzicii se unesc pentru ca, în ultimele pagini, să ne aflăm în plină
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
ninsoare, explic eu, doct. |sta nu zicea nimic, dar să-l fi văzut cum îi intrase zăpada în pantofiori și cum îi smulgea viscolul parpalacul de pe el! I-am împrumutat până la urmă o flanea de la mine, să nu decedeze de ftizie marele poet.” (pp. 75 - 76) De data aceasta, problema lui e alta. Se-ndrăgostește de Iustina, una din profesoarele care însoțesc grupul. Nu-i vorbă, jună, frumoasă, agreabilă. Dar în același timp, măritată și cu copil. Evident, îi scrie acesteia
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
construită exclusiv pe principiul egalizator și compensator al personalităților complementare. Cuplurile de scriitori au funcționat, adesea, ca variante ale acestui model. Iubirea lui Paul pentru Alice nu rezistă. Cei doi se despart în 1902. În 1906 Paul Dunbar moare de ftizie. Lumea literară, publicul savurează zvonurile care o învinovățesc pe Alice pentru eșecul marital respectiv. Înclinațiile ei sexuale ar fi fost de vină pentru deznodământul nefericit al acestei relații. Dar Alice Dunbar sfidează societatea și se recăsătorește, în 1910, cu Henry
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
asemenea talent n-a perseverat în scris și de ce s-a mulțumit să ne ofere doar un avant gout la proza pe care apoi n-a mai scris-o. E drept că a avut o viață scurtă și agitată, că ftizia i-a întunecat ultimii ani, dar acestea nu constituie explicații suficiente; înclin să atribui totul unei timidități maladive, caracterului introspectiv împins la extrem, ce i-a paralizat voința. Atunci cînd tinerii romantici debutau adolescenți și încercau să impună cît mai
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
un vădit interes pozitiv, în ciuda unui stil "excesiv",chiar "trivial", ce pare a se împotrivi uneori împlinirii sale artistice. ăscut la Drăgășani, la 23 aprilie 1894, Gheorghe I. Mihăescu are parte de o viață aparent lipsită de senzațional. Măcinat de ftizie și înfrînat volițional (tot un fel de boală �de voință și temperament", cum are să o descrie el însuși mai tîrziu), viitorul scriitor termină cu greu școala pentru a se înscrie, după dorința unilaterală a tatălui, la Facultatea de Drept din
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
lovitură politică. Moartea Pichii în această împrejurare îi părea ca un final ratat. Alimentat subconștient de alt soi de romantism, perimat în generația lui Tudorel, ar fi preferat ca Pica să se stingă în pat, între crizanteme, răpusă de o ftizie lentă. Cu toate acestea, tot ce se întîmplase la Bellu fusese adevărat și nicidecum jucat din perversiuni estetice. Romantismul era aspectul exterior involuntar al evenimentelor, decurgând din hotărâri pozitive și prozaice, ostile oricărei gratuități. Încât Ioanide își puse îndată întrebarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mici informații. Ca medic, muzicant și botanist, evident, observase fugitiv pe Pica din aceste puncte de vedere. După Hergot, femeile în general sunt rezistente la frig și ies iarna îmbrăcate ușor fără primejdie. Accidentele pulmonare sunt mai rare la ele, ftizia provenindu-le din mizerie fiziologică. Erminia însăși ședea afară în ger fără haină când avea de lucru prin curte. Rezistentă la frig, era insensibilă și la căldură. Vara nu asuda, nu-și făcea vânt cu evantaiul. De cădea un cărbune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
La Pazoli, o mică și frumoasă cetate din preajma Neapolului, aci își alese Pergoleze lăcuința. Se duse acolo cu mumă-sa; și aci, cu o mână înghețată, scrise cele din urmă note ale nemuritorului său Stabat; pe urmă se stinse de ftizie și muri în brațele maicei sale șoptind numele Henriettei. Partiția de la Stabat se vându religioșilor de la St. Luis drept opt galbeni și această sumă abia ajunse pentru cheltuielile înmormîntării lui. Italia după moartea lui îi recunoscu geniul și coronă memoria
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
1951 Îi petrece la Liceul Nr. 2 din Cluj, legând prietenie pe viață cu directorul Daniel Popescu, viitor profesor universitar și rector al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj. Între septembrie 1951 și ianuarie 1969, grav bolnav de ftizie și speriat că va fi din nou arestat de comuniști, face postolat didactic În satele Năpradea și Cheud, predând româna, franceza și istoria, impunându-se printre cei mai valoroși dascăli din regiunea Cluj. După o nouă spitalizare În Clinica de
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
meu. Nu spun nici un cuvânt, ca atunci când ieși de la cinematecă și ți se pare de prost gust să începi să comentezi filmul cu prietenul care te-a însoțit. Pur și simplu îl lași să se sedimenteze, imagine cu imagine, albăstriul ftizie al Pădurii de mesteceni, griul perlat al Dueliștilor, roșul murdar al Iluminării, vernilul și sepia și brunul celor Cinci seri. Ei, da. Îmi place să te ascult, poeteso. Țin minte cum la ceaiul ăla de la care ne cunoaștem ți-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nostru e cartilaginos, concentrat mai ales În nas și În pavilionul auditiv. În sat, pe Jesusa o confundau adesea cu mine, fiindcă sărmanei nu i-au crescut sînii niciodată și a Început să se bărbierească Înaintea mea. A murit de ftizie la douăzeci și doi de ani, fecioară pînă la capăt și Îndrăgostită În taină de un preot evlavios, care, cînd o Întîlnea pe stradă, Îi spunea mereu: „Bună, Fermín, de-acum te-ai făcut ditamai bărbățelul“. Ironii de-ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o diferență, pentru că bărbații nu ies dezonorați din asemenea tărășenii. Dar poate că e o prejudecată să cred că un sex îl domină pe celălalt. Ippolit e un băiat admirabil, dar e și el sclavul anumitor prejudecăți. Spui că are ftizie? — Așa mi se pare și poate c-ar fi mai bine să moară. În locul lui, negreșit mi-aș dori moartea. Îi e milă de cei mici, de frățiorii și surioarele lui. Dacă ar fi posibil și am avea bani, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
când ajungea cineva la 50 de ani era considerat bătrân“, iată-ne la 1901: „Ciumei i s-a pus stavilă, vărsatul a dispărut, exercițiile corporale s-au răspândit pretutindeni sporind forța și vitalitatea membrilor omenești“. Și ce va să vină? „Ftizia, cancerul și holera sunt boli ale trecutului, iar moartea va deveni mai firească și mai puțin accidentală“. „Simt că mă aflu în fața unui veac care va vedea realizându-se evenimentele cele mai mari din câte a văzut omenirea“- spunea autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Drept care o întreb: medicamentele au fost inventate numai în scopul câștigului financiar? Se poate uita de binefacerile penicilinei, de exemplu? Câți oameni nu au băut ceaiuri și lapte de capră, au respirat aer de munte și, totuși, au murit de ftizie? Știu că badea Gh. Mitrofan s-a vindecat de cancer tratându-se cu rostopască, la indicațiile unei babe, după ce doctorii l-au timis ca să moară acasă în maxim trei luni. O adolescentă a hotărât, contrar rezultatelor de laborator, că 109
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]