104 matches
-
lor. Prea multe gloanțe a oferit istoria celor câteva întrebări capitale ale omului. Unele generații au spart semințe de floarea soarelui prin șanțurile istoriei. Pe stadion, toate laudele se năpustesc spre șutul bâlbâit nimerit în gol, nu spre cel impecabil fulgerat din bară. Nici în istorie nu e altfel. Toți trepădușii istoriei se cred deschizători de drumuri. Istoria - acest instrument de amânare a fericirii umane. Prea des i se întâmplă istoriei să fie doar pluton de execuție. În relațiile cu oamenii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai jos speteaza și trecu destul de ușor în spate. Ea se înălță ca o pisică cu ghearele scoase într-un ultim efort de apărare. Bărbatul îi aplică un upercut scurt la ficat lansat cu repeziciune, violență și pricepere; se prăbuși fulgerată, moale ca o cârpă; căzuse inconștientă cu fața în sus; se uită la ea atent; respira greu iar picioarele îi erau contorsionate nefiresc sub banchetă; îi verifică expert poșeta; actele, banii și niște notițe despre un copil care suferea de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie din ăia dă poartă păduchelnița doar dă podoabă, Îl oprise pă camionagiu să apese pă viteză decât dacă vrunu s-ar fi Înviorat să Întenteze o fugă fulgerată. Alta a fost chestia În Quilmes, unde mârlănimii i-a datără voie să-și dezmorțească bătăturile dân tălpi, da când răsplata iera așa dăparte, cine s-ar fi despărțit dă ceată? Până În clipoiu ăla, ar spune chiar Zoppi, sau mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alții e greu de presupus că mai aveți timp, după aceea, de incest. Poetul trece Însă cu finețe peste astfel de Întrebări nelalocul lor și se apucă să facă istorie. Arată cum au murit Antonescu, Iliu Maniu și, surpriză, Ceaușescu („fulgerat / LÎngă un perete murdar”). Ceaușescu e martir, pentru că peretele nu era curat. Și nu doar martir, din strofa a treia se desprinde și cade ideea că Ceaușescu era Laios. „Toți Îl omoară pe Laios părintele!” Așadar Oedip erau mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
chiar înseamnă ceva, pentru că e mâncarea mea preferată, după brioșele cu cremă de vanilie de la cofetăria Magnolia. M-am îndrăgostit de Zach din clipa în care l-am văzut. Ceva înlăuntrul meu a făcut ping! și, iată-mă, dintr-odată fulgerată, în vâltoarea unei iubiri la prima vedere, ca fratele și sora care se îndrăgostesc unul de altul în Familia Tenenbaum. Nu știu dacă de vină era Zach sau Jude Law-ul din el, dar era până peste poate de romantic. Judecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
făcut partizanul cuiva. În reclamă, pe care o înghițeam nemestecată, vedeam albul cum își zdrobea adversarul, cum pe jos, în cușcă, parcă se tăiase porcul. Dar nici negrul nu era mai prejos, adică mai uman. Cînd trăsnea adversarul, acesta cădea fulgerat, cu capul bălăngănind în balama. Cum am mai spus, nu agream scenele astea de abator, dar aveam aceleași porniri ca ale unei fete care, deși știe că s-ar putea să se procopsească cu un viol, totuși acceptă invitațiile suspecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui Baltă atinsese prea-plinul... Ecoul hohotului gutural, al maiorului, nu se stinse, bine, înghițit de pădure, că-i urmă un trosnet scurt și surd de pistolet. Țintit drept între sprâncene, comandantul trupelor de securitate din Munții Neamțului, se prăbuși ca fulgerat.. cu ochii sticloși, plini de mirare, îndreptați spre Căpitanul Baltă.. Câteva clipe, toți securiștii încremeniră ca niște statui, cu armele întinse înainte. Întâlnindu-i privirea, toți avură o fulgerare de șovăire.. dar, în clipa următoare, instinctiv năvăliră asupra lui și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe tăcute, așa cum respiri, tu înălțarea și căderea mea. (mântuiește-mă...) Lecția lui Ackroyd este relativizarea. Nimic nu e sigur, nimic nu e stabil, Orice formă e doar viziunea alteia... (A persista...) Odată ce ființa iubită nu mai e, poemul cade fulgerat, iubirea e o ceață abia perceptibilă, o perdea de foc, o altă formă de a fi, ceva care amintește de Byzantium, al lui Yeats, unde trăiesc "flăcări" (ființe după moarte): trec oameni întrepătrunși ca flăcările (să facem deosebirea...) În acest
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pann, din monografia amintită, viziunea este complementară, într-un anumit sens, celei a lui Mateiu Caragiale. Între poeții contemporani lui, o stea fixă este și Al.A. Philippide, prin care, cum citim în Salut în Novalis (Al.A. Philippide - Stînci fulgerate), din "Vremea", 27 martie 1930, redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Paginile barbiene sînt și o replică la nedreapta abordare a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Rimbaud", (Conferință, 1947), traducerea de Romulus Vulpescu), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Salut în Novalis. Al Philippide. Stânci fulgerate" (1930), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București, 1984. Barbu, Ion, "Sub Constelația numerelor" (1940), în Versuri și proza, ediție îngrijita, prefață și tabel cronologic de Dinu Pillat, Editura Minerva, București
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în Versuri și proza, p. 133. 6 Ion Barbu, "Rimbaud", Conferința (1947), în Versuri și proza, 1984, p. 190. 7 Ion Barbu, "Joc secund" , în Versuri și proza, 1984, p. 80. 8 Ion Barbu, "Salut în Novalis. Al. Philippide. Stânci fulgerate" (1930), în Versuri și proza, p. 181. 9 The Complete Works of Edga Allan Poe, vol. I-X, Illustrated. With Biography and Introduction by Nathaniel Haskell Dole, Akron, The Werner Company, Ohio, 1908. 10 Notă asupra ediției, Joc secund, ediție
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
domeniul unde adevărul și realitatea strălucesc cu putere" nu este decât lumea formelor - iluminata de cea mai înaltă dintre forme, Divinitatea, în Plato. "Republic", Complete Works, [1907] 1959, pp. 1128-1131. 24 Cf. Ion Barbu, "Salut în Novalis. Al Philippide. Stânci fulgerate" (1930), în Versuri și proza, p. 179: "[...] și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inima a Erdei, catre care Novalis comandă echipele-i de vise ; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
50 Henri Bergson, "Essai sur leș données immédiates de la conscience", în Oeuvres, 1970, p . 89. 51 Ion Barbu, "Direcții de cercetare în matematicle contemporane", în Versuri și proza, 1984, pp. 272. 52 Ion Barbu, "Salut în Novalis. Al Philippide. Stânci fulgerate", 1930, în Versuri și proza, 1984, p. 180. 53 În "imaginea dublă" spune S. Dali, "este vorba despre reprezentarea unui obiect care, fără cea mai mica modificare figurativa sau anatomica, să fie în același timp reprezentarea unui alt obiect absolut
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nous savons bien qu'elle se réduit, en elle-même, à une série d'oscillations extrêmement rapides. Ce prétendu mouvement d'une chose n'est en réalité qu'un mouvement de mouvements". 66 Ion Barbu, "Salut în Novalis. Al Philippide. Stânci fulgerate", în Versuri și proza, [1930] 1984, p. 181. 67 Ion Barbu, "Rimbaud", în Versuri și proza, 1984, p. 191. 68 Termenul, în sine, pare să fie construit de Barbu, după un model bergsonian și cu sensuri apropiate de acesta. ("L
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sau comemorează un act mitic etc. Obiectul apare ca un receptacol al unei forțe exterioare care îl diferențiază de mediul său și îi conferă sens și valoare"67. Forța unei pietre rezidă în substanța ei simbolică, în originea ei ("piatra fulgerată" care vine din cer) sau în consacrarea ei (sacrificiu, jurământ). Pentru Eliade, pietrele cultuale sunt "semne și exprimă întotdeauna o realitate transcendentă", "ceva care îl depășește pe om", incluzând simpla hierofanie reprezentată de anumite pietre, dar și "simbolismul omfalic sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de perfecțiune, ea nu există. Dar, domnilor, dați-mi voie! S-a uitat și la mine, eu nu eram decât pe post de observator și cu psihologia celui care este totdeauna pregătit să asculte vorbele, dar mai ales sclipirile, urme fulgerate ale ideilor consistente. Regizorul meu știe să-și pună în valoare până și barba bogată pe care o poartă dezinvolt și cu prestanță. Dați-mi voie. Creatorii se impun, evident, prin operă. Dar parcă și mai interesant este atunci când ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că moartea poate fi începutul și al frumuseții?! Pentru că atunci s-a-ntîmplat ceva cu inocența mea. S-a zbîrlit ceva în acea inocență, pudoarea mi s-a prefăcut în neîncredere. Și, de la întrebare pleacă alcătuirea fiecărui OM. Numesc (uneori) bărbat hipermateria fulgerată, iar femeie hipermateria mirată. Dar nu pronunț cuvîntul OM pentru a-l oferi astfel hazardului. Spun OM pentru a nu fi niciodată singur. Vezi, Luciane dragule, singurătatea e întotdeauna poetică, dar nu e bună întotdeauna. Zic "bună" și știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de elaborare teoretică în domeniul educației și învățămîntului 247 18. ȘCOALA ȘI PEDAGOGIA ÎN CONFRUNTAREA CU VIITORUL 263 Note și comentarii 272 Indice de nume 296 Cuvînt înainte Et in Arcadia ego... sau îndemn la o călătorie Undeva, în "Stînci fulgerate", Al. Philippide face o confesiune: "Mi-e dat să-mi caut timpul zburînd din eră-n eră/ Și să colind, eratic, prin secolii glodoși./ Tot ce-i contrast m-atrage, și-n mine, ca-ntr-o seră,/ Cresc palmieri alături de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un singur om, cu un șoptit tainic de „Doamne ajută!”, pornim la atac, tot înainte! La început, doar artileria adversă ne face greutăți, însă pe măsură ce ne apropiem de obiectiv devine din ce în ce tot mai greu!... Ici-colo, cineva cade fulgerat! Mergem tot înainte cu salturi tot mai scurte și mai rapide, ne apropiem, dar acum la distanță tot mai mică suntem ținte tot mai mari și mai vulnerabile... Cad oamenii secerați, dar cei neatinși continuăm tot mai rapid înaintarea în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Palavre ! Basne ! George Pruteanu, în ziua de 22 decembrie ora 12,09 se afla, după programul obișnuit la locul său de muncă Librăria 29, cartierul Cetățuia, la 10 km spre sud de Copou . Varianta cu G.P.cade ca o perjă fulgerată . Am înțeles domnule Spiridon, că renunțați la varianta “eliberării în noaptea de 21 spre 22 decembrie, după un schimb amabil de zâmbete cu maiorul C. Matei ”. Foarte bine, e dreptul dvs . Se poate renunța și la beciurile Procuraturii militare . În
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
propune imaginea unei comunități coextensive universului natural ce a născut-o: simbioză colosală de „piatră” și „foc” (două simboluri axiale ale lui C.), generând, în ordine etică, asprime și vigoare: „veac de veac, ne-ncetat, / muntele fostu-ne-a pat,/ pat fulgerat,/ sângerat/ [...] Dormit-am prin brazi, prin brădui,/ cu auzul pe inima lui...” Dacia lui Eminescu și Moldova lui Sadoveanu sunt astfel reinterpretate printr-un ochi vizionar expresionist și cu o elementaritate scitică. Poezia de după război evoluează în două direcții, complementare
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
-ne blidul cu lapte de lună // - Fiule, fiul meu durut,/ Luna, păpușa, nu-i de băut// - Doamne, destul! Murim de foame!/ Fă-ne rost de niscaiva poame!// - Fiule, fiul meu frumos./ Ce cauți tu găsești pe jos”. Negarea absolutului, denigrarea Fulgeratului (Sfântul Pavel) - cum se întâmplă în „lacrimile” nesfințite ale lui Floran (Emil Cioran) - sunt, crede C., mai vinovate decât ravagiile sistemului ideologic al colectivismului economic instaurat cu de-a sila de tancurile rusești. Țiganiada întoarsă pe dos, dar mult mai
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
pământ și-n cer” (Tăcere). Chipuri vii ale zbaterilor vieții și morții - de aceea, „fără pace” - tind să fie florile-simbol ale lui C. Unele - trandafirii galbeni, în care se ghicesc apuneri în durere, crizantemele, „val de-argint, ochi de-argint fulgerat”, făclii ale adormirii, nufărul, „luntrașul” ce bate la porțile nopții, macul, „rug” al sângelui jertfit, violetele martirajului - sunt martori ai Tainelor din adânc, altele, mărturii ale Grației (crinul, „zbor înalt”, „albastră frângere de val”, potir pentru heruvimi „ce lin cad
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
împletite bine, între ele, de liantul aceleiași aspirații spre iubire. Toma Novac, omul din primul episod (nuvelă), și-a găsit, intempestiv, iubirea, întruchipata de Ileana, soție tînără. Șapte zile a pierdut-o, pentru că o cunoscuse întîmplător și privirile lor, instantaneu fulgerate, și-au recunoscut devenirea, ca să-l repet pe Noica, intru ființă sau, mai bine, înspre contopirea în Eros. Laic, Toma Novac nu ia în serios teoriile teosofice ale lui Tudor Aleman despre moartea că accident în calea reincarnării prin metempsihoza
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
a Egiptului antic. Copilul, ajuns la 17 ani, e trimis în oastea faraonului, unde învăța înțelepciune de la mării preoți, se căsătorește. La înmormîntarea regelui, la care tînărul asista, se împlinește viața. O vede pe dăruita inimii și privirea lor, rapid fulgerata, se descoperă și se dăruiesc reciproc, numai cu privirea. Cînd, după peripeții, se duce să-și întîlnească iubita dăruita de destin, este, firește, asasinat. Că și în precedentele împrejurări ale reincarnării, iubirea, descoperită, nu se poate întrupa. Cam la fel
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]