738 matches
-
telegramă, adică strânge mâna vecinului din dreapta și imediat părăsește rândul trecând în fața lui. Jucătorii din firul telegrafic transmit unul altuia atingeri de mâini (îndoind ușor brațele) până ce acest gest ajunge la ultimul care după ce a primit telegrama fuge spre poștă fugărit de telegrafist. Dacă a fost prins înainte de a ajunge la poștă, devine telegrafist; dacă nu, trece primul în rând. 31.Hai noroc, noroc! Locul - sală, curte. Jucătorii formează un cerc. Unul dintre jucători rămâne în afara cercului și poartă numele de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
cu el prin sat/ chitită pe demolat"... ceea ce, evident, a stârnit populația din Scăieți la înjurături "de parastas, de patrafir și de prescură/ și ce le-a mai venit la gură,/ cum cere datina străbună": "Fă, îți dezafectăm mașina,/ te fugărim ca pe Nadina,/ ca să te saturi de răscoală./ Civilizația rurală/ e concepută ca să ție/ din moși-strămoși întru vecie...". Evident, balada se încheie pe măsura egalității șanselor dobândite de Arabella odată cu intrarea în UE: "Reporterii-au ajuns în sat/ la timp
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
formule salvatoare. Toate se destramă, toate se descompun. Ceea ce acum este un ideal, va fi peste cinci minute o deziluzie, iar peste un sfert de oră un păcat. Din eroare în eroare, din păcăleală în păcăleală, din exasperare în exasperare, fugărim mereu o nălucă ce ne scapă printre degete, când ne închipuim că am prins-o" 19. Se întrevede aici umbra densă a fascismului care începe să se instaleze în Europa. Încă o dată, intuiția sebastiană se unește cu logica și construiește
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
cu 20 de ani, poporul cu televizorul. Mircea Geoană și-a încheiat aventura la Timișoara strecurându-se afară din clădirea Operei, la braț cu Antonescu și Johannis, pe ușa din spate. Au crezut că, declanșând Revoluția prostului gust, își vor fugări adversarul, dar au sfârșit prin a fugi ei, aproape fugăriți de mulțime. E tot un gest simbolic. P.S. E inadmisibil modul cum relatează televiziunile evenimentele de la Timișoara: puține informații și acelea interpretate în mod tendențios de politicieni. Urmăresc Antena 3
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a încheiat aventura la Timișoara strecurându-se afară din clădirea Operei, la braț cu Antonescu și Johannis, pe ușa din spate. Au crezut că, declanșând Revoluția prostului gust, își vor fugări adversarul, dar au sfârșit prin a fugi ei, aproape fugăriți de mulțime. E tot un gest simbolic. P.S. E inadmisibil modul cum relatează televiziunile evenimentele de la Timișoara: puține informații și acelea interpretate în mod tendențios de politicieni. Urmăresc Antena 3 și Realitatea TV. Constat cu stupoare că ele nu concep
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
treabă până a scoate limba de un cot și îi deajuns. De asta am să am eu grijă, Dumitre... In noaptea aceea, Iordache a trebuit să însoțească fiecare car în parte, încât în zori de zi arăta ca un ogar fugărit peste măsură. Ei, cum ți se pare? Iți place treaba Cocoșitule? l-a întrebat Pâcu cu un zâmbet șiret ascuns sub mustața zburlită. Ihâ! Imi place - a răspuns Iordache gâfâind. Numai să nu-ți placă cumva, că ai dat de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că mai ajungea la mine. Se va face bine. Dacă în următoarele zile situația se înrăutățește, îl aduceți aici. Dacă nu... ne vedem peste o lună... A treia zi, un soare palid își arăta fața cu timiditate de după norii groși fugăriți de vânt. Costăchel se ridicase în capul oaselor și se uita prin gazetele cumpărate din târg. Încă simțea amețeală și durerea îl trudea cumplit... O bătaie în poartă i a atras atenția. Măriucă, vezi, te rog, cine-i la poartă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
țarc. Ca pe oi... „Pe 12 septembrie 1944 s-a încheiat armistițiul cu URSS și orice trupă aflată în Basarabia devine captivă” - s-a auzit un glas în limba noastră din difuzorul agățat pe un stâlp... „Iaca de ce ne-o fugărit zi și noapte!” - a vorbit aproape plângând un soldat. Peste câteva zile, ne-au dus într-o stație de tren, pustie. Ne-au urcat ca pe vite în vagoane de marfă... au încuiat ușile și... Încotro? Poate că nici Dumnezeu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
m-am aplecat și l-am așezat întocmai în poziția în care îl găsisem mai devreme. Apoi, trăgând adânc aer în piept, m-am îndepărtat ușor și cu mințile rătăcite... În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan. februarie, 2013 Loc predestinat artierele mărginașe și sărace, ce înconjoară de jur împrejur cam fiecare oraș, întotdeauna sădesc fiori adânci de spaimă și de încordare tuturor celor care le străbat și care de bună seamă că nu sunt
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de un scaun, lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eu când te școlea căpităneasa?” „Vezi? Asta-i. De unde să știi tu, dacă eu nu ți-am spus? Dimineața, Ioane. Dimineața, când căpitanul era ofițer de serviciu pe reghiment. Atunci căpitanul nu avea nevoie de mine, că avea pe cine fugări și înjura. Pe sergentul de serviciu. Atâta-i trebuia sergentului, să nu se miște ca un titirez. Că l-o văzut pe dracul. Căpitanul nu avea copchii...” Măi Pâcule, așa-i că tu ai fi vrut să fii în locul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te întâmpina câte un mal de zăpadă... Cu mare trudă au zărit cumpăna fântânii de la Crâșma din drum. Ia te uită! Am ajuns și la jumătatea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
strălucitoare, deasupra cărora sclipeau, ca un semn rău, zeci de girofaruri, În zadar cei 125 cai-putere ai săi au prins a necheza, cerând Înțelegerea fraților de combustibil. Armele au răpăit când Alfina a ieșit din beznă, lunecând ca o vulpe fugărită de ogari, până când un glonț i-a nimerit roata, o rafală i-a ciuruit frumosul veșmânt grena, iar când a trecut prin parapetul șoselei, În spate Îi flutura deja șalul de fum al avioanelor rănite. Un stejar bătrân, nu Fauvé
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trăit vreodată. — Poți oricând să-ncepi o viață nouă, Cassandre. De ce nu ceri resetarea memoriei? Mulți fac asta. — O viață nouă ar Însemna să am din nou trei ani, să-ntind mâna curioasă după un fluture, să-mi julesc genunchii fugărind o minge, să primesc și să răspund la primul sărut. Ar Însemna să am din nou părinți și bunici, oameni despre care știu c-au existat, dar pe care nu-i mai țin minte deloc. Îi văd În pozele din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
51-lea stat american, sub numele de Breastonia. În semn de protest, femeile Își ard sutienele pe peluza din fața Casei Albe. Iarba ia foc, ceea ce stârnește mânia ecologiștilor. Aceștia pun mâna pe furtunurile pompierilor veniți să stingă incendiul și le fugăresc cu jeturi de apă pe feministe. Întreaga manifestație se transformă Într-un concurs de tricouri ude. 9 iunie. Un cap la care sunt atașați doi viței se naște În Iordania. Ascultată invers, melodia lui Benone Sinulescu, Mândra-i sus În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
își luase cîmpii în urmărirea unei cariere prodigioase alături de un pasional muzician ungur. În jurul acestor Romeo și Julieta balcanici evoluează întreaga poveste, al cărei glamour idilic este întregit de pastorala locală cu pisică, un motan mare și obraznic, cățel, care fugărește găinile, găini, rațe și porumbei, din care mai ciugulește și pisica, un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
și ei. Apoi, într-o seară, pe fațada blocului nostru am găsit pictată o zvastică. Pe urmă, a fost găsită o zvastică încrustată pe banca unuia dintre copiii de la Hannah din clasă. Iar într-o după-amiază, chiar Hannah a fost fugărită de la școală până acasă de-o gașcă de derbedei bănuiți a fi huligani antisemiți. Părinții mei erau înnebuniți de spaimă. Când unchiului Hymie i-au ajuns însă la urechi aceste întâmplări, mai că nu l-a pufnit râsul: — Vă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
însoară cu evreice drăguțe și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra, pizde de șikse! Le fugărește, le miroase, le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la ele. Ziua și noaptea, la lucru și pe stradă - la treizeci și trei de ani, încă umblă hai-hui pe străzi, cu ochii ieșindu-i din cap ca la melci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la fel ca întotdeauna și se afla exact în același loc pe bulevard, cu vitrine de o parte și de alta. De data aceasta, pe când Carol intra printr-una dintre ușile laterale ale magazinului, tiza ei ieșea val-vârtej pe cealaltă, fugărind un tânăr din categoria alcoolicilor nedoriți. Nu mai ai ce căuta pe-aici! șuieră cotoroanța. Să nu te mai prind, că dacă te mai văd prin cartier, chem poliția, să știi! Mutantul se clătină pe trotuar și o privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ei și să înghită trei biscuiți cu cremă. Le-a și lăudat gustul, dar asta scurt, până s-au auzit iarăși zbieretele femeii, ce faci nenorocitule? aruncă-i imediat! Doamne, ce se întâmplă și pe lumea asta, grasa care-i fugărise în timpul preparativelor era chiar mă-sa, iar ei au sărit ca iepurii peste gardul care împrejmuia terenurile. Adevărul e că omul împrumută diverse trăsături de la animalele din fauna patriei, fie ele sălbatice, fie domestice, băiatul cu figură turtită, spre exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
De această dată a fost Pisicuțe Înnebunite după bărbați, unul dintre filmele mele preferate. Două frumoase costumate În pisici, cu niște favoriți și urechi adorabile, se chinuiau să prindă un bărbat costumat În șobolan, sau poate un șoarece. L-au fugărit nu știu cît timp printr-o casă enormă, practic un conac, Însă el era mult mai agil decît ele, sărea peste mobilă, se cățăra pe draperii, se legăna ținîndu-se de candelabru. După un timp, pisicuțele au abordat altă tactică. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai, ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un fel de plici mai măricel, și am început să fugărim îngerașii prin magazie. Pe unul dintre ei l-am prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura în zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea o poezie. Tot în aparență, Alin Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Serata dansantă împotriva cancerului de colon când îi sună mobilul. E Inky, și în fundal se aude un bărbat strigând. Vocea lui Packer. La telefon, Inky răsuflă greu, spunând: Muffy, te rog. Muffy, te rog, ne-am rătăcit și ne fugărește cineva. Spune: Am încercat la poliție dar... Și convorbirea se întrerupe. Ca și cum ar fi intrat într-un tunel de pe autostradă. Sau pe sub un pod. Titlul din ziarul de a doua zi e: „O editoare și un magnat al textilelor înjunghiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]