254 matches
-
critice, se regăsește în proza lui P., îndeseobi în încercările antiliterare din romanul „sentimental” Doina Doicescu și Nelu Georgescu (1977) și în însemnările de „voiaj” din Călătorie sprâncenată (1980), unde ironia, războiul cu stereotipiile, locul comun și kitschul irup în fulgerări de burlesc și grotesc halucinant, hotărând, „atotputernică”, arhitectura intrigii, tipologia, fluxul stilistic și finalitatea estetică, ca și în romanul Podul aerian (1981), proză a „deriziunii”, cu o mai complexă bătaie și amplitudine. În sfârșit, cele două volume din Istoria literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
luncii de argint în luna”. Poet modern, utilizând în cele mai variate maniere versul liber, de la frază amplă, cu cadențe clasice, până la versul scurt, de un singur cuvânt („Un pom, un drum/ O scară-n cer, de aur,/ Săgeată sângerânda,/ Fulgerare aspră a unui suflet/ Mort demult,/ Înfometat/ De dragoste,/ De spațiu,/ De pajiști verzi,/ De drumuri,/ Și de cer,/ De aurite/ scări,/ De tei înalți” - Aur), fără a refuza rimă și chiar metrul popular, U. este un scrupulos șlefuitor al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290394_a_291723]
-
lase câteva minute pentru a mai da câteva boabe în poartă. Atunci îl certase pentru modul lui de exprimare. Ce mamă rea putuse să fie! Așa auzise și el, ce putea ști un copil... Și într-o clipă, ca o fulgerare, i se păru că unul dintre participanții la joc e chiar Răducu. Nu mai așteptă nici un răgaz. Alergă îl cuprinse în brațe, împiedicându-l să lovească mingea care îi fusese pasată. Răducul meu, dragule, ce dor mi-a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
crengile universale, spre esențialul indescriptibil al adevărului etern... observând că imaginile diferite pe care le întâlnisem până atunci se estompau, dispăreau, se asimilau în lumina arborelui... ca și cum nimic nu fusese real, nimic nu fusese altceva decât fragmente de iluzii, impresii, fulgerări trecătoare și instabile ale unor forme aparente... insula libertății, orașul poveștilor, steaua răsăritului, valea incertă, laguna argintie, etajul senin, muntele îngerilor, arcul culorilor și chiar pâlnia anotimpurilor cu clepsidra ei se ascundeau și se topeau în culorile orizontului, imateriale, transparente
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
toți au murmurat că aș fi un mag. Ei, și? Doctorul Dee, dintr-un renume ca ăsta, prosperă. Am fost să-l vizitez la Mortlake și tocmai cerceta o hartă. N-a spus decât ceva vag, bătrân diabolic ce e. Fulgerări sinistre În ochii lui vicleni, mâna osoasă care-i mângâia bărbuța de țap. — E un manuscris al lui Roger Bacon, mi-a spus, și mi-a fost Împrumutat de Împăratul Rudolf al II-lea. Cunoști Praga? Te sfătuiesc s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându-se În genunchi, murmurând fără Încetare și blasfemiator cele șaptezeci și două de Nume ale lui Dumnezeu, stătea un Bătrân. Am aflat, printr-o fulgerare subită a Nous-ului, că era Heinrich Khunrath. — Fii sănătos, Dee, zise acela, Întorcându-se și Întrerupându-și rugăciunea, ce vrei? Părea un fel de tatu Împăiat, o iguană fără vârstă. — Khunrath, zise Dee, a treia Întâlnire nu a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
avem aurul, tu harta. Să ne unim și vom fi invincibili. Cu un gest hieratic Îi arăt cu degetul fantomatica besactea pe care el, orbit de nerăbdare, crede că o vede În umbră. Se Îndreaptă Într-acolo, cade. Aud sinistra fulgerare a spadei lui Luciano, În ciuda beznei văd horcăitul ce sclipește În pupila amuțită a englezului. S-a făcut dreptate. Îl aștept pe al treilea, omul Rozei-Cruce franceze, Montfaucon de Villars, care-i gata să-mi trădeze, acum sunt prevenit, secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acela de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Trecura ani și mulți s-au dus, Pe neagră timpului cărare, S-au strâns că firul tors pe fus, Da-n caier ce mai este oare? De ce e viata-o fulgerare? Încât n-apuci măcar a ști Ce ni s-a dat la fiecare Sau viitorul cum va fi? Câte au fost nu se mai știe, Ce-au trecut fără de rost, Putine-au fost cu bucurie Restul numai dor și post
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Niculai Șorea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93316]
-
jeliți de rude și de clopotele Sucevei. Nu pentru el. Dar nu știu ce să răspundă. Făcuse, oare, totul? Trebuise cu adevărat să-i arunce În luptă? Gândise suficient de bine fiecare mișcare ca să le cruțe viețile? Avusese brațul destul de puternic și fulgerarea sabiei destul de iute ca să grăbească salvarea voievodului? Nu știa. - Nu știu, răspunse, Întorcându-se spre fereastră. Erina făcu doi pași Înăuntru și privi În jurul ei. O masă de lucru, plină de hărți și de volume legate În piele. Titluri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În care șarpele, care se strecoară prin spațiu și timp, urcă În noi precum sevele arborilor spre crengile din Înălțimi. Viața din străfunduri revine la suprafață, așa cum timpul părăsit În ceața amintirii se transformă, pentru cei care ȘTIU, Într-o fulgerare a prezentului. Șarpele este inspiratorul nostru, călăuza noastră spre adâncuri. Lumea noastră este lumea coborârii spre adevărurile uitate. Noaptea, și nu ziua, este elementul nostru. Credințele noastre sunt cele ale strămoșilor noștri. Suntem universul subteran, căci pământul se ridică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
geamurilor. Afară era viscol. Un viscol puternic, care zguduia pereții și ridica zăpada. Nu putea ajunge la geam, dar știa că zăpada e purtată de vânt pe Întinderea largii poieni În care se aflau fiindcă Întunericul camerei era străbătut de fulgerări albe. Furtună de zăpadă. Era noapte, dar nu foarte târziu. Străjile de jos nu se culcaseră. Cina Încă nu venise. Dar Oană știa că aceea nu putea fi decât ultima lui noapte. Luase decizia cu o săptămână Înainte, când Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
socială și politică sunt, după Taleyrand, "crime". Când se auzea că d. Brătianu ar fi ajuns în fine a fi în dizacord cu d. C. A. Rosetti ni s-a părut că în cel dendîi s-au ivit o slabă fulgerare de om în adevăr de stat, că au văzut în urmă-i rezultatele concesiei Stroussberg și a altor erori, că în locul empirismului său de pîn' acum, consistând în jucăria cu ambițiile și reputațiunile indivizilor, i s-a deschis pe-un
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lui Lamparia. Lamparia este un personaj în acel roman, tipărit abia prin 1998. Cititorul va trebui să citească și acel roman spre a-l cunoaște pe Lamparia. Firește, o corvoadă în plus" (p. 114). Aforismele lui Theodor Codreanu sunt fie "fulgerări" sclipitoare ale cugetării, fie mini-eseuri cu un sâmbure polemic, implicit ori explicit, structurate riguros și colorate de paradoxuri subtile, susținute de idei de bun simț, greu de contrazis, nutrite de seva livrescă ori născute din meditația fecundă în marginea textelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
luceferismul acesta autohton, de vreme ce nu se hrănește dintr-o excrescență a ideologiei religioase iudeo-creștine, ci dintr-un titanism arhaic, al "vârstei de aur". De aceea, "geniul" eminescian se autodenumește impropriu astfel (datorita modei romantice); el e clar un titan de dinaintea fulgerării speței de către Zeus. Relațiile sale cu Demiurgul sunt altele; a se revedea Luceafărul. "Cenzura transcendentă" ar trebui să-i limiteze acțiunea, nu cunoașterea. Are dreptate discipolul unei asemenea tradiții (Th. Codreanu) să parieze simultan pe reflecție și pe iubire. Așadar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
viciul de gândire al lui H.-R. Patapievici" se află în modul defectuos "de a generaliza cazurile particulare". Niciodată nu se cuvine să confundăm accidentalul cu ontologicul", suntem avertizați, și se constată că la autorul Politicelor, de fapt, "primează nu fulgerarea faptelor, ci a esențelor poporului în mijlocul căruia viețuiește. De aceea, critica lui nu seamănă cu a lui Cioran, ci cu a lui I. Ludo, din revista Răspântia, din anul 1947, când ataca nimicitor România, pe Rebreanu și Iorga, identificându-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
invitați de Marianne (Sandels); am vizitat grădina lui Linné. Deodată a căzut din cer o ploaie torențială, și noi ne-am refugiat în vechile clădiri ale orașului, privind fascinate ploaia care făcea „concertul” ei, cu sunete preclasice și bubuituri și fulgerări moderne. Am trăit amândouă, poate, momentul cel mai intim: ploaia ca sacrificiu suprem, o desfășurare de generozitate vorbind sonor și olfactiv și despre propria noastră generozitate. Am împlinit cincizeci și patru de ani. M-am trezit uimită de visul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
când l-am urmărit pe fereastra bucătăriei. Zet, înfoiat tot peste sacoșa de cumpărături a lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreți să spuneți? - Că poate să existe o viată și după moarte și care s-ar putea să fie cea esențială, adică cea adevărată. - Chiar credeți așa ceva? Nu știu cum am vorbit, că pe față i se stinse orice lumină. Cât o fulgerare. Domnul Pavel se ridică de pe scaun, umplu cele patru pahare prelungi, ne obligă să ne ridicăm și noi, și ciocnirăm toți patru, iar doamna Pavel, înviorată ca dintr-o stingere dulceagă, o îmbrățișă pe Marga, rostindu-și încântările față de „dulcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
modelul Odesei; nu știu ce-i adevărat în asta, dar mi-a plăcut mult de tot. Am trecut în partea cealaltă a mesei, în fața Anei și privirile noastre se întâlniră ca din alte timpuri; aceeași interferență se născu încă o dată, cât o fulgerare de clipă, după-amiază, în fața gropii deschise în care avea să fie coborât, la distanță de câteva minute, sicriul cu trupul neînsuflețit al tatălui ei. Îl privii pentru ultima dată: se încheia o lume. Seara, la masa de pomenire, Ana, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
destinului (1993), Poeme (1996) -, dragostea fiind înțeleasă ca o stare existențială totală, sursă de meditație etică sau de inspirație social-politică. Stilul este îndeobște confesiv sentimental, adesea retoric, dar versul trece nu o dată într-un registru „înverșunat, fără edulcorări cantabile, cu fulgerări de imprecație” (Mihai Cimpoi). În 1997 a publicat un volum de publicistică intitulat A trăi, a munci, a iubi. I s-a decernat Premiul „Ostrovski” al URSS și Premiul Internațional „Maxim Gorki”. SCRIERI: Până la dragoste, pref. Emilian Bucov, Chișinău, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
lăsând realizarea planurilor sale literare pentru vremuri mai liniștite. Câteva note mai dezvoltate dedicate etnografiei și poeziei populare îl anunță pe viitorul cercetător al folclorului, iar maniera de a scrie, cu referiri erudite, cu aluzii și perifraze, dar și cu fulgerări de ironie, pe viitorul savant și scriitor satiric. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289342_a_290671]
-
pământenii. În după-amiaza acelei zile, fetița Lucia Dos Santos - 10 ani - și verii ei Jacintha - 7 ani - și Francisco - 9 ani - se pregăteau să se întoarcă de la pășune cu vitele pe care le păzeau, când s au speriat de o fulgerare orbitoare de pe cer. La scurt timp au văzut o altă lumină intensă, venind dinspre un stejar aflat la mică distanță. Deasupra copacul ui, copiii au văzut cu uimire silueta unei fete tinere, despre care av eau să spună că era
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
a robiei neîndurătoare. În jurul Troiei, epopeea arată, în răsfrângerea tuturor oglinzilor ei, chipul cetăților înfrânte, pustiite și incendiate. Și apoi moartea: atâtea morți, atâția morți și ruguri și cenușă, atâtea morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri de lance. Și spaima continuă că nu vei fi îngropat după datini, că leșul o să-ți fie, despuiat de arme, ciopârțit de dușman sau lăsat pradă câinilor flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cuvântului arbre 433 este barre: arbore circulatoriu, cerebel, arbore al vieții, copac al lui Saturn sau al Dianei, cristale precipitate într-un copac lovit de trăsnet, chipul vostru care ne scrie soarta pre solzul trecut prin foc al țestoasei, sau fulgerarea voastră face să țâșnească dintr-o multiplă beznă lenta mutație a ființei în Logos? Nu, spune copacul. El zice: Nu! În scânteierea trufașei sale frunți. Arborele vieții este un arbore central, stejar în Galia, tei în Germania, frasin în Scandinavia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]