909 matches
-
odată cu un smoc de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului... Ninsoarea se prefăcea în fuioare răsucite în neștire, care păreau că se fugăresc unul pe altul. Îndată mersul săniilor a devenit mai anevoios. Unde nu te așteptai te întâmpina câte un mal de zăpadă... Cu mare trudă au zărit cumpăna fântânii de la Crâșma din drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau să-ți spun că am scris o scrisoare în care explic totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mona are, în schimb, pe podea niște pietre plate, pe care a așezat lumânări, lumânări mov și albe, unele aprinse, altele nu. Lumânări aprinse mai sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe stâlpi. Acești obsedați de rock, alergici la liniște... O întreb pe Helen când s-a dat ultima oară în tiribombă. Unde te uiți, numai bărbați și femei care se țin de mână și se sărută. Își întind unii altora fuioare roz de vată de zahăr. Merg unul lângă altul, fiecare ținându-și mâna în buzunarul de la spate al blugilor celuilalt. Privind la mulțime, Helen zice: — Să nu mă înțelegi greșit, dar când ai făcut-o ultima oară? Ce anume să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare se scutură și se clatină, răsunând ca niște șiraguri de clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înveșmântat în denim uzat. Geanta asemănătoare acelora în care se păstrează măștile de gaze zăcea pe podea, lângă bocanci. Din când în când, ducea capătul unei țigări rulate chiar de el la buzele maronii, ascunse în barbă și elibera un fuior de fum. Citea secțiunea „Societate“ din Guardian, observase Naomi, ca și cum o asemenea noțiune i-ar fi fost complet străină. Naomi îl cunoștea vag. Știa că e un psiholog pentru copii de la Clinica Gruton și se specializase în bebelușii cu probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de materii fecale, oare le era îmbibată lenjeria de duhoarea actelor sexuale ilicite atunci când conduceau de la spital spre casă, urmele de smegmă și mucus vaginal de pe mâini unindu-se cu freonul împroșcat în neașteptate accidente de mașină? Am lăsat câteva fuioare de bilă verde să se scurgă în vas, conștient de contururile calde ale coapsei tinerei femei. Un tiv al halatului ei cadrilat fusese reparat cu câteva bucle de bumbac negru. M-am holbat la ochiurile desprinse ce-i stăteau lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
săi. Cînd simțea că-și pierde simțul datoriei, oricui i se poate întîmpla așa ceva, însă numai Radul Popianu își dădea seama, atunci intra acolo, în chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de albine și a fuioare de cînepă topită și melițată, intra acolo și își plimba palma peste cotoarele cenușii. Praful se aduna ca o pulbere de făină dintr-o moară unde se măcinau destine, ducea degetele la gură și simțea pe buze și pe vîrful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei lui Dumnezeu, căci aceea fusese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe ochi și mult și își ia la revedere, apoi începe ziua aceea. Mă doare în dreptul inimii, mă îngreunează locul, îl simt ca o gaură neagră în care cad, în cap memoria fuge ca pământul de sub picioare, se sparge în fuioare, nori albi subțiri, de ce să te agăți cu degetele? Oh, Doamne, Tatăl nostru care ești în ceruri... lasă-mă, nu mă atinge, genunchii tremură, încheieturile se moaie, cuvintele le citesc ca să le pot recunoaște iar, nu mai știu nimic... știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parte a camerei și o să iau unul dintre scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției. O să vii cu mine, luând în drum și laptopul lui Nimeni. Ai priceput? Țigara îmi ridica fuioare de fum în ochi. Am strâns din pleoape și am încuviințat. — Bine. O să trebuiască să alergi cât de tare te țin picioarele. Ai grijă să intri și să ieși repede din lumina lămpii. Aleargă fără să te oprești, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai avut același sentiment? Ea se întorsese la foc, ațâțându-l. — O, Doamne, zise ea încet cu fața spre foc. O să se transforme și el într-un pervers de care nu mai scapi. Îmi aruncă zâmbetul acela tăios și primele fuioare de fum începură să se înalțe din focul timid. Douăzeci de minute mai târziu, după cafea neagră și pâine și o conservă cu ton pentru Ian, aproape că strânseserăm tabăra. — Scout, îți amintești ce spuneai despre aruncatul de pe pod? — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere. — Urăsc exprimarea asta. — Știu, rânji ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se volatiliza, ca și cum n-ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul. Trandafirul și Privighetoarea În ziua în care a aflat despre boala ei, a venit acasă și cât se poate de calmă s-a așezat la birou, a început să consulte pentru următoarele patru ore internetul. Nu-și desprindea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
val și mai mare. Într-adevăr, valurile își spărseseră crestele, lăsând lumii o priveliște care ne tăia respirația. Copii murdari abia mișcând, cu ochii închiși și scâncete slabe, se iveau pe jumătate din țărână. Pământul năștea... Și, în loc de aburi, ieșeau fuioare de informații care miroseau a dedesubtul Pământului, a tuturor straturilor ce-l compun, atât de puternice, atât de chemătoare, încât îți venea să te întinzi tăcut și să asculți foșnetul materiei, să o fărâmi între degete pentru a-i stârni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se ordonau în literele formulei chimice, pe când îmi sunau îndepărtat cuvintele Scripturii Dumnezeu a făcut pe om din țărâna Pământului (Facerea 2, 7). Mogâldețele erau luate în gheare de berze sosite din noapte. Deasupra caselor și maternității orașului berzele deveneau fuioare zburătoare care, eliberate de povară, țâșneau spre cer ca săgețile albe în beznă. Îngeri care se întorceau acasă până la următoarea naștere. * * * P ovestitorul, aflat în Pleistocen, tocmai fecunda viitoarea gândire a lui Enescu cu ideea izvorului folcloric, cristalizat în Sonata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete, foșnet păstrat în moleculele înghețate, nostalgia zilelor de vară din atomii de gheață, notele școlare puse la păstrare în fuioarele de aburi ale vremurilor de atunci, strigătele victorioase ale băieților către frumoasele privind de la geamuri. A șa i-am cunoscut pe repetenții din Zagna își amintea nea Costică atunci când au fost aduși de fostul meu profesor de matematică la frizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un abur ușor tremurător, între atâtea note și tonalități păsărești; se răspândi apoi mai volatil printre crengi și zidurile caselor, urcă până la aticul blocurilor cu zece etaje prelingându-se apoi, fuior, pe un mănunchi de raze solare ca să ajungă în laboratorul atomic de heliu și hidrogen. Aici preferă să se retragă într-o retortă și, influențat de zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
poziția unui om doborât de alcool. O sticlă goală se rostogolea pe sub picioarele arcuite ale meselor, din perete în perete, pe puntea murdară a grădinii de vară, legănată de tangaj. Un ficus gigant, bine sprijinit între atele, semnaliza din frunze, fuioarelor de vânt, direcția de zbor. Paletele verzi tremurau, semn că circulația era mai intensă ca niciodată. Felinarele stradale, înnobilate cu structuri florale de oțel, luminau fără intenția de a face cuiva drumul vizibil. Se pare că în loc de argon becurile aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cît ne cereți? Ne înțelegem noi, rîd tinerii. Eu m-aș duce cu ei, zice Ilie. Treaba ta. Eu merg pe jos. Tinerii insistă și, în final, reușesc să-l convingă doar pe Ilie. Mașina dispare, lăsînd în urma sa un fuior de colb, care, încet, încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
până în pragul casei. Așteptase toată ziua. Cât puteai cuprinde cu ochii, ceața și marea cenușii, fără sfârșit. Nu ningea, dar din ceață picurau stropi înghețați, cenușii și sărați aproape că le simțeai gustul. Vuietul mării părea și el vătuit în fuioarele lungi de ceață. Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Tu n-ar trebui să locuiești aici, ci într-o cu totul altă instituție. într-un spital de boli nervoase. Nu educația mea este uimitoare, am spus, ci memoria mea. Și des, tot mai des, învăluiți în plasa celor două fuioare de fum de pipă, ne întorceam la una din ideile fundamentale ale lui Pascal: Baza incontestabilă a înțelegerii noastre despre lume stă în cifre, nu în litere. Pornind de la numerele clare și simple și de la cifre, putem încerca, poate nesiguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]