137 matches
-
un zâmbet care părea să spună: „Las că știu eu cum ai dormit, da’ am întrebat și eu așa... cum stă bine unei gazde”. Mulțumesc de întrebare, părinte. Am dormit bine. Dacă-i așa, atunc, când ești gata, o luăm fuguța spre malul iazului. Acolo om continua să despicăm firul în patru... Am urmat fără abatere ritualul fiecărei dimineți. Când am sfârșit și gustarea, bătrânul mă aștepta pe cărăruia din grădiniță. Îndată ce m-a văzut, a pornit să depene calea spre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Pe urmă, om coborî pe malul iazului... Când am ajuns la umbra sălciilor, bătrânul m-a întrebat: Ce crezi că se potrivește să vorbim acum, când soarele se rostogolește încet dar sigur spre asfințit? Ce-ar fi să tragem o fuguță - imaginară, bineînțeles - până la mănăstirea Hlincea? Parcă și mie îmi umbla prin minte același lucru. Și, ca să nu lungim vorba, să spunem că această mănăstire este ctitoria din 1574 a Mariei, fiica voievodului Petru Șchiopu, împreună cu soțul ei, Zottu Tzigara, fost
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
său Toader, care a murit acolo de ciumă, cum am aflat mai devreme. Acum, însă, dacă soarele s-a oprit taman în vârful cerului și de acolo ne privește îngăduitor, hai so încheiem cu sporoava și eu oi lua-o fuguța spre cuhnea din poiană, să părpălesc ceva de-ale gurii. Iar tu până una-alta fă bine și adună câteva găteje și adu-le ca să fie acolo la o nevoie... Voi face întocmai, părinte. După ce am așezat cărțile în ordine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aciuat cuminte în crivat și nu am mai apucat să citesc nimic, fiindcă somnul m-a cuprins îndată cu fâlfâiri de vis... În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna și mă îmbie: Hai să tragem o fuguță până la mănăstirea Cetățuia, pentru că e o dimineață limpede, cu cer înalt și din preajma mănăstirii se deschid priveliști minunate în cele patru zări. Care de care mai frumoase. Și nu-i nici prea departe. Doar vreo două pistrele de săgetă. Calule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
atât de mult, mi-aș pune întrebări privitoare la sănătatea ta. Știind însă acest lucru, nu mă miră visele tale. Acum, dacă tot te-ai trezit de-a binelea, ar cam trebui să ne pregătim de gustare. Așa că vrei-nu vrei, fuguța la pârâu! N-am stat pe gânduri și am urmat porunca bătrânului... Lumina, priveliștea din preajma pârâiașului și cântecul păsăresc au făcut cât zece doctori... Primenit și cu sufletul limpezit, m-am întors în chilie. Bucatele mă așteptau pe măsuță... Am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ce greoaie și ce caraghioasă, și cum se smucește să scape... Da lăsați-mă-ți, donșoară, păcatele mele, da lăsați-mă-ți, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră ! Haide, donșoară Mărguța, potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două dați fuguța la geam, una-două vă mai moțați, ei, ce-ați avut de văzut ? V-am spus io că n-aveți nimic de văzut ? ! Haideți, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu conița Sofica, acu vine de la mansardă, s-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spanioli la Lepanto!*. Toți erau cu mintea la câte-o Dulcinee, de-abia ridicau sabia. Când am despuiat răniții, numai scrisori de dragoste. în schimb, ce-i drept, aveți o mare literatură. Ce faci, bre, cu cafelele alea? Cosette veni fuguța cu ceștile aburinde. în timp ce țigăncușa strângea farfuriile, Broanteș îi strecură pe tavă scrisoarea. Văzând mișcarea, viziriul ridică din umeri zâmbind: — Moldovenii - tot europeni! - conchise el. Episodul 55 O îNTÂLNIRE Terminând masa, viziriul îl plăti regește pe Kis Haciaturian, lăsându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
într-o fâneață, când am văzut-o pe mătușa mea care m-a crescut, că eu n-aveam mamă, cum se-aruncă de gâtul unui cazac, drept pe calul lui, și pe-aci ți-e drumul, pe la Nistru. Eu dau fuguța la unchiu ce-și potcovea iapa în curte și-i strig: „Scoală-te, unchiule, c-a fugit mătușa cu-n cazac!”. „Ce vorbești, mă?” zice de pe scăunel unchiu ce era un om liniștit de felul lui. „Ce zi e astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ajuns din urmă prada Întărâtată și l-a Înfulecat cu fulgi cu tot. Această nefericită analogie rimează și cu Madame Hsin, la fel de vătămată și imparțială ca generalul. În zadar a Încercat ea să-i reconcilieze pe cei doi amici: mergea fuguța din iatacul mistuit de flăcări al lui Tai An la acum nemărginita cameră de lucru a lui Nemirovsky, de parcă era divinitatea protectoare a ruinelor propriului său templu. Cartea Schimbărilor ne atrage atenția că zadarnic folosim petarde și măști fără măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hangarele portului) le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând seama de aspectul lor hidos și de faima lor în omenire, sfidând afecțiunea bipezilor față de feline, uitând până și de semenul lor din La Fontaine care alerga fuguța să roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele și chiar folclorul - șobolanii au invadat străzile și au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhațe, gata să le devoreze - zice Associated Press -, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-i țină un discurs despre Alterman, dar În clipa aceea ușa cabinetului doctorului Eitan se deschise, un val de miros amărui-acrișor de dezinfectant Îi lovi În față, iar doctorul scoase capul și Îi ordonă Tamarei: Vino Încoace, Brigitte Bardot. Vino fuguța și adu-mi o fiolă de dolestin. Fima fu nevoit deci să-și amâne deocamdată predica. Scoase ceainicul electric din priză și deschise caloriferul din sala de recuperare. Apoi primi două telefoane, unul după altul, și Îi făcu o programare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îi bâzâia În traistă. La Început, că, mai apoi, aceasta a fost Înlocuită cu o raniță de vânătoare. Și, tot timpul, era, bine informat, cu de toate. Care cum era curios să afle, ce și cum, pe lume, dă-i fuguța, la Savantul. Și el explica, tuturor, În felul său, și la nivelul său, tot ce se pricepea să explice. Veneau pe la el și inginerii care lucrau În cooperativă, ori, pe la fermele de stat, de prin Împrejurimi, ba, și cei de la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a dispărut. La orizont. În zare. Acum, după ce ați văzut că era să ne facem de râs, În fața lumii și a istoriei, interveni, Roșia Montană, Împăciuitor și cuminte, hai să mai servim câte o porție de taxă de bară. Șiapoi - fuguța, acasă, cât mai repede, că, noaptea trece mai iute decât ai clipi de două ori dintr-un ochi beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe care l-am auzit pomenindu-l pe Carax a fost Toni Cabestany, editorul. Îți vorbesc de acum douăzeci de ani, cînd Încă exista editura. Întotdeauna cînd se Întorcea din călătoriile lui la Londra, Paris ori Viena, Cabestany trăgea cîte-o fuguță pe aici și stăteam oleacă la taclale. Amîndoi rămăsesem văduvi, iar el se plîngea că acum eram căsătoriți cu cărțile, eu cu cele vechi, iar el cu cele de contabilitate. Eram prieteni buni. Într-una din vizitele lui, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ofilite de plictiseală care visau să se dedea viciului și să ducă o viață de tîrfoi abject. Am zîmbit cînd mi-am Închipuit comentariile pe care le-ar fi făcut În josul paginii prietenul meu criticul dacă n-ar fi dat fuguța la Întîlnirea cu chioșcul de bunătăți. ZÎmbetul Îmi Îngheță cît ai clipi. Spectatorul care luase loc cu șase rînduri mai În față se Întorsese și mă privea fix. Fasciculul luminos al proiectorului perfora negurile din sală, un suflu de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hrănesc. Mai am și eu grijă să le aduc câte ceva...Să le vezi numai cum înoată prin omăt ca să ajungă la mine...În ultima vreme, au învățat că e mai bine ca întâi să ajungă la cărare și pe urmă fuguța la mine. Îmi închipui ce întrecere e între ele, care să ajungă prima. D-apoi cum crezi? Își dau cumva întâietate una alteia? Nici vorbă. Care-i mai iute de picior... Degeaba mă străduiesc eu să le ademenesc, pentru că ele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
să știe ce îmi trece mie prin minte?” - m-am gândit eu într-o clipită. N-am încotro însă și recunosc că tocmai la asta mă gândeam... Păi dacă-i așa, atunci să nu întârziem o clipă. Hai să coborâm fuguța până sub iazul domnesc și am să-ți arăt locul unde are casă și dugheană Petrea sârbu. Loc dăruit de Grigorie Ioan Calimah voievod. Mi-am amintit hrisovul lui vodă din 16 septembrie 1762 (7271), în care, se arată: „Facem
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și trăgea în altă parte decât voiam eu? Cu gânsacul știu că n-am cum avea necazuri. Ei, am isprăvit-o și pe asta! Acu', la târg, Dănilă! Le-ai chitit pe toate cum nu se putea mai bine! Hai fuguța să-l vindem pe dumnealui pe-un preț bun, că, orice s-ar spune, tot cu paralele faci ce-ți place și când îți place. Tabloul 5 (Un colț de iarmaroc. Trec tot felul de oameni, după treburi. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
grăiesc ție, dacă mai zăbovește mult femeia aceea cu mâncarea, alta nu-mi rămâne decât să mă întorc în Rai pe calea cea mai scurtă. Și n-a mai avea cui purta de grijă după aceea... BABA RADA: Luță, dă fuguța, soro, că ești mai sprintenă, dă fuguța și vezi ce tot moșmodește Ilinca de nu mai vine. Nu de alta, da' se prăpădește sfinția sa de foame... BABA LUȚA (merge la ușa exterioară, o deschide, strigă): Ilincooo! Da' hai odată, omule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aceea cu mâncarea, alta nu-mi rămâne decât să mă întorc în Rai pe calea cea mai scurtă. Și n-a mai avea cui purta de grijă după aceea... BABA RADA: Luță, dă fuguța, soro, că ești mai sprintenă, dă fuguța și vezi ce tot moșmodește Ilinca de nu mai vine. Nu de alta, da' se prăpădește sfinția sa de foame... BABA LUȚA (merge la ușa exterioară, o deschide, strigă): Ilincooo! Da' hai odată, omule, că-i prăpăd... BABA SAFTA (strigă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
binedispun îndeajuns încât să faci ce ți se spune. Aici e vorba de afaceri, afaceri urgente, și doamna va vrea să mă vadă sau să știe motivul pentru care nu am fost primit înăuntru. Așa că de ce nu te duci tu fuguța să-i spui că sunt aici? Am așteptat în aceeași cameră pe sofaua cu delfini sculptați pe brațe. Nu mi-a plăcut mai mult a două oară, mai ales că acum era acoperită cu păr de la o pisică enormă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gesturile ei preferate: își atinse absentă buzele cu vârful degetului, stând așa o clipă, apoi îl plimbă până sub urechea stângă. Asta îi făcu pe cei patru tipi de la masa vecină să se uite insistent și pe Nicholas să vină fuguța. Simți cu încântare că era privită, senzație care îi era atât de cunoscută. Fetele comandară felul principal, încă ceva de băut și un platou cu trufe cu sos de brânză. — Ei, ce zici? întrebă Emmy. — Maică-mea te-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu închide. Nu despre asta e vorba. Eu doar— — Mi se rupe mie de ce vrei tu sau nu, Duncan. De fapt, viața mea a fost de o mie de ori mai bună fără tine, așa că ce-ar fi să dai fuguța acasă la prietena ta cu pompoane să-i faci ei viața amară. Fiindcă, știi ceva? Pe mine nu mă interesează. Trânti telefonul și simți un val de satisfacție nemăsurată, urmat instantaneu de un val nemăsurat de panică. Ce naiba făcuse? Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
voastre - seci, de altfel! -, Gore se crede paparáți de când a intrat pe poartă, a pozat și musca-n zbor și berea din halbă, iar tu, Sandule, te simți vedetă care nu vrea să fie deranjată de fanii dezlănțuiți. Du-te fuguța la clic sau la libertatea, la cancan, la vip, pozează pe prima pagină În izmene sau În chiloți cu mânecuțe și abia atunci te poți numi și tu vip... Nu te prea ajută fața, dar nu contează, e țara plină
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
apa dăruită din mâinile mamei. Mămico, putem pleca și noi cu uratul? Sigur că da, v-am pregătit haine groase, mergeți să vă îmbrăcați. Fetițele plecară val-vârtej în camera lor, sprințare și gureșe ca niște vrăbiuțe vesele, de unde se întoarseră fuguța încotoșmănate și gata de plecare. Mama puse la punct câteva detalii din îmbrăcămintea lor și-i dădu fiecăreia câte o trăistuță în care să-și pună darurile primite. -Aveți grijă, dacă vă udați la picioare, sau dacă vă e frig
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]