462 matches
-
afabulația alchimică, coborârea htoniană a operei la negru, descărcarea electrică a operei la alb nu erau decât simboluri, transparente pentru inițiați, ale acestei auscultații centenare al cărei rezultat final ar fi trebuit să fie opera la roșu, cunoașterea globală, dominarea fulgurantă a sistemului planetar al curenților. Secretul, adevăratul secret alchimic și templier, consta În a identifica Obârșia acestui ritm intern, dulce, Înfiorat și regulat ca palpitul șarpelui Kundalini, Încă necunoscut În multe dintre aspectele sale, dar, desigur, precis ca un ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
identifica inclusiv la nivelul conștiinței. Eu mă obișnuiam, Diotallevi se corupea, Belbo se convertea. Dar toți eram pe cale să ne pierdem acea lumină intelectuală ce ne ajută Întotdeauna să distingem asemănătorul de identic, metafora de lucruri, acea calitate misterioasă și fulgurantă și splendidă prin care suntem oricând În stare să spunem că cineva s-a animalizat, dar nu credem de-a dreptul că i-au crescut peri și gheare; În schimb, cel bolnav gândește „animalizat“ și imediat vede pe cineva lătrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a avertizat: „Cine se umple de orgoliu din pricina Torei sale În fața ignorantului, adică În fața Întregului popor al lui Iahveh, Îl face pe Tiphereth să se umple de orgoliu În fața lui Malkuth“. Dar ce anume e Malkuth. Regatul acestui pământ, În fulguranta-i simplitate, Înțeleg abia acum. La timp ca să mai pot Înțelege, dar prea târziu, poate, ca să mai supraviețuiesc adevărului. Lia, nu știu dacă te voi mai revedea. Dacă o fi așa, ultima imagine pe care-o păstrez despre tine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și însemnări); de Emil Cioran, care într-o scrisoare către Jeni Acterian mărturisea că se simte "risipit în fragmente", și de mulți alții. Reflecțiile comunicate în Fragmentele lui Lamparia se caracterizează prin forma lor concisă, prin capacitatea de a comunica fulgurant un adevăr, prin unele elemente de surpriză, prin arta de a construi paradoxuri, dar mai ales prin valoarea lor generalizatoare. Theodor Codreanu cultivă brevilocvența specifică aforismului, în primul rând pentru capacitatea ei de a închega sintetic un adevăr care pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
învăța să fim oameni și de a înțelege arta printr-un fel de concentrare-relaxare morală. Voluptatea de a gândi desfide imobilismul și reclamă vlaga dialectică. Rezultă jocuri foarte serioase ale minții, raportate la categorii fundamentale ale spiritului sub forma zicerilor fulgurante. Pledoaria pentru scrisul scurt, de maximă concentrare, incitant, vine imperios din imboldul esențializării, împotriva prolixității. De pildă, Maiorescu scrie concis, pe câtă vreme Gherea e dezlânat. "Meritul lui Borges de a fi scris atât de scurt", cugetă Lamparia. Dintr-o sumă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
clasicilor. În principala sa lucrare, Moraliștii francezi, V. analizează moralismul ca „unul din izvoarele gândirii psihologice și sociale moderne”, dar și în plan literar, cu consecințe esențiale asupra prozei franceze: „sobrietatea, tendința către generalizare, capacitatea de a găsi o imagine fulgurantă ce învie un gând abstract”. Eseista reliefează, în capitole monografice, profunda subiectivitate a naturii umane în confruntarea cu conceptele de libertate și fericire la René Descartes și la Montesquieu; reia tema discutabilei sincerități a lui Michel de Montaigne; studiază, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290510_a_291839]
-
o viață, prelungind la extrem năuceala și tristețea de neîmpăcat, de la debutul unei despărțiri ireversibile. Apoi, blugii jerpeliți Dolce & Gabbana și tricoul galben, se contopesc cu decorul cel argintiu, fabulos. Poetul face și acesta un pas, în lateral, schimbându-și fulgurant unghiul de observație. Mai mult decît suficient, pentru ca aglomerarea holografică ordonată, de edificii marmoreene clasice, să dispară și ea, dizolvată în eter, reintrându-și în drepturi depline, peisajul cel mai anodin, comun: Stradela ocolitoare, a Muncii, prima de la colțul din stânga
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Stănescu (1999). O amplă sinteză, Istoria literaturii române contemporane (1941-2000), se află în pregătire la propria editură, Mașina de Scris. Volumul Preludiu, panoramă selectivă a literaturii române actuale, e alcătuit de Ș. cu înzestrare de comentator și de gazetar: notații fulgurante, spontane și trasate cu o mână sigură, ce se remarcă mai degrabă prin acuitatea percepției și dezinvoltură decât prin rigoarea construcției sau prin deschidere teoretică. Dacă sinteza finală, oarecum didactică, este mai puțin convingătoare, analizele ce pun uneori în valoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
Patul lui Procust, relevanța mitemului s-ar susține prin intermediul efectului de iconicitate. Charles Sanders Peirce consideră că iconul conține, în principal, două funcții: simbolizarea și imitarea/asemănarea. Conform teoriei lui Peirce, iconul există numai în gândire și are un caracter fulgurant. Filosoful Ed. Husserl comentează ultima caracteristică astfel: percepția momentană a iconului este asemănătoare "cu privirea aruncată cu un singur ochi, prin gaura de la cheie, asupra unei picturi." (trad. n.)175 Tocmai în spiritul efectului iconic, romanul Valurile al Virginiei Woolf
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe aceștia doi chiar în text, de data aceasta discutând despre moartea prietenului lor comun, Fred Vasilescu. În debutul capitolului Într-o după-amiază de august, apariția pe stradă a Emiliei îl convinge pe Fred să își redacteze jurnalul. Simpla și fulguranta ei prezență e mai convingătoare decât argumentele Autorului: "De multe ori am stăruit pe lângă el să scrie, fiindcă nu numai că da în convorbire acea expresie unică de trăire adevărată, dar... i s-a părut atât de absurdă propunerea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dublu arhetipal al regelui defunct și simetria merge până acolo, încât cei doi nu pot fi observați decât de fiii lor. E drept că regele asasinat se arată pentru prima dată lui Horatio și ostașilor din gardă, însă apariția e fulgurantă și învăluită în tăcere. El nu dorește să vorbească și să deconspire taina decât în fața fiului său. Prințul Danemarcei și Gelu Ruscanu resimt ca pe o povară metafizică o atare înzestrare de a cunoaște Moartea, înainte ca ei înșiși să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ales, în cuplu, este animat de înșiruirea unor imagini, linii, culori, sunete, asociate figurilor prezente sau absente, ce le-au marcat într-un anumit moment existența. Amurgul devine pentru personajul feminin din Apus timpul propice rememorării, gândurile oprindu-i-se fulgurant asupra destinului nepoatei sale Maria-Alma, moartă într-un accident de mașină. Portretul fetei este recompus din frânturi de replici și amintiri ce-i scot la iveală volubilitatea și farmecul. În Doliu, tulburarea provocată de moartea câinelui credincios devine pentru Anicuța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
neurologice; 5. crize epileptice generalizate convulsive tonico‑clonice și de alte tipuri, cu frecvență mai mare de una până la trei pe lună, cu/fără tulburări psihice intercritice sub tratament antiepileptic; 6. dureri continue sau crize, cu frecvență medie, hiperkinezie, dureri fulgurante, dureri talamice, rezistente la tratament. Notă: Copiii cu aceste deficiențe pot fi încadrați în gradul mediu de handicap, dar corelat și cu evaluarea psihosocială. b) deficiențe funcționale accentuate: 7. deficiențe în statică și mers care fac ca persoana afectată să
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
a lui Bacovia, în special, în Stanțe burgheze, când, emancipat de modelele simboliste, poetul ajunge la acea poezie a stagnării și a implicitului. De altminteri, cartea Svetlanei Matta, de o concizie și o pătrundere cu totul remarcabile, plină de intuiții fulgurante, dar riguros coherente, mergând drept în miezul lucrurilor (carte care va trebui neîntârziat tradusă la noi), concordă în viziunea și referințele ei cu excelenta monografie a lui M. Petroveanu. Amândoi autorii fac foarte justa apropiere între inhibiția și abulia bacoviană
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
adevărat act de curaj, remarcat ca atare de comentatori. Un act de curaj care comporta riscuri, poemele cu formă fixă producând aproape inevitabil impresia monotoniei, a repetării mecanice. Rondelul orei fermecate învederează totuși câteva atribute esențiale: „o poezie a intuiției fulgurante, uneori atroce, dar cel mai adesea discrete, de o discreție care estompează deopotrivă și disperări, și entuziasme”, ca și „un remarcabil simț al ritmului”, datorită căruia „poeta strunește admirabil materia verbală, nu prin constrângeri de sens, ci printr-o transcendență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290624_a_291953]
-
poeme în proză, conținând scene pitorești sau bizare, puțin absurde uneori, evocator-enigmatice. Universul banal al cotidianului rutinier, cu micile sale drame, generează stări emoționale uneori ambigue, care sunt privite fără patetism, cu o anume înțelegere resemnată și consemnate cu delicatețe, fulgurant, într-o viziune mai degrabă cinematografică. Alaska, patria totemurilor (1973) este o carte de știință popularizată, construită cu profesionalism, prin valorificarea unei solide bibliografii de specialitate. Este descrisă viața eschimoșilor, cu o relatare amănunțită a originii, istoriei, modului de viață
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
fantomatica apariție a unui marinar, prezență nicicând sigură, între vis și realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esența lucrurilor și a faptelor (acestea mereu fulgurante, incisive, de o concentrată forță epică). A XI-a poruncă (1969) are la bază experiența teatrală a autoarei. Scena și culisele ei sunt descrise cu o claritate analitică din care nu lipsesc nici melancolia, nici cinismul sau sinceritatea brutală, alternând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
diverse forme de artă, opinii rostite cu genuină nonșalanță aparțin, cel puțin pe un versant, unui ludic sociabil; pe versantul opus, rațiunii i se supune un control al inimii, încât polaritățile contrarii vorbesc de aventura cuvântului și autoexil, de revelații fulgurante și închidere în dezolare. Conștient că gravitatea gânditoare din Elegii frizează retorismul, ducând inevitabil la frigiditate, experimentatorul, truditul de căutări fără răspuns izbucnește în apostrofe, descărcându-se; câte un interludiu ironic sugerează alteori o fugitivă detașare. Câte o mostră de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care declara că-l invidiase), cu Marin Sorescu, cu devotatul Gheorghe Tomozei (îngrijitor al postumei Lupta cu inerția și autor al volumului Moartea unui poet, 1972) -, precocele Labiș devenise în scurt timp personalitate polarizantă: era clasicizat. Cum cercul vieții lui fulgurante se încheia în a douăzeci și doua noapte a unui decembrie mohorât (1956), cum ale sale ultima verba (notate de Aurel Covaci la căpătâiul muribundului) se refereau la Pasărea cu clonț de rubin care-l strivea, evenimentul tragic a avut
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cade în derizoriu: "Dans în sala de ospețe a zeilor!... se servește ambrozie și porumb fiert... taci, fă dormiți o / dată strigă mama... și nectar, șopteam eu, în / continuare". A surprinde gândirea în stare genetică, embrionară, nedistilată, a percepe tranzițiile fulgurante ale comunicării în devenirea lor intimă, iată preocupări temerare. A face poezie și din "buletinul de analize", a crede că "o fi o lege a poeziei tot lucrul trăznit" acestea convin îndrăznelilor unui spirit expansionist, cu imaginație torențială. Frazarea dezlegată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale dezarticulării în linii îngroșate expresionist. Primul volum personal, Poemele Nordului (1984), stă sub semnul „scutului iernii”, anotimp al singurătății, care îngheață imaginația și impune doar imaginea. Versurile din ciclul Trunchiuri și ilustrate sunt niște „antipasteluri” (Cristian Livescu), pentru că notațiile fulgurante, crâmpeiele de peisaj vorbesc despre o derealizare a realului. Dezarticularea senzațiilor, lipsa de coerență a eului sunt transpuse în plan morfosintactic prin sintaxa discontinuă, prin aglomerările substantivale sau verbale, prin lipsa majusculelor. Ceea ce asigură, în ultimă instanță, unitatea este memoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
atenția decât (după știința mea) lui Sorin Adam Matei, care-l dezvoltă, ce-i drept, într-o carte 224. Autorul este istoric de meserie și poet din generația '80, trăitor în Brașov. Pentru dânsul, fenomene paramoderne sunt apariția unor grupuri fulgurante de intelectuali ("boierii minții") în condițiile economiei de piață de după 1989. În acest sens, remarcă afirmarea spectaculoasă a grupului sudat în jurul lui Gabriel Liiceanu, al cărui produs principal pare să fie H.-R. Patapievici. Un alt grup ar fi cel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin Bacovia, Minulescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu și Nicolae Labiș. Încoronarea ultimă e ceea ce poetul însuși a numit poetica rupturii, pe care dispariția prematură l-a împiedicat s-o contureze teoretic până la capăt. E reconstituibilă, totuși, din "artele poetice", din fulgurantele sale eseuri, din scrisori și, mai ales, din Antimetafizica. Lui Nichita Stănescu îi plăcea o "definiție" a personalității lui Bacovia provocată de Grigore Hagiu: "Ce drojdie de Eminescu!" Parafrazând, s-ar putea spune: Ce pâine de Eminescu e acest Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ionalitatea ?i credin?a �n progresul tehnic propov?duite de doctrina saint-simonian?, care inspiră pe atunci numero?i ingineri ?i industria?i. �n majoritatea lor, arhitec?îi s�nt �n defensiv? �n fă?a dublei provoc?ri a dezvolt?rîi fulgurante a construc?iei metalice ?i a creativit??îi inginerilor ?i antreprenorilor �n acest domeniu. �ntr-adev?r, ?coală de Arte Frumoase de la Paris, care succede academiilor regale, �n 1793, �?i men?ine �nv???m�ntul fondat pe exerci?îi de compozi
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
solemnă și patetică, veșnic uimită și sensibilă la „frumusețe și grandoare”, aplecată asupra realității imediate, dar percepută din „perspectiva lui Sirius”, pășind prin mizeria lumii înconjurătoare, dar cu capul în cerurile sublime. O viziune estetică a realității și o conștiință fulgurantă produc tablouri de neuitat, pagini antologice trasate cu un simț tragic revelatoriu. Așa sunt descrierea minei de aur de la Roșia Montană, interioarele austere ale locuințelor moților, ritualul lent în care o femeie mănâncă un măr, moartea simbolic-tragică în noaptea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]