436 matches
-
mai lung Trec griorile cântând dialectal, Nu ies din rând. * Pe patine, gheața cenușie a asfaltului Întorcând uneori capul. După nimfă, trei centauri pe biciclete Ce ai putea să spui, Daphne? Întreabă satirul. Ploaia de foc cade - O stinge mlaștina, fumegând, de turbă * Acolo e măgura, mai jos o prelucă Urc prin pădure după ciuperci. Oi înfundate una în alta, berbecii, vigilenți - Cicadele scârțâie pe o vioară nedată cu sacâz Mai încolo e butura, înspăimântătoare, Buhai de baltă în mătasea broaștei
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
picioare pămîntul cărat, adus cu trudă în saci și în pumni peste graniță, adunîndu-l în căuș îl duceam îndărăt, strecurându-ne umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet, pentru a-l duce în țară străină și-a-l așeza în fața steagurilor coborîte în bernă. Închinîndu-ne la idoli străini cu picioare de lut, îl duceam îndărăt sub privirile pline de ură ale cîinilor ce-și făceau somnul
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau groapa comună.... Cînd treceam înapoi cu pumnii strînși
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
cealaltă parte a rîului groapa comună.... Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau în beznă. Fără să ne dăm seama, noi
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
reprimă cu aceleași metode și puști ca ale contrarevoluției, atunci în ce constă inocența ei? Înălțimea idealului? Justețea cauzei? Există cadavre juste și cadavre injuste?"; , Toată problema unei revoluții e reprimarea, pedeapsa? Urmă o tăcere. Între Babelul ucis și pușca fumegândă apăru un soldat care ținea în mâini un pachet de cărți pe coperta cărora era desenat un soldat ținând la piept un automat; voi putea invoca inocența mea pentru debutul meu literar? Mi-am spus fără menajamente că mă scrântisem
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
în putrefacție ca un preot în bunătatea lui/ scandal în tulpina citrică a răsăritului de soare/ și cleiul umbrelor pe drumuri/ acel amestec de schilozi orbi și copii gușați care dă nume speciei noastre/ acea combustie spontană a unei căpițe fumegînd în noapte/ iar a doua zi pe iarba verde rămășițe din patru picioare margini de fustă și de pantaloni" (Gherasim Luca și pastila de zaharină). Din astfel de recompoziții autorul speră a obține un adaos esențial la Creație, de ordinul
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
ar putea să mai cadă doar pentru cîteva secunde de iubire. Septembrie, 2013, Castelul Peleș. Lucian Pintilie primește medalia „Nihil sine deo” din partea Majestății sale Regele Mihai. Principesa Margareta acordă decorațiile. Simt zborul pescărușilor peste livezi de vișini, peste cîmpuri fumegînde, peste obstacole mai mici sau mai mari, peste chin și lacrimi, peste suferință și revoltă, peste nedreptate, peste adevăr, peste coșmaruri, peste dictaturi, peste zeci de ani în care Lucian Pintilie a vrut să fie el însuși. E seară. Se
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
stele și cruci M-am născut între drumuri Nici noapte nici zi în mijlocul unui secol încă fumegând de sub lespezi de piatră Stele și cruci Nici un cuvânt nu era la locul lui Cuceritorii își lingeau rănile deja plănuind alte utopii Părinții aruncau cu pietre în zidul din fața casei Și istoria le întorcea și celălalt obraz Grăbită să-și
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
mă vrăjește iarăși când jar devine. Ce-a fost între noi s-a numit iubire. Nu am vrut nicicând să te duci departe. Ți-ai întipărit chipu-n amintire până la moarte. Îți mai amintești primele-nceputuri când îmi aduceai ruguri fumegânde și-n timp ce ardeam m-alintai cu cnuturi ce păreau blânde? Ai îmbătrânit și-arăți obosită, dar eu te iubesc ca-n apuse vremuri findcă-n locul meu ești nefericită, suspini și tremuri. Anatol Covali Referință Bibliografică: Când trist te
CÂND TRIST TE NĂRUI TE ÎMBRĂŢIŞEZ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373731_a_375060]
-
cum ar veni. S-a închis cuptorul și s-a așteptat. Când am deschis, era ceva fum, așa că am și filmat. Mai multe duble chiar. Regizorul părea mulțumit, așa că și-a trimis colegul (cel fără demnitate) la baie, cu plăcinta fumegândă, să stingă guguloiul. În timpul ăsta, el se uita pe cameră, să vadă ce a ieșit. S-a uitat, s-a înverzit și a luat-o la fugă către baie, să-l oprească pe coleg din oprirea emițătorului de fum. A
Dezvăluiri din culisele unui spot by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19277_a_20602]
-
El nu și-a jertfit decât dreptul său braț./ Eu, neavând mai de preț/ decât inima,/ pe ea am sortit-o flăcării,/ dar n-a ars de tot/ un ciob mai pâlpâie/ în casa înghețată a trupului/ coborâtor/ din’ naltul fumegând/ al Crucii.” Poezia este o profesiune de credință, relevând sentimentele poetei, ca vibrație a inimii, seismograf al durerilor lumii, care ard pe crucea creștină, semn al speranței ce i-a mai rămas. Poezia Marianei Cristescu este o poezie sintetică, dar
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
ai venit înaintea mea? Nu neapărat, dar cum mai puteai tu să ai timp să fumezi o țigară cu domn’ profesor, o taxă ea imediat, văzându-i scrumiera pe spătarul fotoliului în care lenevea Ramona și restul de țigară încă fumegând. Angela acum purta o fustă din material raiat din velur vișiniu, scurtă, până deasupra genunchilor, scoțând în evidență pulpele sale frumos desenate de finețea ciorapilor lycra. Geaca din imitație de piele pe care o purta peste o maletă subțire din
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
aplaudați de reporterii care difuzau știrea. Un fapt divers care se pierde în noianul de amintiri. Dacă însă reporterul î-mi reproșează că nu știu românește, pentru o cratimă la s-a, mă revoltă neștiința lui în probleme tehnice. Gheața fumegând nu se „stinge” cu apă! Tot așa la un verb „de a doua” mă pot face înțeles și folosind terminații mai puțin academice! Nu m-am instituit drept vânător de greșeli. Dar această lucrare este rodul unor „perle” tehnice culese
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
trecutu-ți mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ți mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deși moare valul, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Vis de răzbunare negru ca mormântul. Spada ta de sânge dușman fumegând, Și deasupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâltoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața pală, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și îmi număra ... Citește mai mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând - petale,Tainele din tot misterul.Tremurând, către plafon,Răsucea câte-o idee
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi -Buze de tăceri sudate.Și privirea lui - redută,Peste umeri - un cuvânt,Pân-atunci, foarte pierdutăLespede grea și mormânt.Fața pală, tremurând...Suflete se înnodau,Dinăuntru-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși îmi număra ... III. TRANDAFIRI SĂLBATICI II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. "De ce ești trist și-ngândurat Și stai așa, în neputință, Când
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
asasinului ar fi introdus În amestec și o componentă mai rezistentă. Lovi coaja Întărită de-a lungul cefei mortului, În mod repetat, producând o serie de mici crăpături, așa cum văzuse, cândva, că se proceda În varnița de la țară. Metalul Încă fumegând ieșise, Încetul cu Încetul, din temnița sa de țărână, În timp ce acoperământul se desprindea sub ciocan. Capul Începu să apară. Ascunsă În tencuială, o frânghie trecea pe sub bărbia omului, strângându-i gâtlejul de stâlp. Acesta aera secretul care Îl menținea drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
l-a primit. De cîteva nopți se furișa după lăsarea Întunericului, cînd toate zgomotele descreșteau, acolo În spate, unde șinele albite de praf se strecoară Între magaziile coșcovite ale stației de betoane și maidanul uriaș, plin cu containere de gunoaie fumegînde, unde nu mai mișcă nimic decît șobolanii În petrecerea lor nocturnă, printre cutii de conserve aruncate și sticle goale În veghea palidă a unui felinar cu neon care se stinge și se aprinde cînd te aștepți mai puțin, stătea lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al unui robot, Marduk, celebrul Indra, Vali Nebunu’, Hades, Elefterie, patriarhul Pleistocenului, precum și John Gaudeamus, regele swing-ului, majoritatea fumegânzi și translucizi ca niște aburi, unduind asemenea fuioarelor și abia văzându-se, ceea ce însemna, destul de evident, faptul că nu existau și nici nu existaseră vreodată, fiind niște creații pur umane, niște închipuite figuri cărora strămoșii celor prezenți în public le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se va despica, sub o neașteptată ploaie de flăcări. Altminteri, avea să aibă el grijă, și Încă repejor, să le poruncească străjerilor un teribil repulisti. Nu o să mai lase piatră peste piatră din spelunca aceea, iar Ceccherino, mistuit sub ruinele fumegânde ale văgăunii sale, va rămâne ca o cumplită Învățătură de minte pentru toți invertiții... Pe neașteptate, vocile se domoliseră, ca și când cerul i-ar fi ascultat Într-adevăr blestemele, iar Îngerul răzbunării care distrusese Sodoma ar fi urmat să sosească dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu ne sfârtece pe noi, ci pe alții, până aici e clar. Se ia un vas Erlenmayer cu gâtul larg, de format mare, capacitate cca 500 mm. Apoi se folosesc două tuburi de sticlă (eprubete), una plină cu acid azotic fumegând, cealaltă cu un amestec de 1:1 format din clorură de potasiu și zahăr. E clar? Rainer spune că e clar, dar din precauție preferă să n‑o facă pentru că în curând o să înceapă cea mai frumoasă perioadă, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din pânzele dintâi, Liric pur! Închipuirea te petrece în vecie, Drept la racla ta de ape cu atolii căpătâi. * "Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile", Cupă limpede! ești numai arta marelui Matei. Inima rămîne-această moartă, între reci feștile Fumegând pe Curtea-Veche, la pangar, într-un bordei. Nu străina frumusețe, bunul plac și veresia, Însă schimnica-mpăcată și făcliile ce ard! Trupul scade sub velințe, sufletul e în Rusia, La un orb mormânt de raze, prins în Cavalerul Guard. - Ce închide
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
visul buchetului / de Luceferi” (În raza sufletului), în „eternitatea / Cercului / tăcerii albe” (Apoteoza Cercului), neprihănite, poetul se dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu /pe brațele depărtării /fărămituri de stele / și chiar un nimb / rămas / de la ospețele / olimpienilor zei / fumegând / peste culmi / ca potcoava / fulgerului”. În viziunea poetului filosof, cuvântul devine limbaj al rațiunii, iar acele fonetisme - desprinse din îmbrățișarea cădere-vals „picături de tăcere străbătând tăcerea” (Samuel Beckett) se doresc dezlegare de mister, se doresc dezâmblânzire, balsam binefăcător întru cunoaștere
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Tăria pietrei spre nemurire revărsată Foșnet îmbătat de gânduri line Alunecă spre altar cum se cuvine Rugi albe din pietre albe Iau auzul meu în taină și îl duc Spre un loc binecunoscut Și cu pioșenie-l înalță amestecat Cu fumegânde miresme de tămâie până în lacrima vie Ce spală rănile timpului neînvins Cum spală magicul,ziditorul cuvânt Rănile sufletului aici pe pământ Neprețuite comori Ale neamului meu geto-dac De dincolo de milenarul drum Pierdut adeseori în ceață și fum Aduse din Orhei
MEMORIA STATUILOR (POEME) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364394_a_365723]
-
cu rânjetu-i diabolic lipit pe trunchiul unui afet de tun piramida de fildeș a altui dictator în vogă al momentului, Iosif Visarionovici Stalin - devenise dintr-o dată umbra închisă la culoare a unei istorii extrem de furtunoase a lumii, ce se ridica fumegândă acum la ceruri din cenușa nestinsă încă a nenumăratelor destine zăvorâte pe veci în spațiul îngust al unei secunde cu chip de ghilotină ucigașă, iar Europa răsăriteană șervețelul de hârtie, unde, încă din octombrie 1944, Winston Churchill mâzgălise din foarte
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]