706 matches
-
lui și-l mângâia. Amândoi roșeau până-n vârful urechilor când se atingeau ocazional, fata Își lua piersicile cele mai frumoase și-i mulțumea, numai că el Îi și furase un sărut fără să-i spună un cuvânt. S-au privit fugitiv apoi au coborât privirile În pământ rușinați de ceea ce simțeau dar, niciunul nu Îndrăznea să spună un cuvânt. Un timp mâncau În tăcere și evitau să se privească, apoi Încet, Încet, reveneau la normal, astfel Încât nimeni nu observase nimic deosebit
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
lumile fără număr! Imnurile adresate vieții de Tagore sunt de mare puritate și frumusețe, un elan liric pasionat incluzând atât ființarea de aici, cât și cea din spațiul morții, înțeleasă ca șansă a eternității alături de Unul. Volume precum Grădinarul dragostei, Fugitiva, Lebăda, Coșul cu fructe sunt catehisme ale exaltării vieții, iar Jertfa lirică o laudă a morții unică în literatura universală. Unind viața cu moartea într-un monism al bucuriei, Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
românească, Timpul, 2004. Traduceri: Omar Khayyam, Robaiyate, ed.I, ed. Tineretului, 1969, ed. II, Univers, l979, ed. VI, Panfilius, 2010; Rabindranath Tagore Antologie lirică, ed. I, Univers, 1987, ed. II, Polirom, 2000; Jertfa lirică, Polirom, 2000; Lebăda, ed. Cugetarea, 2001. Fugitiva, Coșul cu fructe, Poezia, 2003; Hafiz Divanul, ed.I, Polirom, 1997, ed. II, ed. Panfilius, 2005; Rainer Maria Rilke Elegiile duineze, Sonetele către Orfeu, Polirom, 2000, ed.II, Princeps, 2012. Ananda K. Coomaraswamy Hinduism și Budism, ed. I, Timpul, 1997
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prindă cu picioarele taburetul, cu mâinile coarda, dar se pierde pentru totdeauna. Văzând că întârzie atâta să vină la masă, don Avito se duce să-l caute; trece prin casă și întâlnindu-se cu acela care atârnă, într-un moment fugitiv de inspirație, sare pe masă, taie coarda, întinde corpul fiului său pe masă, îi deschide gura, îi prinde limba și începe să tragă ritmic de ea, că poate mai e timp. La puțin timp, intră mama, mai somnolentă de când și-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o vede cum își mută privirea de la el, cum încearcă să continue conversația plicticoasă cu mustăciosul din fața ei. Dar e clar, picioarele strâmbe au căzut în plasă. Ia să vedem. Unu. Doi. Trei. Femeia îi aruncă din nou o privire fugitivă, ca să fie sigură că n-a visat. Nu, păpușă, n-ai visat. Sex-simbolul ăsta chiar ți a zâmbit. Ție. E adevărat că n-a avut nici o intenție să te farmece, n-a premeditat nimic, n-a vrut ca tu să
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ce fel de istoric literar ești dumneata?!" Se vede bine că este pe deplin satisfăcut. Intră pe un site, runzu.com, deschide o pagină, având chiar titlul textului incriminat, o imprimă în două exemplare, și mi le întinde. Mă uit fugitiv peste text, confirm "da, e de Topârceanu, după cum s-ar părea din ce scrie aici, dar nu prea cred că e de Topârceanu, voi cerceta", îl pun în geantă și plec. M-am gândit și după aceea la el, am
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
sub imperiul cărora un personaj cu numele I.L. Caragiale se compune asemenea unei holograme, evoluează și își schimbă - aici - natura, căpătând justificări suplimentare. Legea de funcționare a cărții lui Tătaru este - neîndoielnic - tematistă, așa cum o arată cu claritate și examinarea fugitivă a cuprinsului. Întrebările sunt insinuate - cumva - de context, iar răspunsurile răsar, aproape firesc, din arhive. Fie că e vorba despre intens disputatul loc de naștere al dramaturgului sau despre la fel de controversatele adrese ploieștene la care familia adolescentului va locui, succesiv
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
orb se îndepărtează de pretextele descoperitorului, instalându-se comod pe poziția întemeietorului. Instalarea, sedimentarea, statorinicirea sunt mai rodnice decât orice promenadă la bordul unei mașini scumpe. Iar experiențele acumulării, mai adânci și mai productive decât cele ale comparației și examinării fugitive. Maseurul orb e, așa cum văd eu lucrurile, cel mai bun dintre romanele lui Cătălin Dorian Florescu. Fără a le surclasa pe primele două, ci pur și simplu marginali-zându-le și transformându-le în eboșe reușite. Tematica bunului sălbatic/ fascinantului român se
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
e un astfel de om metafizic, pe care "nu-l interesa nici un eveniment, ar fi fost în stare să dea orice iscălitură de adeziune politică, numai să fie lăsat în pace" (nu e ascunsă oare aici, în acest portret ideologic fugitiv, atitudinea lui G. Călinescu din anii ´50?). Ioanide ca om metafizic își temperează cât poate sfidările unui inactual, își disimulează abstragerea salvatoare din prezent: "Omul metafizic e viclean, zicea Ioanide, îți râde, se face că te ascultă, trece pe stradă
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
Sorescu, D.R.Popescu, D.Solomon, Iosif Naghiu, Ion Băieșu, Horia Lovinescu, Aurel Baranga, Al. Sever, Ion Omescu, V.Anania, Viorel Cacoveanu și mulți alții, devin din ce În ce mai puțin naționali...Cel puțin, asta e impresia pe care ți-o lasă o privire fugitivă asupra afișelor teatrelor noastre. Noroc cu Caragiale, Mușatescu și Vișniec, că mai spală imaginea de ingratitudine a teatrelor din România față de autorii naționali! Și Mazilu rămîne un nedreptățit. Și, cel puțin, teatrul său scurt este de-o perfectă actualitate. Piesele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tău! - Asta a fost demult, mamă, tot n-ai uitat!? - Nu e chiar așa demult! Sper că nu voi mai avea niciodată o asemenea ocazie! Cred că ai aflat că vine bacalaureatul, ținu ea să adauge, în treacăt, o atenționare fugitivă, deși bănuia că fata refuza să o digere. Olga ar fi vrut să se disculpe într-un fel, dar mama ei era extrem de grăbită: - Hai, lasă, lasă, vom mai vorbi! Nu uita ce ți-am zis și mai ales amintește
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
trase curelușa poșetei pe umăr, dar nu uită să obțină o poliță în alb: - Și când ne mai putem vedea? - Ca prieteni, oricând! Răspunsul n-o mulțumi, dar, ca și cum acesta era cel pe care îl aștepta, zâmbi conspirativ, îl sărută fugitiv și plecă zorită. Nu bănuia că ușa aceasta pe care ieșea acum va rămâne pentru totdeauna Închisă pentru ea. Își ascunse ochii plini de lacrimi și coborî grăbită în stradă. Alex se oferi să o conducă măcar până la stația de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
În jurul dinamicilor particulare ale Revoluției Franceze (1789), Jürgen Habermas susține că aceste lucrări ar fi axate nu pe adevăr și perenitate (adică pe acea moștenire metafizică În Întreg criticismul kantian) ci pe a-conceptual, pe non-existent, pe accidental și pe fugitiv. Michel Foucault (1926-1986) vedea În Kant primul filosof care, ca un arcaș, Își Înfinge săgeata În inima timpului prezent, deschizând drumul către problematica modernității. Kant lasă În urmă conflictul clasic dintre caracterul exemplar al Criticelor și egalitatea dintre valori (apărată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
din viața de toate zilele. Lectura acestui jurnal era relaxantă. Răsfoi în continuare, fără a fi zorit de vreun zor, paginile voluminosului tom ce era acoperit aproape jumătate cu impresii care-i marcaseră un anumit moment din viața ei. Trecu fugitiv peste unele și ajunse la ultima pagină. Citi cu ochii măriți o dată, de două ori, făcu o pauză și pentru a se clarifica, reciti pentru a treia oară cele câteva fraze incendiare: Trăiesc un anotimp în afara tuturor anotimpurilor, unul fără
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la români și la țigani, deopotrivă, în egală măsură, sădită în miezul inimii și în al amintirilor de pentru totdeauna. Cine s-a întâmplat să treacă, în ziua aceea, prin valea Rășchitoarei, nu v-a uita momentele surprinse, chiar și fugitiv, întreaga viață. Eșecul Nunta fusese organizată la Hotelul de cinci stele din centrul orașului Caransebeș. Era o nuntă obișnuită: nici prea fastuoasă, nici prea sărăcăcioasă. Totul, normal, față de opulența multor altor nunți de prin zilele acelea. A început la ora
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
debita rugăciunea; repeta cu voce tare: „Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!...“ De parcă mie ar fi trebuit să mi se facă milă de cei vii! Toate aceste sclifoseli mă lăsau rece; dimpotrivă, mă bucuram să văd și canalia traversând, de o manieră fugitivă și superficială, evident, dar cel puțin câteva secunde, universul în care trăiam. Nu era camera mea un sicriu? Patul meu nu era mai umed și mai rece ca mormântul? Patul ăsta, mereu gata, care mă invita la somn. De câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga evocare a copilăriei sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei nu purta încă semnul dinților bătrânului negustor de mărunțișuri. Nu, nu mai era aceeași ființă. Mă întrebă, cu un ton sarcastic: „Ce mai faci?“ I-am răspuns: „Nu ești liberă? Nu faci tot ce vrei? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
teatru, cel supranumit Regizorul, mă și anunțase, cum am spus mai sus, că eu am fost recomandat să dramatizez nuvela lui Alexandru Ivasiuc, Corn de vânătoare. În ceea ce mă privește, o citisem chiar în ‘72 când aceasta apăruse, dar așa, fugitiv și mai mult distrat, fără să gust frumusețea trăirii personajelor. Acuma înțelegeam de ce le surâdea șefilor mei să jucăm o piesă ca aceasta. Nu numai că tenta un astfel de subiect cules din trecutul istoric al poporului nostru, dar unei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai repede. Stai să încui ușa și să pun afișul cu Vin imediat. Așa! Ei, acuma vreau să văd un sărut ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu. Chiar și cu lacrimi... Iozefina se înalță pe vârfurile picioarelor și mă sărută fugitiv. Nu așa. Ăsta e sărut de grădiniță, măi fraților. Parcă ați ședea fiecare, ca bebelușii, pe olița lui. Atunci Iozefina își încolăcește mâinile pe după capul meu cuibărindu-mi-se la piept. Ne sărutam cu adevărat pentru prima oară, din toate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu, cred că mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un „mulțumesc“ fugitiv Înainte de a se Întoarce la părintele său neclintit. — Ce balon drăguț, i-am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai indicat, să nu Întreb. Dacă era aceeași femeie pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi calmat nervii cu siguranță - mi-am cercetat fața În oglindă și eram pe punctul de a mă spăla pe mâini, când am observat picăturile galbene strălucind printre cele incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
redactor, un fel de exeget. Singura deosebire consta În faptul că textul Conspirației, În pofida obscurei sale origini, era totuși creație omenească. Ceea ce o făcea captivată, necurată și nelegiuită. Acestui text vom Încerca noi să‑i cercetăm originile, aruncând o privire fugitivă asupra celor care au creat‑o, care și‑au atribuit cu insolență prerogativele divinului anonim, care În cele din urmă să putem demonstra dezastrul provocat de un atare gest. 2. Serghei Aleksandrovici Nilus, autorul Antichristului, pentru inițiați părintele Serghei, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către Carmina și a sărutat-o fugitiv pe obraz. Ți-am adus rochia de la croitoreasă e în camera Fanei, poți s-o probezi. Nu acum, a intervenit prompt Ovidiu. Diseară are destulă vreme. Ce știi tu ce înseamnă o femeie, a exclamat Sidonia, și arătând cu bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cumva era chiar punctul, sau expresia ultimă a formei Îndelung căutate. 40. Ești din oraș? Întrebă Flavius-Tiberius. Nu găsise o cale mai sigură de a-i arăta că nu o neglijase nici o clipă și că interesul arătat desenelor fusese unul fugitiv. Da, de aici, răspunse Iolanda. Între timp Închise geamul, dar rămase sprijinită de pervaz, cu brațele Încrucișate, ca Într-o pauză de lucru. Avea un aer preocupat, de care orice musafir neașteptat ar fi trebuit să țină seama și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
E curios cum cineva cu ochi de felină se retrage vulturește. În sfârșit... În poemele lui Traian Bădulescu-Șuțeanu sunt inserate și versuri de Nichita Stănescu, ceea ce reprezintă o consolare pentru cititor, care are prilejul să se mai delecteze, fie și fugitiv, cu poezie bună. Fostul coleg de școală al lui Nichita Stănescu ar fi procedat mult mai înțelept dacă ar fi scris o carte de amintiri propriu-zisă. Ne interesează - cum să nu ne intereseze? - tot ce-și mai aduce aminte cineva
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]