458 matches
-
avînd pe soclu, în dreapta, un vultur, iar în stînga un dorobanț, care ține în mîna dreaptă o goarna, iar în cea stînga o armă, totul în argintiu; în cartierul din dreapta sus, în cîmp auriu, profilul unei fabrici cu un coș fumegînd, totul în roșu; în cartierul inferior, în cîmp albastru, o ancoră argintie flancata de cîte un pește auriu în poziție verticală cu capul spre baza scutului; cartierul este brăzdat pe orizontală de linii ondulate aurii. În partea centrală a stemei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135706_a_137035]
-
cu rânjetu-i diabolic lipit pe trunchiul unui afet de tun piramida de fildeș a altui dictator în vogă al momentului, Iosif Visarionovici Stalin - devenise dintr-o dată umbra închisă la culoare a unei istorii extrem de furtunoase a lumii, ce se ridica fumegândă acum la ceruri din cenușa nestinsă încă a nenumăratelor destine zăvorâte pe veci în spațiul îngust al unei secunde cu chip de ghilotină ucigașă, iar Europa răsăriteană șervețelul de hârtie, unde, încă din octombrie 1944, Winston Churchill mâzgălise din foarte
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 by http://confluente.ro/Magdalena_albu_paralela_45_1_magdalena_albu_1377340782.html [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
ai venit înaintea mea? Nu neapărat, dar cum mai puteai tu să ai timp să fumezi o țigară cu domn’ profesor, o taxă ea imediat, văzându-i scrumiera pe spătarul fotoliului în care lenevea Brigitte și restul de țigară încă fumegând. Emanuela acum purta o fustă din material raiat din velur roșu, scurtă, până deasupra genunchilor, scoțând în evidență pulpele sale frumos desenate de finețea ciorapilor supraelastici. Geaca din imitație de piele pe care o purta peste o maletă subțire din
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_interzisa_roman_cap_stan_virgil_1386790040.html [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
solul otrăvitor al lui Biru-2. Unui observator ocazional, asta i s-ar fi părut sfîrșitul. Puternica, odinioară, regină a magistralelor siderale nu va mai zbura niciodată, pentru că acum nu mai era decît un morman de două sute de funți de fierotenii fumegînde. Nici un semn de viață nu li se arătă dinspre tragica epavă mecaniscoadelor care se buluciră afară prin trapa secretă ascunsă în stîncă și se tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
nu mai era decît un morman de două sute de funți de fierotenii fumegînde. Nici un semn de viață nu li se arătă dinspre tragica epavă mecaniscoadelor care se buluciră afară prin trapa secretă ascunsă în stîncă și se tîrîră către rămășițele fumegînde cu toate detectoarele detectînd la maximum de amplificare. „Raportați!”, țîșni din radioreceptor. „Nici un semn de viață pînă la a cincisprezecea zecimală!”, turui operatorul mecaniscoadelor între două blesteme, înainte de a transmite semnalul de întoarcere la bază. Mecaniscoadele clămpăniră vicios din fălci
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
operatorul larșnic, ale cărui degete corupte țîșniră spre declanșatoare îndată ce-i localiză pe intruși. N-avea însă nici o șansă; razele țîșnite simultan din cele două dezintegratoare îl transformară în mai puțin de o milisecundă într-o bucată de carne carbonizată, fumegînd pe scaun. Justiția CCC-ului ajungea, în fine, în vizuina larșnicilor. Era adevărata justiție, finală și impersonală, imparțială și distrugătoare, pentru că în acest lăcaș al răului nu existau inocenți. Forțele feroce ale răzbunării lumii civilizate culcau la pămînt tot ce-ntîlneau
Șobolanii Spațiului by https://republica.ro/c-obolanii-spac-iului [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
care răsar șuvițele vegetale, foame și sete de absolut, chip cioplit de cuvinte pentru veșnica tinerețe. Dar și « teama de gol / dinăuntrul cuvântului / golul din cetatea tăcerii » - ca un pământ sterp, cu buze crăpate de arșiță, fântână înnămolită - sufletul scindat fumegând. Iată și chipul poetului desenat de el însuși : « eu / dragoste de răsadul Tău de lumină / de conținutul textului / FIAT LUX / și lumină se făcu / spre îngemănare / cu veșnicul întuneric / lumină / de Tine / pentru noi / din care toate s-au făcut
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Cartile_seniorilor_citind_gerunzii_cezarina_adamescu_1350294046.html [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
îndepărtat, a fiindului auto-surghiunit dincolo de fruntariile nefiindului, a eului stingher și îndurerat, plecat în căutarea perechii sale nepereche. Așa cum e și poezia îndepărtării aproapelui, deznădejdea clocotind la poalele unui vulcan stins de lacrimile pogorâtoare din înaltul simțirii, pecetluind soarta magmei fumegânde a unei Iubiri imposibile... Căci poezia aceasta este ca un joc de puzzle, punând la grea încercare răsfățul întru poezie al lectorului dedicat genului. Dar, mai ales, e un concert melancolic, o simfonie pendulând între Bach și Mahler, în fundalul
CE SPUN CRITICII DESPRE POEZIA LUI VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 by http://confluente.ro/Ce_spun_criticii_despre_poezia_pompiliu_comsa_1369628390.html [Corola-blog/BlogPost/354929_a_356258]
-
Siria, altarul martirilor care au renunțat la propria lor viață pentru a duce cu ei Dincolo credința în Cristos se întinde ca un decor macabru, printre ruine, fără ca lumina din candele să își facă vizibilă pe undeva, lângă vreun ciot fumegând de cruce, materialitatea. Am spus cruce?!... Nu, crucea nu mai există deloc ca însemn mortuar specific acolo, în locul unde s-au născut odinioară sfinți, iar azi a coborât abrupt întunericul. Ea, crucea, a devenit doar un contondent obiect al morții
CHIPUL LUI IISUS RĂSTIGNIT PRINTRE FLĂCĂRI... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/magdalena_albu_1447026926.html [Corola-blog/BlogPost/342841_a_344170]
-
Acasa > Impact > Istorie > TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR (ROMAN CIOROGARIU) Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 170 din 19 iunie 2011 Toate Articolele Autorului (6 dec. 1852- 21 ian. 1936) Desprins dintre coastele frământate și fumegânde încă ale Apusenilor, Roman Ciorogariu se naște în localitatea arădeană Pecica, la 6 decembrie 1852. Tatăl său, Dimitrie, se trăgea dintr-o familie de moți din satul Ociu, de lângă Brad, a cărei înaintași au fost dezrădăcinați și strămutați după Revoluția
TESTAMENTE UITATE-TESTAMENTE CARE DOR (ROMAN CIOROGARIU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 by http://confluente.ro/Testamente_uitate_testamente_care_dor_roman_ciorogariu_.html [Corola-blog/BlogPost/367241_a_368570]
-
Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășita din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - reduta, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Față pala, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lasă să îi alunec Și îmi numără săgeți (Soarele peste un pântec) Răspândite din pereți. Din pupile-mi numără Nici rutină, nici extaz; Pentru noi, nu mai era Ticăitul unui ceas. Buze reci și
LA REVEDERE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1495966710.html [Corola-blog/BlogPost/340952_a_342281]
-
țară. RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL MEU Semne de toamnă - tăcerea din grinduri, Sălbatice valuri mai freamătă-n larg Nisipu-așteptând vâlvătăi de săruturi De raze lucind pe bătrânul catarg. O mare albastră - nici urmă de volburi - Pe-o navă zdrobită de mal, fumegând, Altar de cenuși frământate sub ruguri Și ruga ce curge-ntr-un șipot de gând... Ce liniște-n cală, se-aude doar marea Și-o pală de vânt ce adie pe punte. Cu mine aș dori să ucid depărtarea, Cu
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1409401678.html [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
fie cunoscută: după ce l-au omorât pe copilul Dinysos, Titanii au mancat din carnea lui. Zeus, plin de furie în fața acestei nelegiuiri, și-a repezit fulgerele asupra lor și i-a ars cu razele Soarelui uriaș, iar din rămășițele lor fumegânde a iesit o rasă necunoscută până atunci, rasa oamenilor muritori... Rasă oamenilor muritori sau doar o Femeia care naște una din cealaltă același copil: un copil cu o fatza de soare în două mâini, din care se naște, chiar în
VA DORESC CER INALT SI IDEALURI PE MASURA de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Va_doresc_cer_inalt_si_idealuri_pe_masura_.html [Corola-blog/BlogPost/357366_a_358695]
-
Ross Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului MEMORIA Memoria este neliniștită! După ani și ani, ea continuă să proiecteze imagini halucinante despre un genocid, unic în istorie: lagăre înconjurate de sârmă ghimpată electrizată, crematorii fumegânde zi și noapte, șiruri de copii, femei și bătrâni așteptând lăcomia morții. O atmosferă apăsătoare, călătorii fără întoarcere, fum, mirosuri pestilențiale, o nebunie în care deținuții erau vinovați fără vină, iar SS-iștii se plimbau detașați de parcă erau într-un
CUMINŢENIA PĂMÂNTULUI (VERSURI) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/harry_ross_1491314431.html [Corola-blog/BlogPost/370148_a_371477]
-
salcie, țigăncile îi ziceau lohancă în care urma să scoată de la fiert rufele și să le spele cu leșie de ciocălău de popușoi. Eu care ma țineam de tot felul de năzdravanii ce-mi trece prin cap: iau un ciot fumegând din foc și fug când nu mă văd țigăncile și-l văr adânc în sura cu paie ce se află în dosul casei. Apoi frumușel mă duc să fac alte năzbâtii. Nu trece mult și aud: Pojar! Pojar! și sura
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 by http://confluente.ro/Prietenul_meu_vichentie.html [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
El nu și-a jertfit decât dreptul său braț. Eu, neavând mai de preț decât inima, pe ea am sortit-o flacării, dar n-a ars de tot : un ciob mai pâlpâie în casa înghețată a trupului coborâtor din’ naltul fumegând al Crucii. BLASPHEMY Mucius Scaevola was not my brother. He only sacrificed his right arm. I, having nothing more precious than my heart, doomed it to the flames, but it wouldn’ț burn ouț: a shard of it is still
MARIANA CRISTESCU by http://confluente.ro/articole/mariana_cristescu/canal [Corola-blog/BlogPost/374241_a_375570]
-
cu-mbrățișări de noapte, În ochii tăi voi plânge cu ploile-n idilă, În zbor de deget scris,tu ești sfioasa-mi carte, Dă-mi gânduri de putere să-ți pildui reverie, Să nu mă pierd de tine prin frunze fumegânde, Ferice-n plete-or curge, în ochi caldă privire, Petale de-albe aripi, să rup văzduh de unde, Îmi ești visare-albastră, albastră-i rătăcirea, Albastră mi-este boala, albastre plâng oceane, În galbenul tău drag galop mi-e regăsirea, Și-n
de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1451651663.html [Corola-blog/BlogPost/350248_a_351577]
-
simt însă cel mai atașat și pe care aș dori-o verosimilă are la bază o legendă a locului : zice-se, o regină a unui neam de femei frumoase, amazoană în variantă nord-americană, cu ceva miros de pulbere și colt fumegând, în fapt cârmuitoare a unui neam eteroclit prin sângele căreia curgea din belșug sânge polinezian - ba chiar dinspre antipozi și care se recomanda stăruind răspicat și poruncitor, cu mândrie și nesfârșită grație trisilabică, cu numele de CA-LA-FIA, tot ea ocrotitoare
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_ii_.html [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
visul buchetului / de Luceferi” (În raza sufletului), în „eternitatea / Cercului / tăcerii albe” (Apoteoza Cercului), neprihănite, poetul se dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu /pe brațele depărtării /fărămituri de stele / și chiar un nimb / rămas / de la ospețele / olimpienilor zei / fumegând / peste culmi / ca potcoava / fulgerului”. În viziunea poetului filosof, cuvântul devine limbaj al rațiunii, iar acele fonetisme - desprinse din îmbrățișarea cădere-vals „picături de tăcere străbătând tăcerea” (Samuel Beckett) se doresc dezlegare de mister, se doresc dezâmblânzire, balsam binefăcător întru cunoaștere
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 by http://confluente.ro/Nunta_cuvintelor_smerenia_cuv_marian_malciu_1376404583.html [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
pelerinii însetați de dor... Dimineața aceasta, mi-a curățat apoi rădăcinile, să pot crește liberă cu privirea spre cer, să cresc încă o dată și încă o dată cu visul singurul care mi-a mai rămas în durerea plânsă fără glas... Dimineața aceasta, fumegând în timpul scurs pendulează distanțe de-a lungul zborului și aruncă liberă cu flori peste arborele vieții crescut și el din rădăcini de vis. Referință Bibliografică: Dimineața... / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1166, Anul IV, 11 martie 2014
DIMINEAŢA... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 by http://confluente.ro/Dimineata_ecaterina_serban_1394541114.html [Corola-blog/BlogPost/353510_a_354839]
-
timpul prea se duce; Aș vrea să vin dar nu am cum E vreme de răscruce. Mi-e dor de vară, de grădină De voi văzăndu-vă râzând, Mi-e dor de tine, de bunică Mi-e dor de coșul casei fumegând. Crede-mă o mamă dragă! Nu trece zi să nu mă-ntreb Cum mai e camera noastră, Și cum e patul meu cel vechi. Mai spune-mi mamă! Ce fac câinii? Mi-e dor să îi aud lătrând Mai ai
DOR DE CASĂ, DOR DE VOI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 by http://confluente.ro/beatrice_lohmuller_1423696881.html [Corola-blog/BlogPost/362260_a_363589]
-
îmi tot șoptește Cuvinte care-acum nu le-nțeleg. Dar văd că prea adesea se zorește Să-mpartă-n două ce a fost întreg. Cândva mi-ai fost o flacără arzândă Acuma văd cenușa ta și scrum. Din care se ridică fumegândă Ideea ce își caută alt drum. Mi-e milă și de mine și de tine (că ne-ncurcăm acum unul pe altul). - Tu nu ai vrea ca să ne fie bine ?! Și eu să nu mai fiu încornoratul ?! Să fii tu
ÎMBRĂȚIȘARE FINALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1473314736.html [Corola-blog/BlogPost/378324_a_379653]
-
zise nebunului folosind un apelativ nou și intuind dorința acestuia. Apoi îi întinse și lui mâna. Cel din fața sa i-o strânse puternic, închizând ochii de câteva ori, dorind parcă o reconstituire a vremurilor de odinioară, puține și îndepărtate, dar fumegând ca o torță uitată pe țărmul apusului. Apoi continuă: Ia mâncarea de la domnul comisar! Și eu am ceva pentru tine. Câteva borcane cu gem, de toate felurile. Știam că-ți plac. Și mai știam că te voi găsi aici. Ești
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Promisiunea_de_joi_ix_gina_zaharia_1367001734.html [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
stradă, devin golani și prădători. Miliardele de tone de noxe care se află în stratosferîar putea într-o zi să se plictisească și să coboare pe pămînt. Nu va fi o sărbătoare! • Iubirile sunt de trei feluri: arzătoare, pâlpâitoare și fumegânde... când cărbunii amorului din jar s-au prefăcut în cenușă. • Eistă o lume subterană care nu cunoaște nicio lege. Strivește totul, nimic nu drege. • Vom regreta mereu zilele apuse, au dus cu ele atâtea cuvinte sublime și nespuse. • Istoria ne
GÂNDURI REBELE (25) – AFORISME (8) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/harry_ross_1464149232.html [Corola-blog/BlogPost/378980_a_380309]
-
din 09 decembrie 2016. Ecoul pașilor se stinge hohotind surd în tăcerea timpului meu tu crezi c-am învățat să mă accept într-un acum imprecis eu tac să nu-ți tulbur amăgirea ascult cum trupul își scutură frunzișul lumina fumegând pe finister în seară au mai rămas în noi himere amiezile de vara anemică ispită cu tinere dogori rotindu-se cărunte pe umerii prea slabi să poarte rodul grădinilor încă necules în sufletul inundat de ceață șoimii își poartă zborul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/agafia_dr%C4%83gan/canal [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]